ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 338/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția I civilă, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 31 Ap din 12 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

A susținut că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 241/14.04.1997, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/1996.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 448 Ap din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 31Ap din 12 februarie 2019 a Tribunalul Satu Mare, secția I civilă.

Împotriva Deciziei nr. 448 Ap din 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs revizuenta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 5 din C. proc. civ., recurenta a criticat, sub un prim aspect, hotărârea atacată din perspectiva manierei succinte în care au fost argumentate considerentele și care nu a relevat transparența silogismului judiciar care justifică dispozitivul hotărârii.

În alte cuvinte, omisiunea curții de apel de a verifica hotărârile între care s-a susținut că există contrarietate echivalează în fapt cu lipsa analizei cauzei și nesoluționarea acesteia într-un procedeu real și efectiv, acela de confruntare a afirmațiilor părților cu actele cauzei, de stabilire a unei situații de fapt ca rezultat al unei aprecieri date de natura cauzei și de circumstanțele acesteia.

Drept urmare, recurenta-revizuentă a considerat că hotărârea nu îndeplinește exigența de a fi motivată, iar litigiul a fost soluționat cu nerespectarea garanțiilor conferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Sub un alt aspect, recurenta-revizuentă a criticat decizia curții de apel din perspectiva nerespectării dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în contextul în care această hotărâre încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a Sentinței nr. 241/1997 a Tribunalului Satu Mare, instanța negând dreptul recurentei de a executa această hotărâre.

A arătat recurenta că cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 s-a fundamentat pe efectele Sentinței nr. 241/1997 a Tribunalului Satu Mare, prin care a obligată Comisia locală Turulung pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să pună în posesie pe moștenitorii defunctului B. și să elibereze procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 6,45 ha teren arabil pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorului acestora, potrivit adeverinței de proprietate nr. x/1992.

Prin Sentința nr. 1782/2018, instanța a respins în întregime cererea recurentei, iar prin Sentința nr. 3526/2018, pronunțată în același dosar, s-a lămurit dispozitivul Sentinței nr. 1782/2018, așa încât autoritatea de lucru judecat privește doar petitul 5 al cererii, primele 4 petite rămânând nesoluționate de către instanța de fond.

A mai arătat recurenta că în fața instanței de apel nu a fost invocată și nici nu s-a pus în discuția părților excepția inadmisibilității vreunuia din capetele de cerere ale acțiunii introductive.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 21 august 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs cu mențiunea de a se depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare, menționate în dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 12 decembrie 2019, completul filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. și că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 448Ap din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, și a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 06 februarie 2020, cu citarea părților.

Prin întâmpinarea formulată la data de 24 septembrie 2019, intimata Comisia locală de fond funciar a comunei Turulung a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că prin hotărârea atacată s-a avut în vedere faptul că aceeași chestiune de drept a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 241/1997 a Tribunalului Satu Mare, așa încât temeiul de drept invocat în susținerea cererii de revizuire - dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - este nefondat, în condițiile în care Decizia civilă nr. 31/AP/12.02.2019 și Sentința civilă nr. 241/14.04.1997 ale Tribunalului Satu Mare nu sunt hotărâri contradictorii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului și soluția pronunțată

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:

Primul motiv de nelegalitate supus analizei instanței de recurs este cel prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care se referă la ipotezele în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Argumentele invocate de recurenta-revizuentă se circumscriu primei ipoteze prevăzute de norma legală menționată, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Evaluând critica privind nemotivarea hotărârii judecătorești pronunțate de curtea de apel, Înalta Curte o găsește întemeiată, pentru următoarele considerente:

Garanția procesuală a motivării hotărârii judecătorești este consacrată expres în dispozițiile dreptului intern, respectiv art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. care statuează cu valoare de principiu că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și arătarea atât a motivelor pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, lipsa acestora fiind sancționată de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. cu nelegalitatea hotărârii.

Motivarea hotărârii trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituind, printre altele, o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate de către judecător.

Chiar dacă motivarea hotărârii judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părți, totuși aceasta implică examinarea aspectelor esențiale ce au fost supuse analizei judiciare și redarea, în considerente, a argumentelor ce au condus la pronunțarea soluției respective.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

Prin cererea de revizuire dedusă judecății curții de apel, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 31Ap din 12 februarie 2019 a Tribunalului Satu Mare despre care se afirmă că este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 241 din 14 aprilie 1997 a Tribunalului Satu Mare.

