Decizia nr. 684/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei Prin decizia civilă nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a dispus anularea, în parte, a formelor de executare inițiate în temeiul încheierii civile nr. 801 din 25 mai 2016 pronunțate de Judecătoria Carei. Prin încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Carei a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Locală Craidorolț în contradictoriu cu intimatul A., și a anulat formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. Prin decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a respins apelul formulat de intimatul A. împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț. A admis apelul promovat de contestatoarea Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț împotriva aceleiași încheieri, în contradictoriu cu intimatul A., pe care a schimbat-o în parte, înlăturând penalitățile stabilite în baza art. 906 alin. (5) C. proc. civ., menținând celorlalte dispoziții și respingând cererea reclamantei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de revizuire Împotriva acestor hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A., susținând că încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei și decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a acestei instanțe. Cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 21 martie 2022 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă sub nr. x/2022.

Hotărârea Curții de Apel Cluj Prin decizia nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei pronunțate în dosarul nr. x/2017 și decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a acestei din urmă instanțe. Ca urmare a declinării de competență, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția I civilă la 21 iulie 2022, sub același număr de dosar.

Hotărârea Curții de Apel Oradea Prin decizia nr. 248R din 25 octombrie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis excepția tardivității, invocată din oficiu și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolț, împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunțate în același dosar de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016.

Recursul Împotriva deciziei nr. 248R din 25 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a declarat recurs revizuentul A.. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în mod greșit Curtea de Apel Oradea a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire, reținând în considerentele deciziei recurate că decizia nr. 399/Ap a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă a rămas definitivă la 4 iulie 2018 și că, potrivit mențiunilor de pe ștampila de înregistrare la oficiul poștal, cererea de revizuire a fost formulată la 17 martie 2022, cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac. Recurentul a susținut că instanța de apel a săvârșit o omisiune și un abuz prin faptul că în considerentele deciziei recurate nu a consemnat că cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, care a fost atacată cu recursul soluționat prin decizia nr. 21 din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, a învederat că instanța de revizuire a modificat obiectul cererii de revizuire, întrucât recurentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 66R din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj, precum și să se constate că formele de executare silită și încheierea din dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Zalău sunt lovite de nulitate. Recurentul a afirmat că, din lecturarea cererii de revizuire reiese că nu există vreo consemnare cu privire la o cerere de revizuire a încheierii nr. 344 din 27 februarie 2018 și a deciziei nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare. A mai susținut că instanța de revizuire a încălcat prevederile art. 22 alin. (2) și alin. (6) C. proc. civ., reținând că cererea are ca obiect revizuirea încheierii nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei, a deciziei nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare, precum și a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a aceleiași instanțe, deși la dosar a fost depusă o copie a cererii de revizuire a deciziei nr. 66R din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj. A arătat că decizia recurată încalcă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind necesar să se țină cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că o hotărâre definitivă și irevocabilă nu poate fi desființată de o hotărâre ulterioară. Recurentul a solicitat să se constate incompatibilitatea unor judecători (C. și D.), care au încălcat prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., întrucât au făcut parte din completul care a pronunțat decizia nr. 21 din 12 februarie 2019 prin care a fost casată decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018. De asemenea, a învederat că judecătorii menționați au făcut parte și din completul care a pronunțat decizia nr. 248R din 25 octombrie 2022, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire, consemnându-se, în mod nelegal, că aceasta a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la 17 martie 2022 și că are ca obiect revizuirea deciziilor nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 și nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 ale Tribunalului Satu-Mare, precum și a încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei. A susținut că instanța de revizuire nu putea să invoce excepția tardivității pe motiv că cererea de revizuire a fost formulată și înregistrată la instanță cu încălcarea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A făcut referire la aspectele consemnate în cuprinsul încheierii din 29 ianuarie 2019, parte integrantă a deciziei nr. 21 din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Oradea, ce vizează excepția nulității absolute a actului de procedură, prin nerespectarea dispozițiilor art. 715 alin. (1) și (3) C. proc. civ. privind depunerea contestației la executare, aspect ce poate atrage, în opinia sa, sancțiunea prevăzută la art. 185 alin. (1) din același act normativ, precum și constatarea faptului că cererea de revizuire se întemeiază pe art. 185 alin. (1) din cod și pe nulitatea absolută a încheierii nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei. Recurentul a susținut că reiterează în recurs excepțiile asupra cărora curtea de apel nu s-a pronunțat. A arătat că s-a reținut că decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare a rămas definitivă, astfel cum reiese din dispozitivul său, la data pronunțării, 4 iulie 2018, că cererea de revizuire a fost formulată la 17 martie 2022, omițându-se să se constate că hotărârea menționată a fost atacată cu revizuire și recurs, Curtea de Apel Oradea dispunând casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei.

