ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2437/2024

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Carei a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Locală Craidorolț în contradictoriu cu intimatul A. și a anulat formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Satu Mare – secția I civilă a respins apelul formulat de intimatul A. împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț. A admis apelul promovat de contestatoarea Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț împotriva aceleiași încheieri, în contradictoriu cu intimatul A., pe care a schimbat-o în parte, înlăturând penalitățile stabilite în baza art. 906 alin. (5) C. proc. civ., menținând celelalte dispoziții și respingând cererea reclamantei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj – secția I civilă a admis excepția de necompetență materială în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei pronunțate în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare – secția I civilă în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a acestei din urmă instanțe.

Ca urmare a declinării de competență, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – secția I civilă la 21 iulie 2022, sub același număr de dosar.

Prin decizia nr. 248R din 25 octombrie 2022, Curtea de Apel Oradea – secția I civilă a admis excepția tardivității, invocată din oficiu, și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț, împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunțate în același dosar de Tribunalul Satu Mare – secția I civilă, în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 684 din 7 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 248-R din 25 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă.

A fost obligat revizuentul la plata către intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolț a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, a fomulat revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ., revizuentul A..

În susținerea revizuirii, partea a arătat că respingerea recursului, ca inadmisibil, prin decizia a cărei revizuire o solicită, reprezintă o încălcare a art. 44 alin. (1) și (2) din Constituția României, a unor articole din C. proc. civ. și a unor prevederi din CEDO.

Revizuentul a susținut că: prin decizia atacată i s-a împiedicat reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate, deși deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; a invocat excepția nulității absolute a unei încheieri a Judecătoriei Carei, însă instanța a refuzat să se pronunțe pe aceasta, având, în schimb, în vedere excepția de tardivitate invocată din oficiu; a solicitat instanței de recurs să constate încălcarea autorității de lucru judecat a unor hotărâri definitive anterioare, față de alte două hotărâri ulterioare, dar instanța nu s-a pronunțat, motiv pentru care înțelege să le reitereze în fața acestei instanțe.

Revizuentul a invocat neconstituționalitatea hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în baza prevederilor art. 493 C. proc. civ., abrogat prin Legea nr. 310/2018.

După expunerea parcursului cauzei sale și a nemulțumirilor cu privire la hotărârile pronunțate, revizuentul a arătat că atât instanța de recurs cât și Curtea de Apel Cluj au încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ., întrucât nu s-au pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate chestiunea admisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., text legal care stabilește că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă judecății constă în calea de atac a revizuirii formulate împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 248-R din 25 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă, prin această ultimă hotărâre fiind respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire.

Temeiul juridic al revizuirii, invocat de parte, este reprezentat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."

Raportat la primul motiv de revizuire invocat, se reține, pe de o parte, că obiectul revizuirii trebuie să fie o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Astfel, actuala redactare a textului nu lasă loc de interpretare asupra faptului că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ., care se referă la motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

În speță, așa cum s-a arătat anterior, obiectul revizuirii este reprezentat de o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs îndreptat împotriva unei hotărâri prin care s-a respins, ca tardivă, o cerere de revizuire, așadar o hotărâre care nu întrunește condiția de admisibilitate analizată, prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu se statuează asupra fondului.

Pe de altă parte, un al doilea argument al inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., derivă și din împrejurarea că nu ne regăsim în speță, într-un caz de minus petita, astfel cum eronat invocă revizuentul.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. trebuie privite ca expresie a aplicării principiului disponibilității părților în procesul civil. Judecătorul este ținut să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, iar în aceste limite să soluționeze pricina în întregul ei. În acest sens sunt și prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. care menționează expres obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății și de a nu acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut. Tot astfel, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul dedus judecății. S-a arătat că aceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare, respectiv dispozitivul.

Noțiunea de lucru în limita căruia instanța trebuia să se pronunțe are semnificația de obiect al cererii introductive de instanță, ca element al cadrului procesual în care aceasta trebuie să se pronunțe, incluzând și situația în care instanța era obligată să se pronunțe din oficiu asupra unei chestiuni, indiferent dacă părțile au formulat sau nu o cerere expresă și a omis să o facă.

Or, în speța dedusă judecății, se observă că prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva unei cereri de revizuire.

Întrucât instanța de recurs a avut spre analiză legalitatea soluției Curții de Apel Cluj cu privire la excepția de tardivitate a cererii de revizuire, analiză prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate invoca faptul că ar fi incidentă vreo situație de minus petita, respectiv nepronunțare asupra unui "lucru cerut" în sensul celor anterior menționate. Astfel cum s-a arătat, nepronunțarea instanței trebuie să vizeze un "lucru cerut", noțiune care trebuie interpretată ca referindu-se la cererea concretă, indiferent de caracterul principal, incidental, adițional sau accesoriu al cererii, nu la diferitele argumente care susțin sau combat aceste cereri ori la soluțiile de admitere doar în parte a unei căi de atac sau, cum este cazul în speță, de respingere a recursului îndreptat împotriva unei hotărâri prin care s-a admis o excepție procesuală.

În fine, împrejurarea nepronunțării asupra excepției nulității absolute a unei încheieri a Judecătoriei Carei sau susținerile referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a unor hotărâri definitive anterioare, chestiuni pe care recurentul a arătat că le reiterează și în fața acestei instanțe, cu ignorarea faptului că, în această fază procesuală, este supusă analizei doar admisibilitatea cererii de revizuire în raport cu soluția din decizia a cărei anulare se solicită, nu se configurează într-o situație de minus petita, ci cel mult, ar putea constitui o eroare de judecată, care nu poate atrage, în raport cu aspectele expuse mai sus, incidența punctului 1 al art. 508 C. proc. civ. privind revizuirea.

Aceeași este situația și în ceea ce privește susținerea referitoare la "neconstituționalitatea" deciziei atacate, formulată în afara cadrului legal care permite numai învestirea instanței cu analiza unei cereri de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Aceasta întrucât recurentul omite, în mod evident, că hotărârile judecătorești nu sunt supuse controlului de constituționalitate (față de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992), ci doar exercițiului căilor de atac, în cadrul sistemului judiciar.

Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cât privește motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., analizând excepția tardivității invocată din oficiu, a cărei analiză este, de asemenea, prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele:

În cauză, revizuentul invocă pretinsa contrarietate între decizia nr. 684 din 7 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I în dosarul nr. x/2022 și sentința civilă nr. 2058 din 22.12.2006 a Judecătoriei Carei, pronunțată în dosarul nr. x/2006.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în vigoare, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiași text legal dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Înalta Curte constată că decizia nr. 684 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs la data de 7 martie 2024, iar revizuentul a depus cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, prin serviciul poștal, la data de 25 august 2024, conform dovezii de la dosar recurs.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale enunțate în litigiul pendinte, reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre este cea a pronunțării deciziei nr. 684 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv 7 martie 2024, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la 8 aprilie 2024, întrucât data de 7 aprilie a fost într-o zi de duminică, iar termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Cum termenul de declarare a căii extraordinare de atac s-a împlinit la 8 aprilie 2024, formularea prezentei cereri de revizuire la 25 august 2024 s-a realizat cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte deduse judecății nu mai pot fi analizate, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului, Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv formulată, cererea de revizuire promovată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolț.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolț.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și definitivă în rest.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 noiembrie 2024.