ÎCCJ, Decizia nr. 39/2023

Hotărârea pronunțată în revizuire Prin Decizia nr. 689 din 17 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1177 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/2020, reținând că revizuirea înregistrată pe rolul instanței la 22 ianuarie 2022 a fost formulată cu nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat de la rămânerea definitivă a deciziei atacate cu revizuire, termen care s-a împlinit la 17 ianuarie 2022.

Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, a declarat recurs recurentul A., pentru următoarele critici: (i) instanța de revizuire a admis în mod greșit excepția tardivității, în raport cu data rămânerii definitive a Deciziei nr. 1177 din 17 decembrie 2021 a Curții de Apel Galați, iar nu în raport cu data comunicării deciziei - 7 ianuarie 2022, în condițiile în care art. 511 din C. proc. civ. nu prevede că termenul de o lună pentru promovarea revizuirii se calculează de la pronunțarea hotărârii; (ii) termenul de o lună trebuie să fie calculat cel mai devreme de la 28 decembrie 2021, atunci când a fost redactată decizia.

Hotărârea pronunțată în soluționarea recursului Prin Decizia civilă nr. 199 din 10 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 689 din 17 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2022, pentru considerentele arătate în continuare. Recursul a fost analizat prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât este criticată modalitatea de calcul al termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri. Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea Deciziei civile nr. 1177 din 17 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, față de Decizia civilă nr. 646 din 25 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2018. Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 1177 din 17 decembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care a rămas definitivă la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 1177 din 17 decembrie 2021 este data la care această hotărâre a rămas definitivă și este momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii. În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de o lună a curs de la 17 decembrie 2021 și s-a împlinit la 17 ianuarie 2022, care a fost o zi lucrătoare. Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 22 ianuarie 2022 (conform ștampilei poștale de pe plicul aflat la Dosarul nr. x/2022), cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, astfel că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Contestația în anulare formulată împotriva hotărârii menționate la pct. 3 Recurentul-revizuent A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 199 din 10 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 503 din C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare formulate, sunt expuse aspecte referitoare la istoricul litigiului și se susține că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare referitor la incidența dispozițiilor art. 184 din C. proc. civ., arătând că nu există dispoziții legale care să deroge de la prevederea că "termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură".

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând contestația în anulare, prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare. Prin criticile invocate în susținerea contestației în anulare, se argumentează, în esență, faptul că, soluționând recursul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de casare referitor la analiza dispozițiilor art. 184 din C. proc. civ. Deși contestatorul nu invocă în mod expres niciunul dintre cazurile reglementate de art. 503 din C. proc. civ., criticile referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la anumite motive de recurs se încadrează în ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., conform căreia: "Art. 503. - (...) (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen." Art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează calea de atac extraordinară a contestației în anulare specială, stabilind expres și limitativ situațiile în care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare. În sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., prin cercetarea motivelor de casare se înțelege analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanței de a răspunde fiecărui argument de fapt și de drept invocat de recurent, întrucât acestea se subsumează motivelor de recurs prevăzute de lege. Pe calea contestației în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia. Raportat la susținerile contestatorului, se constată că, prin hotărârea ce formează obiectul contestației în anulare, instanța nu avea de analizat incidența dispozițiilor art. 184 din C. proc. civ., în condițiile în care erau aplicabile prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire de o lună se calculează, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Or, dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reprezintă, în sensul tezei finale a art. 184 alin. (1) din C. proc. civ., una dintre situațiile în care, prin derogare la regula conform căreia "termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură", termenul se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri invocate în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În realitate, prin criticile invocate în susținerea motivului de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatorul combate soluția dată prin hotărârea atacată excepției tardivității cererii de revizuire, pentru motivul că dezlegarea instanței nu este în acord cu susținerile sale în ceea ce privește momentul de la care se calculează termenul de revizuire. Pentru considerentele arătate în precedent, susținerile contestatorului nu relevă o omisiune a instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de casare, ci reprezintă veritabile critici prin care sunt repuse în discuție soluția și considerentele hotărârii atacate, ceea ce excedează limitele învestirii instanței în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, restrânsă la motivele expres și limitativ reglementate de art. 503 din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.