ÎCCJ, Decizia nr. 253/2023

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2023

Asupra recursului;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 759 din 29 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 5761 din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Pentru pronunțarea acestei decizii, instanța de revizuire a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în procese diferite, prin ele soluționându-se căi de atac în cadrul aceluiași proces, al cărui număr unic a fost x/2021. Astfel, prima hotărâre, decizia nr. 6668 din 17 decembrie 2021, a fost pronunțată în apel, iar a doua, decizia nr. 5761 din 27 octombrie 2022, a soluționat contestația în anulare împotriva primei hotărâri.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuenta A. a declarat recurs prin care solicită casarea deciziei atacate.

Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă invocă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Criticile formulate în susținerea recursului se referă la fondul cauzei, respectiv la decizia de concediere nr. 78/2021 a recurentei, dar și la nemulțumirea acesteia cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe în cauză.

Recurenta a depus, de asemenea, la dosar note scrise prin care a reluat susținerile din cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității invocate din oficiu, deoarece nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității recursului, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, se constată că prin cererea de recurs este invocată doar formal incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., fără a se regăsi critici care pot fi subsumate acestora. De asemenea, recursul exprimă nemulțumirea recurentei-revizuente cu privire la soluțiile pronunțate în cauză, dar și o prezentare amplă a fondului cauzei.

Prin urmare, cum prin cererea de recurs nu au fost formulate de recurenta-revizuentă critici concrete cu privire la soluția pronunțată de instanța de revizuire, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței superioare examinarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii nr. 759 din 29 martie 2023 cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurenta nu a formulat critici împotriva hotărârii atacate și, cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 759 din 29 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.