ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1450/2020

Obiectul cererii de revizuire Prin încheierea civilă nr. 344/27.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 Carei a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Locală Craidorolț pentru aplicarea legii fondului funciar, soluționată în contradictoriu cu intimatul A. (în calitate de moștenitor a defunctei B.) și, în consecință: a anulat formele de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2016 al B.E.J. C. în baza încheierii nr. 986/2017, pronunțate la data de 12.09.2017, în dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Carei; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind înlăturarea penalităților dispuse prin încheierea nr. 986/2017, pronunțată la data de 12.09.2017 în dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Carei; în baza art. 717 alin. (2) teza finală C. proc. civ., intimatul a fost obligat plătească Biroului Executorului Judecătoresc C. suma de 90 RON cu titlu de cheltuieli ocazionate de copierea dosarului execuțional nr. x/2016; a obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 1.000 RON reprezentând parte a cheltuielilor de judecată avansate cu titlu de onorariu avocat. Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatoarea Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț, precum și intimatul A.. Prin decizia civilă nr. 399/Ap din 4.07.2018, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a respins apelul intimatului și a admis apelul promovat de contestatoarea Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț, cu consecința schimbării, în parte, a sentinței atacate în sensul înlăturării penalităților stabilite în baza art. 906 alin. (5) C. proc. civ. a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a respins cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în revizuire Această ultimă hotărâre a fost atacată pe calea revizuirii de către revizuentul A., iar Tribunalul Satu Mare, instanță învestită cu soluționarea acesteia, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 157/Ap din 17.04.2019. Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a indicat ca fiind potrivnice următoarele hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 2/Ap din 4.01.2017 a Tribunalului Satu Mare și decizia civilă nr. 399/Ap/4.07.2018 a Tribunalului Satu Mare. Ulterior au fost indicate alte două hotărâri pronunțate pe parcursul prezentului proces, după înregistrarea cererii de revizuire, respectiv sentința civilă nr. 1411/20.11.2018 și sentința civilă nr. 1463/26.11.2018, ca fiind potrivnice deciziei civile nr. 399/Ap din 4.07.2018, iar mai apoi a fost menționată și încheierea nr. 344/2018. Prin decizia civilă nr. 821A din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins excepțiile de tardivitate și de inadmisibilitate a revizuirii, invocate de intimata Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț. A respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuent și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată parțiale în favoarea intimatei Comisia Locală Craidorolț.

Calea de atac formulată în cauză Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs de către revizuentul A.. Prin cererea de recurs întocmită olograf și depusă în termenul legal au fost invocate următoarele aspecte: Prin decizia civilă nr. 21R din 12.02.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea a admis recursul formulat de revizuent în contradictoriu cu Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț împotriva deciziei civile nr. 463 din 19.09.2019 a Tribunalului Satu Mare, hotărâre pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare, cu următoarele indicații: instanța, în rejudecare, să aibă în vedere că recurentul a ridicat în fața curții de apel excepția de nulitate absolută în ceea ce privește depunerea contestației de către Comisia locală cu încălcarea prevederilor art. 715 alin. (1) pct. 1 și 3 raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ. instanța să lămurească care anume sunt hotărârile definitive potrivnice consemnate la pagina 4 alin. (4) și (5) din considerentele deciziei civile nr. 21/2019. Revizuentul arată că, în acest dosar, Comisia locală nu a formulat contestația la executare cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel că toate actele de procedură efectuate peste termen sunt lovite de nulitate. Curtea de Apel Oradea, prin hotărârea pronunțată în revizuire, a ignorat decizia sus-menționată și nu s-a pronunțat, astfel cum a fost învestită, asupra nulității contestației la executare și, implicit, asupra nulității absolute a încheierii civile nr. 344/27.02.2018. Mai mult, această instanță nu amintește, în considerente, că prin decizia civilă nr. 21/2019 a fost admis recursul revizuentului și s-a casat cu trimitere decizia civilă nr. 463 din 19.09.2018, pronunțată în acțiunea de revizuire a deciziei nr. 399/04.07.2018, care, potrivit art. 500 C. proc. civ. nu mai are nicio putere. Rezultă că, atât contestația la executare, cât și încheierea nr. 344/2018 sunt lovite de nulitate. De asemenea, și decizia civilă nr. 399/2018, precum și celelalte hotărâri ale instanțelor care au stat la baza acesteia sunt lovite de nulitate. În raport de a doua mențiune din decizia nr. 21/2019, recurentul arată care sunt hotărârile definitive potrivnice care au autoritate de lucru judecat, precum și ceea ce s-a dispus prin acestea: sentința civilă nr. 2058/22.12.2006 a Judecătoriei Carei, pronunțată în dosarul nr. x/2006; încheierea nr. 801 din 25.05.2016, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2016; decizia civilă nr. 2 din 04.01.2017 a Tribunalului Satu Mare. Curtea de apel a reținut neîndeplinirea condițiilor pentru a se invoca autoritatea de lucru judecat, respectiv că în primul proces au compărut în calitate de părți Comisia județeană în calitate