ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2552/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa sectorială de Pensii a MAp. N a solicitat:

I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

II) În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Înainte de primul termen de judecată, reclamantul a formulat precizări la acțiune, învederând instanței că, în raport de împrejurarea că prin Decizia nr. 650/2022, CCR a admis excepția neconstituționalității disp.art. XXIV pct. 11 din O.U.G. nr. 130/2021, iar prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023 urmează a fi restituite sumele reținute din veniturile realizate din pensii cu titlu de contribuții sociale de sănătate, au rămas fără obiect pct. 1 și 3 al acțiunii.

De asemenea, reclamantul a învederat Curții că renunță la petitul 2 și că își menține solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru).

Prin sentința nr. 143 din 4 iulie 2023, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantului A. la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri.

A respins celelalte capete de cerere, ca fiind rămase fără obiect.

A obligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că obiectul pretențiilor deduse judecății fusese realizat prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Actul normativ adoptat de Guvernul României a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 138 din 17.02.2023, anterior primului termen de judecată stabilit în cauză la data de 09.03.2023.

Recurentul-pârât a considerat că erau aplicabile, în speță, dispozițiile art. 454 din C. proc. civ. referitoare la exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de fond în mod nelegal a admis cererea de obligare a Guvernului la suportarea taxei judiciare de timbru.

În concluzie a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a sentinței civile nr. 143/04.07.2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 RON.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat restituirea sumelor reținute conform O.U.G. nr. 130/2021, actualizate cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume. Intimata-reclamantă a susținut existența unei vătămări în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON.

Înalta Curte reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În acest context legislativ, prima instanță a luat act de renunțarea reclamantului A. la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri și a respins celelalte capete de cerere, ca fiind rămase fără obiect, obligând pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

În recurs, pârâtul Guvernul României a criticat dispoziția instanței de fond prin care a fost obligat la plata către intimata-reclamantă a sumei de 350 RON, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 454 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât pârâtul Guvernul României se află în culpă pentru declanșarea litigiului.

Astfel, dacă recurentul-pârât și-ar fi respectat obligația emiterii unei ordonanțe de urgență în concordanță cu legea fundamentală, intimatul-pârât nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Întrucât O.U.G. nr. 4/2023 a fost emisă după sesizarea instanței, iar renunțarea la judecată s-a făcut în condițiile în care dispozițiile din O.U.G. nr. 130/2021 criticate de reclamant au fost declarate neconstituționale, în mod corect emitentul actului a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 143 din 4 iulie 2023 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 15 mai 2024.