ÎCCJ, Decizia nr. 109/2022

Ședința publică din data de 23 mai 2022

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 468 din 24 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurenta A. a declarat, la data de 9 septembrie 2021, recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 teza a doua și pct. 8 C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cadrul primului motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la activitatea apărătorilor aleși ai intimatelor, a autorităților române, în general, și a instanței de revizuire, respectiv "impunerea nejustificată a plății taxei de timbru", "refuzul categoric de a îmi comunica întâmpinarea intimatelor, susținând că aceasta mi-ar fi fost deja comunicată prin poștă", tergiversarea motivării deciziei pronunțate în revizuire.

În cadrul celui de-al doilea motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă greșita aplicare, de către instanța de revizuire, a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) C. proc. civ., susținând că termenul de 30 de zile impus de lege pentru motivarea cererii de revizuire ar fi curs, în prezenta cauză, de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv de la 20 octombrie 2020.

În sprijinul apărărilor de mai sus, recurenta indică Decizia Curții Constituționale nr. 512/2017 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 907/2017.

Se invocă, deopotrivă, încălcarea art. 14 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și a art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și greșita aplicare a legii în ceea ce privește respingerea, ca tardive, a cererilor cuprinzând motivele de revizuire, fără a pune în discuția părților și, eventual, a admite o excepție peremptorie de tardivitate sau de nulitate a motivării revizuirii.

Greșita aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a realizat, în opinia recurentei, și în cadrul analizei condițiilor de admisibilitate de către instanța de revizuire, care a stabilit că cele două decizii indicate de către revizuentă nu au fost pronunțate de către o instanță de judecată în cadrul soluționării unor litigii care să se finalizeze prin hotărâri care să poată fi supuse controlului judiciar pe calea retractării.

Recurenta critică, de asemenea, soluția pronunțată de instanța de revizuire privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât ar fi fost dată cu ignorarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În cadrul celui de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta critică analizarea, de către instanța de revizuire, a condițiilor de admisibilitate a revizuirii, deși cererile cuprinzând motivele revizuirii au fost considerate tardive.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat, printre altele, că acesta este tardiv formulat.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 17 ianuarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, actul fiind comunicat părților.

Părțile nu au formulat punct de vedere la raport.

Intimatele S.C. Distribuție Oltenia S.A. (CEZ Distribuție) și S.C. CEZ ROMÂNIA S.A, prin avocat, au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată următoarele:

Potrivit art. 485 din C. proc. civ. "(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Fiind un termen stabilit pe zile, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când se împlinește.

Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentei la 6 august 2021 .

Termenul de recurs de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 6 septembrie 2021.

Cererea de recurs a fost transmisă, prin intermediul corespondenței electronice, la 9 septembrie 2021, fiind înregistrată în evidențele oficiale ale instanței la data de 10 septembrie 2021.

În consecință, întrucât recurenta a exercitat recursul cu depășirea termenului prevăzut de art. 485 C. proc. civ., se apreciază a fi întemeiată excepția tardivității introducerii cererii de recurs.

Înalta Curte reține, de asemenea, prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru aceste motive, constatându-se că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, având în vedere și dispozițiile art. 493 alin. (5) din același cod, urmează să anuleze recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 468 din 24 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca tardiv declarat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2022.