ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425 indice 1 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj emis la data de 14.02.2017 în dosarul de urmărire penală nr. 33/P/2016, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. , pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În concret, în fapt, în sarcina inculpatului A. s-au reținut următoarele:

Fapta inculpatului A. care, în calitate de director general la RA Aeroportul Internațional "Avram Iancu" Cluj Napoca, în cursul lunii octombrie 2012, a primit de la inculpatul B., pentru sine, un imobil situat în Cluj Napoca, strada x nr. 53 județul Cluj, presupus achiziționat de părinții săi C. și D., cu suma de 690.000 RON și care ulterior a fost finisat cu lucrări evaluate la suma de 563.226 RON (manoperă și materiale), lucrări prestate de firme colaboratoare sau aparținând inculpatului B., costurile fiind suportate de acesta, pentru ca, în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale, astfel cum rezultă din contractul de mandat și cu referire la cele reglementate de art. 2 pct. 5 și 11, art. 4 alin. (2), art. 12 alin. (1) și art. 20, art. 23, art. 24 rap. la art. 16 alin. (1) din O.U.G. 109/30.11.2011, respectiv art. 143 din Legea 31/1990, să direcționeze alocări bugetare ale RA în vederea plății, decurgând din derularea/adiționarea contractului de lucrări nr. x/6.09.2011 survenit între Aeroportul Internațional Cluj-Napoca RA, în calitate de achizitor și asocierea E. S.A. - S.C. F. S.C. G. S.R.L., în calitate de executant și respectiv permiterea edificării platformei Apron 4,în lipsa oricărei forme de autorizare și de acordare în condiții legale a unei astfel de lucrări finanțate din bani publici,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a menționat că această cauză se află în curs de soluționare, în fond - faza de judecată, etapa cercetării judecătorești, la Tribunalul Cluj, secția penală, următorul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 04 iulie 2022.

În fața primei instanțe, inculpatul A. a solicitat instanței ca, raportat la data comiterii presupusei infracțiuni (octombrie 2012) și ținând seama de necesitatea respectării dreptului la apărare, în componenta referitoare la dreptul la informare completă asupra acuzației penale formulate, să se procedeze conform art. 5 din C. pen. și art. 386 din C. proc. pen., la stabilirea legii penale mai favorabile în cursul procesului și reținerea încadrării juridice a faptei prin raportare la legea reținută ca fiind mai favorabilă persoanei inculpatului.

Prin încheierea de ședință din data de data de 25 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, atacată pe cale separată cu contestație la Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit că o astfel de cerere nu poate fi rezolvată în cursul judecății, iar aplicarea legii penale mai favorabile reprezintă o chestiune strâns legată de fondul cauzei, care va fi tranșată prin hotărârea de dezînvestire a instanței, prin care se va rezolva latura penală a cauzei.

Curtea, în raport, cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. corob. cu art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen. a constatat că demersul procesual al contestatorului-inculpat A. este aparent inadmisibil.

Curtea, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în ceea ce privește legătura cu cauza a textului legal criticat pentru neconstituționalitate.

Deși prevederile art. 425

1

alin. (1) teza I din C. proc. pen. sunt incidente în cadrul căii de atac a contestației, pe care, de altfel, inculpatul a exercitat-o în speță, iar aceste prevederi nu au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională a României, nu se poate face abstracție de împrejurarea că în fața primei instanțe inculpatul a solicitat instanței de fond aplicarea legii penale mai favorabile încă din cursul procesului (art. 5 din C. pen.) prin intermediul mecanismului prevăzut de art. 386 din C. proc. pen. (schimbarea încadrării juridice). Soluționând cererea inculpatului, prima instanță a pronunțat încheierea de ședință din data de 25 martie 2022 în dosar nr. x/2017, pe care inculpatul a atacat-o separat cu contestație la Curtea de Apel Cluj.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Hotărârea judecătorească contestată este o încheiere de ședință, în sensul avut în vedere de legiuitor prin prevederile art. 370 alin. (3) din C. proc. pen.

Mai apoi, în realitate, Curtea a constatat că cererea dedusă judecății primei instanțe, de stabilire din etapa cercetării judecătorești în fața primei instanțe a legii penale mai favorabile, nu reprezintă o veritabilă cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul avut în vedere de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 386 din C. proc. pen., și față de care instanța a omis a se pronunța.