Prima hotărâre este reprezentată, așadar, de Sentința civilă nr. 241/14.04.1997 a Tribunalului Satu Mare, pronunțată în Dosarul nr. x/1996, prin care a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții B., C. și A. împotriva pârâtei Comisia comunală Turulung pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și, în consecință, pârâta a fost obligată să-i pună în posesie pe reclamanți în calitate de moștenitori ai defunctului B. și să le elibereze procesul-verbal de punere punere în posesie pentru suprafața de 6,45 ha teren arabil pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului B. potrivit adeverinței de proprietate nr. x din 25.03.1992 unde figurează înscris pe tabelul anexă 1 la poziția 560.

Cea de-a doua hotărâre, obiect al revizuirii, este Decizia civilă nr. 31/Ap din 12.02.2019 a Tribunalului Satu Mare, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, prin care a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentințelor civile nr. 1782/09.05.2018 și nr. 3526/10.10.2018, pronunțate de Judecătoria Satu Mare.

Prin Sentința civilă nr. 1782/09.05.2018 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Turulung și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu Mare. Această sentință a fost lămurită, în procedura prevăzută de art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., prin Sentința civilă nr. 3526/10.10.2018, prin care s-a constatat că excepția autorității de lucru judecat privește capătul nr. 5 al cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului vătămat de a moșteni, anularea actelor unilaterale individuale, întocmite/modificate de autoritățile publice chemate în judecată, aspecte care au fost soluționate anterior prin Sentința nr. 3301/16.06.2004, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. x/2002, Sentința nr. 10033/30.11.2000, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. x/2000 și Sentința nr. 241/14.04.1997, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/1996.

Din perspectiva motivului de revizuire pe care și-a întemeiat A. calea de atac de retractare dedusă judecății curții de apel, revizuirea unei hotărârii definitive poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Înalta Curte are în vedere că, pe calea revizuirii reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile prescrise de textul de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea autorității lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Drept urmare, în raport de cele două hotărâri judecătorești pretins potrivnice - Decizia nr. 31/Ap/12.02.2019 și Sentința nr. 241/14.04.1997 - curtea de apel era ținută a examina argumentele expuse în cererea de revizuire și a aprecia asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor legale de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în aceeași pricină, în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se discutat excepția, și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat).

Însă, într-o manieră insuficientă și inadecvată, curtea de apel s-a rezumat, în argumentarea soluției de respingere, la următoarele considerente: "Contrar celor susținute de către revizuentă, în realitate, prin Decizia atacată a fost respectată autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 241/14.04.1997.

Cu alte cuvinte, nu există nicio dispoziție din decizia atacată prin care să se fi nesocotit sentința amintită.

Nici considerentele Deciziei civile nr. 31/Ap/12.02.2019 nu contravin Sentinței civile nr. 241/14.04.1997.

De altfel, prin decizia atacată a fost respins apelul aceleiași părți declarat împotriva sentințelor civile nr. 1782/08.05.2018 și nr. 3526/10.10.2018, pronunțate de către Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. x/2017, această din urmă instanță respingând unul dintre capetele de cerere tocmai pe considerentul autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 241/14.04.1997".

În atare condiții, curtea de apel a realizat o motivare lacunară a hotărârii recurate, în sensul că nu a realizat o examinare efectivă a condițiilor legale cerute a fi întrunite cumulativ, prin raportare la hotărârile pretins potrivnice, la circumstanțele concrete ale cauzei și la motivele invocate în cererea de revizuire.

O astfel de abordare pur formală nu corespunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar lipsa consistenței considerentelor obligatorii ce au fundamentat soluția de respingere a cererii de revizuire face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs.

În consecință, constatând că hotărârea recurată este afectată de viciul nemotivării, ipoteză ce se circumscrie sferei de aplicabilitate a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de recurs apreciază că se impune casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru ca partea interesată să beneficieze de garanția procesuală a motivării hotărârii și de beneficiul dublului grad de jurisdicție reglementat în această materie, soluție care este în acord cu dispozițiile art. 496 - 497 din C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va analiza criticile formulate de recurenta-revizuentă sub aspectul nemotivării hotărârii, precum și motivele invocate în cererea de revizuire, pronunțându-se asupra tuturor elementelor esențiale ce i-au fost supuse examinării, urmând a fi luate în analiză și celelalte critici de nelegalitate formulate prin prezentul recurs.

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, având în vedere cele statuate cu privire la motivele admiterii căii de atac (care nu vizează fondul chestiunii litigioase), Înalta Curte reține, în raport de de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., că nu pot fi acordate cheltuieli de judecată în această etapă procesuală, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cererii de revizuire.

Raportat considerentelor expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 448Ap din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, și va casa decizia recurată, trimițând cauza, spre rejudecarea cererii de revizuire, aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 448Ap din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - GV