de contestatoare și A. în calitate de intimat, aspecte ce rezultă din sentința civilă nr. 885/23.08.2016, iar, în al doilea proces, calitatea de contestatoare a aparținut Comisiei locale Craidorolț, neexistând identitate de părți în cazul celor două litigii (încheierea nr. 399/2018). Consideră recurentul că instanța a ajuns la această concluzie pentru a elimina autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2 din 04.01.2017, prin eliminarea încheierii nr. 801/23.05.2016, încheiere care a stat la baza admiterii cererii formulată de BEJ C. privind încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 2058/2006. Decizia nr. 885 din 23.08.2016 și decizia civilă nr. 2 din 04.01.2017 privesc același obiect și aceeași cauză, fiind pronunțate în baza încheierii nr. 801/2016, în care figurează ca părți creditorul A. și debitoarele Comisia județeană Satu Mare și Comisia locală Craidorolț. Prin motivele de recurs se reproșează curții de apel și că nu s-a pronunțat pe aspectul vizând stabilirea penalităților de întârziere în baza prevederilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ. în raport de sentința civilă nr. 399 din 04.07.2018 și de încheierea nr. 986/12.09.2017. Mai susține recurentul că decizia civilă nr. 399 din 2018, după casare, nu mai are nicio putere prin efectul art. 500 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, iar, pe de altă parte, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 801 din 25.05.2016, care are legătură directă cu decizia civilă nr. 2Ap din 04.01.2017, a încheierii nr. 986 din 12.09.2017 de stabilire a penalităților de întârziere și a sentinței civile nr. 837 din 13.06.2018, care stabilește suma definitivă datorată de debitoare. Se mai învederează că, urmare a încheierii civile nr. 344/27.02.2018, prin care au fost desființate formele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2016, precum și a pronunțării deciziei civile nr. 399/04.07.2018, prin care au fost înlăturate penalitățile de întârziere, toate hotărârile pronunțate ulterior sunt desființate de drept. Pentru toate motivele expuse, recurentul solicită admiterea recursului cu consecința casării hotărârii pronunțate de instanța de revizuire. Ulterior, la 24 februarie 2020, aceeași parte a depus precizări la motivele de recurs formulate în cauză, precum și cererea de recurs tehnoredactată. La data de 28 mai 2020 au fost înregistrate la dosar, urmare a primirii de către recurent raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, completări la motivele de recurs.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Apărările formulate în cauză Intimata Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a cerut respingerea, ca nefondată, a căii de atac, cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.500 RON, justificate cu factură și ordin de plată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs în coordonatele permise prin art. 483 alin. (1) C. proc. civ., normă care stabilește că obiectul recursului îl constituie hotărârea atacată pe această cale. Înalta Curte reține că, prin decizia civilă nr. 821A din 7 noiembrie 2019, atacată cu recurs în prezenta cauză, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 399Ap din 04.07.2018 a Tribunalului Satu Mare, reținându-se neîndeplinirea cerințelor prescrise de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. relativ la pretinsa existență a unei contrarietăți între hotărârile judecătorești invocate în cererea de revizuire. Astfel, instanța a statuat, în ce privește decizia civilă nr. 2Ap din 04.01.2017 și decizia civilă nr. 399/Ap din 4 iulie 2018, a căror potrivnicie s-a invocat, că nu este întrunită identitatea de părți și cauză, iar în privința sentințelor civile nr. 1411 din 20.11.2018 și nr. 1463 din 26.11.2018, a reținut că nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2Ap/2017. Susținerile recurentului, astfel cum au fost redate în memoriul de recurs, nu se referă, însă, la considerentele reținute de instanță în sensul inexistenței contrarietății între hotărârile judecătorești invocate în cererea de revizuire, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 C. proc. civ. Acestea se constituie în critici aduse soluțiilor din litigiile purtate între părți în alte dosare, respectiv în cele în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, precum și în nemulțumiri privind modul de soluționare a contestației la executare prin decizia nr. 399/04.07.2018. Motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată, din perspectiva motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită de susținerile evocate în cererea de recurs formulată de recurentul A.. Cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 821/2019-A din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. În ceea ce privește precizările și completările făcute de recurent la motivele de recurs, instanța reține că acestea au fost depuse la 24 februarie și 28 mai 2020, cu mult peste termenul de declarare a recursului care s-a împlinit la 6 ianuarie 2020 (urmare a acordării zilelor libere din 2 și 3 ianuarie 2020). Nefiind formulate înăuntrul termenului legal imperativ stabilit prin art. 487 raportat la art. 485 C. proc. civ., anume în 30 zile de la comunicarea hotărârii recurate, aceste din urmă motive sunt afectate de viciul nulității, în conformitate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., astfel încât ele nu au fost analizate în cadrul recursului prezent. În raport de soluția dată asupra recursului, se constată că recurentul se află în culpă procesuală, motiv pentru care, la cererea intimatei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț, îl va obliga pe acesta, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 3500 RON justificat cu factura nr. x din 18.02.2020 și cu ordinul de plată nr. x/24.02.2020, aflat la dosarul de recurs.