ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1294/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei nr. 129/C din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

La 29 aprilie 2022, revizuentele au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii, revizuentele, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au susținut, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv asupra recunoașterii dreptului lor de proprietate a terenurilor extravilane și intravilane menționate în acțiunile civile pe care le-au promovat.

Au susținut că, prin respingerea recursului ca inadmisibil, instanța nu a cercetat motivele de casare invocate, menținând o hotărâre nelegală și netemeinică, care este contrară legii.

Au făcut referire la decizia nr. 369 din 30 martie 2017 a Curții Constituționale, prin care au pretins că a fost recunoscut dreptul părților la recurs și au arătat că, deși au formulat un punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea recursului, revizuentele nu au primit înștiințare cu privire la data soluționării căi de atac.

De asemenea, au afirmat că dispozițiile art. 493 C. proc. civ. au fost abrogate, astfel că, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai există procedura de filtrare a recursului.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de instanță, din oficiu, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportate la cele ale art. 493 alin. (5) și art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din același act normativ "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, hotărârea care formează obiectul cererii de revizuire - decizia nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 - prin care a fost a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei nr. 129/C din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Față de prevederile legale evocate, se constată că procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul stabilind ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare.

Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare sau cu revizuire.

Față de aceste considerente, se constată că, împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.

Contrar susținerilor revizuentelor, deși procedura de filtru a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, acest aspect nu se aplică în cauza pendinte, care a fost înregistrată pe rolul primei instanțe judecătorești la 30 iunie 2017, anterior survenirii acestor modificări.

Or, potrivit art. 24 din C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", art. 25 din același act normativ stipulând în sensul că "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuentele B. și A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuentele B. și A..

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 9 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 402 C. proc. civ.