Aplicarea art. 5 din C. pen. se realizează nu în cadrul mecanismului prev. art. 386 din C. proc. pen. și nu ține de încadrarea juridică a faptei, ci de calificarea juridică a acesteia. Examenul întemeiat pe prevederile art. 5 din C. pen. reprezintă o chestiune de fond, ce se analizează de instanța învestită cu soluționarea cauzei pe fond, potrivit art. 391 din C. proc. pen. și urm. (prin sentința pronunțată), după dezbaterea contradictorie a tuturor aspectelor de fapt și de drept ale cauzei cauzei și după ascultarea apărărilor și observațiilor participanților din procesul penal. Modalitatea de aplicare într-o cauză concretă a prevederilor art. 5 din C. pen. poate constitui motiv de apel și, în toate situațiile, poate fi verificată de instanța de control judiciar în limitele învestirii sale prin apelul inculpatului.

Pe de altă parte, prevederile art. 425

1

din C. proc. pen. reglementează calea de atac a contestației și procedura de soluționare a unei astfel de căi de atac.

Cazurile de exercitare a căii de atac a contestației (ce poate fi promovată împotriva hotărârilor judecătorești) nu sunt cuprinse în art. 425

1

din C. proc. pen., ci în cuprinsul altor texte normative, cum este cazul, spre exemplu, al textelor art. 347 din C. proc. pen., art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., art. 250

1

din C. proc. pen., art. 206 din C. proc. pen.

În măsura în care inculpatul este nemulțumit de împrejurarea că încheierea de ședință pronunțată în temeiul art. 386 din C. proc. pen. nu poate fi atacată separat cu contestație, acesta avea posibilitatea de a critica constituționalitatea acestui text de lege ori a celui prev. de art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., invocând o excepție de neconstituționalitate, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Totodată, s-a avut în vedere că, în realitate, inculpatul este nemulțumit de împrejurarea că instanța de judecată nu stabilește încă din cursul procesului penal modul în care va face aplicarea art. 5 din C. pen., stabilind legea penală mai favorabilă. Practic, prin demersul procesual al inculpatului se tinde a se acredita ideea că stabilirea legii penale mai favorabile nu reprezintă o operațiune (de drept substanțial) care se face doar în cursul sentinței de soluționare a fondului cauzei, ci, mai degrabă, trebuie luată în discuție în cursul procesului în condițiile art. 386 din C. proc. pen. (implicând și aspecte de ordin procedural), în strânsă legătură cu exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Împotriva încheierii din data de 30 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a declarat recurs petentul A..

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017 a fost soluționată cererea inculpatului A. prin care a solicitat instanței ca, raportat la data comiterii presupusei infracțiuni (octombrie 2012) și ținând seama de necesitatea respectării dreptului la apărare, în componenta referitoare la dreptul la informare completă asupra acuzației penale formulate, să se procedeze conform art. 5 din C. pen. și art. 386 din C. proc. pen., la stabilirea legii penale mai favorabile în cursul procesului și reținerea încadrării juridice a faptei prin raportare la legea reținută ca fiind mai favorabilă persoanei inculpatului.

Ulterior acesta a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din data de data de 25 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, iar Curtea de Apel Cluj a respins contestația, în raport, cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. corob. cu art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., constatând că este inadmisibilă.

Totodată, în cadrul contestației formulate, petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) teza I din C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Însă, potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Astfel, în mod corect, a obervat prima instanță că hotărârea judecătorească contestată este o încheiere de ședință, în sensul avut în vedere de legiuitor prin prevederile art. 370 alin. (3) din C. proc. pen.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, și Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, Curtea Constituțională a statuat că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză".

Însă, în cauză, deși petentul a invocat dispoziițile ce permit declararea unei contestații, aceasta nu justifică admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, legiutorul stabilind clar o cale de atac împotriva încheierilor interlocutorii, încheieri ce pot fi atacate cu apel odată cu fondul, potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte reține că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca, de altfel, și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în ceea ce privește examenul legăturii excepției de neconstituționalitate ridicate cu soluționarea cauzei, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei, având în vedere că soluția ce ar putea fi dată se raportează exclusiv la cadrul specific evaluării contestației.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.1.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.1.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2022.