ÎCCJ, Decizia nr. 217/2023

Ședința publică din data de 9 octombrie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 283 din 9 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 5032 din 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

În motivare, s-a reținut că termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la 30 octombrie 2022, ceea ce a făcut ca formularea, la 6 decembrie 2022, a cererii de revizuire deduse judecății să fie realizată cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuenta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs arată că a formulat cererea de revizuire în termenul legal deoarece hotărârea i-a fost comunicată la 21 noiembrie 2022 și, în plus, pentru formularea cererii de revizuire era necesar să cunoască considerentele hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Critica privind greșita aplicare a regulilor de procedură civilă invocată de recurentă se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ.

Examinând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, în cauză, prin cererea de revizuire formulată, revizuenta a invocat contrarietatea între decizia civilă nr. 5032 din 30 septembrie 2022 a Curții de Apel București - secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2021 și decizia nr. 4258 din 16 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire de o lună se va socoti în cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta-revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire, este decizia civilă nr. 5032 pronunțată de Curtea de Apel București în data de 30 septembrie 2022, dată la care a rămas definitivă, așa că instanța de revizuire a calculat corect termenul legal de introducere a cererii de revizuire în raport de acest moment.

Invocând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta pretinde că termenul de revizuire se impunea a fi fost calculat de la un alt moment, anume de la data comunicării hotărârii menționate, 21 noiembrie 2022, dată la care a luat cunoștință de considerentele pretins contradictorii.

Termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este, însă, un termen legal, imperativ și absolut, astfel că încălcarea sa atrage, în baza legii, sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Norma de procedură menționată prevede, cu claritate, momentul de la care termenul de revizuire începe să curgă, anume data rămânerii definitive a ultimei hotărâri așa că, în aplicarea sa, instanța de revizuire avea a se raporta la acest moment în calcularea termenului.

Argumentul invocat de recurentă în justificarea depășirii acestui termen, anume cunoașterea considerentelor contradictorii abia la momentul comunicării hotărârii, nu poate fi analizat pe cale incidentală, astfel cum pretinde prin recurs, acesta putând face obiectul unei cereri de repunere în termen, pe temeiul art. 411 și urm. din C. proc. civ., cerere ce nu a fost supusă examinării instanței de revizuire.

Prin urmare, în acord cu instanța de revizuire, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății și a dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., ce prevăd că sunt definitive "4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;", se constată că momentul la care a rămas definitivă ultima hotărâre este data de 30 septembrie 2022, data pronunțării deciziei civile nr. 5032 a Curții de Apel București, și că termenul de revizuire s-a împlinit în data de 30 octombrie 2022.

Totodată, în absența unei cereri de repunere în termen ce permitea instanței de revizuire examinarea motivelor care au condus la depășirea termenului legal, rezultă că cererea de revizuire din 06 decembrie 2022, înregistrată la instanță la 08 decembrie 2022, a fost formulată de revizuenta A. cu depășirea termenului legal, care se împlinise anterior, în 30 octombrie 2022.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de revizuire a reținut corect incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține și că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv, că instituirea unor termene procesuale servește unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În considerarea celor expuse în precedent, care relevă legalitatea hotărârii din perspectiva aplicării art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 283 din 09 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.