ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1360/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1552 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta A., împotriva intimaților Comisia Locală Acâș de aplicare a legilor fondului funciar, Comisia Județeană Satu Mare de aplicare a legilor fondului funciar și O.C.P.I. Satu Mare, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate și cererea de intervenție în interes propriu înaintată de intervenientul B., precum și plângerea formulată conform legii fondului funciar din dosarul conexat nr. x/2011 Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, și cererile petentei privind obligarea la plata de daune cominatorii în suma de 500 RON/zi de întârziere de la data înregistrării cererii până la eliberarea titlurilor de proprietate, fără a fi acordate cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 22/R din data de 23 septembrie 2019, Tribunalul Satu Mare a a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii nr. 4522 din 13 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2011 și, în consecință, a menținut în totalitate hotărârea de conexare.

Totodată, a fost admis recursul declarat de către recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1552/11.12.2018, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2010, care în temeiul art. 312 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, a fost casată în întregime fiind trimisă cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, respectiv Judecătoriei Carei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Carei sub nr. x/2010**, iar prin încheierea civilă din data de 04 octombrie 2019, a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător C..

Împotriva deciziei civile nr. 22/R din 23 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2010 și împotriva încheierii civile din data de 04 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2010 a formulat cerere de revizuire revizuenta A., solicitând admiterea cererii și anularea încheierii din 4 octombrie 2019, aceasta fiind contrară deciziei civile nr. 22/R din 2019.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 38 R din 31 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 22/R din data de 23 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2010 și a încheierii de ședință din data de 04 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2010.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs revizuienta A. criticând-o pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 iunie 2020.

La termenul din data de 2 iulie 2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.

Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din același cod hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă.

În doctrină și în jurisprudență s-a decis constant că recursul, în condițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., este admisibil numai dacă hotărârea atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau de recurs.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a suprima calea de atac a apelului atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât și recursului, și nu aceea de a deschide calea recursului în situația în care hotărârea supusă revizuirii este pronunțată în recurs.

Soluția se impune, întrucât, atunci când procesul a fost judecat și în recurs, decizia instanței de recurs este cea care dobândește autoritatea de lucru judecat. Ca atare, în raport cu această hotărâre se cercetează dacă a fost sau nu încălcată autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

În speță, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 22/R din data de 23 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care au fost soluționate recursurile împotriva încheierii nr. 4522 din 13 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2011 și a sentinței nr. 1552 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosarul nr. x/2010.

Prin urmare, hotărârea dată asupra revizuirii este irevocabilă. Aceasta, deoarece art. 328 alin. (2) trebuie coroborat cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că pentru revizuirea întemeiată pe hotărâri potrivnice, cum este cazul în speță, legiuitorul a înțeles să limiteze prin alin. (2) numărul căilor de atac la una singură, recursul, și nu să deschidă calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri care, în condițiile alin. (1), ar fi irevocabilă.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei nr. 38R din 31 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă s-a făcut mențiunea că hotărârea este susceptibilă de recurs nu este de natură să deschidă vreunei părți dreptul la atacarea hotărârii, față de principiul legalității căilor de atac în temeiul căruia hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, iar nu stabilite, eventual, de instanța de judecată.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exercițiul lui, astfel încât o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații constituie o încălcare a principiilor legalității și egalității în fața legii.

În concluzie, cum recursul declarat în cauză nu privește o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului, pe această cale.

Față de cele ce arătate anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 38 R din 31 ianuarie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2020.