Apărările formulate în cauză Intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolț a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de nulitate a recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. excepția inadmisibilității recursului, față de faptul că, pe de o parte, ultima hotărâre în raport de care se calculează termenul de revizuire este decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare care a rămas definitivă la data pronunțării și împotriva căreia nu mai putea fi formulată nicio cale de atac, iar, pe de altă parte că, pronunțându-se asupra tardivității cererii de revizuire, recursul nu ar putea viza motive de nelegalitate ale deciziei nr. 248/R din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, întrucât nu a fost soluționat fondul; excepția autorității de lucru judecat, în raport de faptul că recurentul a mai solicitat revizuirea deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, soluționată prin decizia nr. 821 din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Procedura de filtru Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 19 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității invocată de intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolț prin întâmpinare, a constatat că motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a stabilit termen pentru soluționarea acestuia în ședința publică de la 7 martie 2024.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Motivele de recurs invocate de către recurent vizează, în esență, modalitatea de soluționare a excepției de tardivitate a cererii de revizuire de către Curtea de Apel Oradea, printr-o pretinsă apreciere greșită a termenului de promovare a căii extraordinare de atac, încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (6) C. proc. civ., ca urmare a modificării obiectului cererii de revizuire (susținându-se că eronat s-a reținut că aceasta se referă la încheierea nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei și la decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu-Mare, în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a aceleiași instanțe), precum și neobservarea incompatibilității unor judecători, prin încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Constatând că motivele de recurs invocate se referă la nerespectarea de către instanța de revizuire a unor norme de procedură, care reglementează termenul înăuntrul căruia poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, precum și unul dintre cazurile de incompatibilitate ale acestuia, Înalta Curte urmează a proceda la examinarea acestora prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate (…) "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, ce privesc efectele acesteia. Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti" (..), "în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat revizuirea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, precum și a deciziei civile nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, pronunțate în dosarul nr. x/2017, susținând că acestea încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016. Înalta Curte constată că prin încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Carei a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Locală Craidorolț în contradictoriu cu intimatul A. și a anulat formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. Apelurile formulate de contestatoare și de către intimat împotriva acestei încheieri au fost soluționate prin decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, care, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. (1) C. proc. civ., este o hotărâre definitivă, ce a dobândit acest caracter încă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 ale acestui act normativ ("Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs"). Raportat la succesiunea hotărârilor a căror revizuire se solicită, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de revizuire că ultima hotărâre definitivă care se constituie ca reper al începutului curgerii termenului de exercitare a căii extraordinare de atac, în sensul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii a început să curgă la 4 iulie 2018, împlinindu-se la 6 august 2018, conform art. 181 alin. (3) coroborat cu art. 182 alin. (1) și (2) din același act normativ (4 august fiind o zi nelucrătoare, sens în care a avut loc o prorogare a termenului până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 6 august 2018). Înalta Curte reține că revizuentul a promovat calea extraordinară de atac la data de 17 martie 2022 (conform mențiunii inserate de oficiul poștal pe plicul cu care a fost expediată cererea de revizuire la Curtea de Apel Cluj, prima instanță învestită). Ca atare, promovarea cererii de revizuire la 17 martie 2022 a fost făcută de către recurent cu nerespectarea termenului stipulat imperativ la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., implicând decăderea acestuia din dreptul de examinare a fondului căii extraordinare de atac. Această sancțiune intervine în situația efectuării actelor de procedură cu încălcarea termenelor prevăzute de lege, conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Raportat la considerentele expuse, critica ce vizează greșita soluționare a excepției de tardivitate de către instanța de revizuire urmează a fi apreciată ca nefondată. În mod similar va fi considerată și critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (6) C. proc. civ., ca urmare a unei pretinse modificări a obiectului cererii de revizuire. Înalta Curte reține că prin prevederile art. 22 C. proc. civ. legiuitorul a reglementat în mod expres rolul activ al judecătorului în procesul civil, care, potrivit alin. (2) al acestui articol, are obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri judecătorești temeinice și legale. Pentru a lămuri toate împrejurările concrete ale cauzei, instanța, în virtutea rolului său activ, poate solicita atât reclamantului, cât și pârâtului, explicații sau lămuriri, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă acestea nu au fost menționate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare. Alin. (6) al art. 22 C. proc. civ. obligă instanța de judecată să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Rolul activ al judecătorului nu trebuie însă să afecteze dreptul de disponibilitate al părților, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa acestora, în scopul stabilirii adevărului. Astfel, judecătorul este ținut de cadrul procesual trasat de către părți, sub aspectul obiectului, al cauzei și al părților, trebuind să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii. În cauză, recurentul a învestit inițial Curtea de Apel Cluj cu soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În vederea stabilirii corecte a cadrului procesual, potrivit considerentelor deciziei nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă i-a solicitat recurentului să indice cu claritate hotărârile pe care înțelege să le conteste în calea extraordinară de atac exercitată, precum și motivele pe care aceasta se întemeiază. Reținând, potrivit precizărilor recurentului că cererea de revizuire vizează încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, precum și decizia civilă nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în raport de decizia civilă nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016, și că temeiul juridic al acesteia este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin decizia nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Oradea. Învestită fiind cu soluționarea căii extraordinare de atac, prin decizia recurată, Curtea de Apel Oradea a constatat că, prin cererea de revizuire, recurentul a solicitat retractarea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, precum și a deciziei civile nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2017, în raport de decizia civilă nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016, în baza motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest cadru procesual (precizat de recurent în fața primei instanțe învestite), curtea a procedat, cu prioritate, conform prescripțiilor imperative ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., la examinarea excepției tardivității cererii de revizuire invocate din oficiu, pe care a admis-o, față de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, în raport de ultima hotărâre pronunțată, respectiv decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă. Reiese astfel, contrar susținerilor recurentului, că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (6) C. proc. civ., de vreme ce Curtea de Apel Oradea a judecat cauza în limitele învestirii sale, potrivit coordonatelor stabilite de recurent prin cererea de revizuire formulată și precizată la solicitarea expresă a instanței de judecată. Sub acest aspect, nu era necesară și nici posibilă o intervenție a instanței asupra obiectului cererii de revizuire, de vreme ce pretențiile revizuentului au fost expuse, fără echivoc, prin precizările formulate în fața Curții de Apel Cluj, în aceste repere cauza fiind soluționată, cu respectarea principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Cu privire la critica potrivit căreia instanța de revizuire a soluționat cauza cu neobservarea cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că o asemenea situație nu se confirmă în speță. Cazul de incompatibilitate menționat stopează participarea la judecata aceleiași pricini în apel, recurs, contestație în anulare, revizuire sau după trimiterea spre rejudecare a judecătorului care pronunțat o hotărâre interlocutorie sau o hotărâre prin care a soluționat cauza. Raportând aceste considerente la aspectele criticate în recurs sub acest aspect, Înalta Curte constată că niciuna dintre hotărârile a căror retractare s-a solicitat nu a fost pronunțată de judecătorii care au intrat în compunerea completului de judecată care a soluționat cererea de revizuire. În raport de această împrejurare, având în vedere că niciunul dintre magistrați nu se află în situația de a-și retracta propria decizie, nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Faptul că unii dintre judecători au participat la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 463/Ap din 19 septembrie 2018 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a aceleiași instanțe nu era de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ipotezele de incompatibilitate sunt limitativ prevăzute de textul legal și nu pot fi extinse la alte situații nereglementate. Față de aspectele expuse, Înalta Curte apreciază că recurentului nu i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a deveni operant cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 248-R din 25 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurent, aflat în culpă procesuală, să achite intimatei Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolț suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, constatând că efectuarea acestora a fost dovedită cu factura seria x nr. x din 13 februarie 2023 și cu extrasul de cont aferent.