ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 decembrie 2022

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 353 din data de 19.12.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații A., B., C. și D..

A fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale.

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoane vătămate E. și F., numiții G., H. și I.), la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 351 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare.

În baza art. 342 alin. (6) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, la pedeapsa de:

- 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. instanța a constatat că, infracțiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 1 an și 2 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. cu executare în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 65, 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenției preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 23.05.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei agende cu însemnări personale și două contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect două autoturisme ridicate de la locuința inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 36.300 RON și 8.398 euro, dobândite de acesta prin comiterea infracțiunilor.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui pistol marca x, seria x, calibru 10 x 225, cu patul de armă deteriorat, cu un încărcător aferent și o cutie conținând 50 cartușe cu bile și a unei puști marca x cu seria x, calibrul 55, fără muniția aferentă, bunuri aflate în prezent la IPJ Cluj-Serv. Criminalistic B.E.C.T.S.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 și urm. din C. proc. pen., s-a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța 197 D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj din data de 25.06.2014 asupra imobilului situat în mun. Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, identificat în regim de carte funciară sub nr. CF x Câmpia Turzii, nr. x Câmpia Turzii și nr. x Câmpia Turzii, bun propriu, proprietatea inculpatului, în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, până la concurența sumelor de 36.300 RON și respectiv 8.398 Euro.

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoane vătămate E. și F., numiții G., H. și I.), la pedeapsa de:

2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, (persoana vătămată J.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (numiții K., L., M. și N.), la pedeapsa de:

- 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 351 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, la pedeapsa de:

1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 193 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoana vătămată O.), la pedeapsa de:

- 1 (un) un închisoare

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., instanța a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 1 an și 10 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. cu executare în regim de detenție.

S-a făcut aplicare art. 6 și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenției preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 21.05.2015 și de la 13.04.2016 până la 26.09.2016.

În temeiul art. 19 și 397 din C. proc. pen., comb. cu art. 1357 din C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 12.000 RON (din care suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, iar suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale), către partea civilă J., respingând, ca neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate de aceasta.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui baston telescopic de culoare neagră prevăzut cu suport (castet) și un box metalic de culoare neagră și o bâtă de baseball, ridicate de la locuința inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 33.600 RON și 2.050 Euro, dobândite de acesta prin comiterea infracțiunilor.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 și urm. din C. proc. pen. s-a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța 197 D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj din data de 25.06.2014 asupra imobilului situat în mun. Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, identificat în regim de carte funciară sub nr. CF x P., A+1, nr. top. x/IX, proprietatea codevălmașă a inculpatului (cu soția Q.), în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, până la concurența sumelor de 33.600 RON și respectiv 2.050 Euro.

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoane vătămate E., F., numiții G., H. și I.), la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (numitul R.), la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoana vătămată S.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. instanța a constatat că, infracțiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 2 ani și 2 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. cu executare în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 65, 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenției preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 21.05.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei bâte de baseball din metal de culoare argintie cu inscripția "T.", ridicată de la locuința inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 34.000 RON și 500 euro, dobândite de acesta prin comiterea infracțiunilor.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoanele vătămate U. și V. și numiții W. și X.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoanele vătămate Y., Z. și AA.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 351 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, ce i-a fost aplicată prin S.P. 153/28.05.2014 a Jud. Turda.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, menționată în paragraful anterior, pe care o descontopește în elementele sale componente: 4 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta, cu cele stabilite prin sentința penală nr. 153/28.05.2014 a Judecătoriei Turda, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 1 an și 4 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65, 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, timpul detenției preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 23.05.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a două bâte de baseball, 2 boxuri, dintre care unul de culoare neagră și altul de culoare gri și un cuțit cu teacă de culoare neagră, precum și a două agende cu însemnări personale, precum și 5 coli format A4, numerotate de la 1 la 5, conținând diferite însemnări personale ale inculpatului, un număr de 22 de coli, cu diferite însemnări personale ale inculpatului, un caiet format a4, ce conține 37 de file cu diferite însemnări personale, ridicate de la locuința inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 12.620 RON și 1.300 euro, dobândite de acesta prin comiterea infracțiunilor.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 și urm. din C. proc. pen. s-a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța 197 D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj din data de 25.06.2014 asupra imobilului teren situat în localitatea Petreștii de Jos, jud. Cluj, identificat în regim de carte funciară sub nr. CF x Petreștii de Jos, bun propriu proprietatea inculpatului, până la concurența semelor de 12.620 RON și 1.300 Euro.

În baza art. 273 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de:

- 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prev. de art. 92 din C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de supraveghere, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența Serviciului de Probațiune Cluj.

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, conform programului ce îi va fi stabilit de către consilierul de probațiune;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul unor activități desfășurate de Primăria mun. Câmpia Turzii, jud. Cluj sau Primăria com. Viișoara, jud. Cluj.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prev. de art. 96 din C. pen.

Potrivit art. 274 din C. proc. pen. au fost obligați inculpații A., B., C. și D. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de câte 3.000 RON, fiecare, iar pe inculpatul BB. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 2.100 RON.

Prin decizia penală nr. 1463/A/2020 din data de 12 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B., C., D., BB. împotriva sentinței penale nr. 353 din data de 19.12.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj, suma de 3 x 626,5 RON ce s-a avansat din fondul Ministerul Justiției, reprezentând onorariu avocațial parțial pentru apărători din oficiu.

Au fost obligați apelanții să plătească în favoarea statului suma de câte 1200 RON, fiecare, prezentând cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr. 1062/A/2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost admisă în principiu și în fond contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C., împotriva deciziei penale nr. 1463/A/12.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014 pe care a desființat-o, în parte, pe latura penală cu privire la acest condamnat și a pronunțat o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C., încarcerat la acel moment în Penitenciarul Baia Mare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen.-faptă comisă în perioada 2011-2014- ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, înlăturând toate consecințele condamnării pentru această infracțiune, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară în pedepsele componente de:

-3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) și, art. 43 alin. (5) din C. pen.-persoane vătămate E., F., G., H., I. -perioada infracțională 2011-2014;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen. -persoana vătămată R. - perioada infracțională 2011-2014;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen.- persoana vătămată S.- perioada infracțională 2012-2013.

S-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, conform art. 39 lit. b) din C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an și 6 luni, urmând ca în final inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa finală durata arestului preventiv din 19.03.2014-21.05.2015 și perioada executată în baza deciziei contestate din 16.12.2020 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 491/16.12.2020 emis de Tribunalul Cluj și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.

Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării pedepsei.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a reținut următoarele:

Asupra admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, Curtea de Apel Cluj a reținut că, în lumina dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., acesta se limitează la verificarea termenului de declarare [oricând, pe temeiul invocat, conform prevederilor art. 428 alin. (2) din C. proc. pen..], invocarea unuia dintre temeiurile prevăzute în mod limitativ de prevederile art. 426 din C. proc. pen., precum și depunerea/invocarea unor dovezi în sprijinul cazului de contestație în anulare invocat.

Astfel, deși textul legal evocat impune efectuarea unei minime verificări cu privire la baza factuală invocată în susținerea motivelor de contestație în anulare, această condiție s-a apreciat a fi îndeplinită în cauză.

În continuare, s-a arătat că, în cuprinsul motivelor de contestație în anulare s-a invocat preexistența la dosar a unor probe care ar fi impus pronunțarea soluției de încetare a procesului penal, referitoare la data săvârșirii faptelor care au atras condamnarea (2011-2014) și la data actului procesual de soluționare definitivă a cauzei (12 decembrie 2020), contestatorul susținând că, până la pronunțarea hotărârii care a soluționat definitiv acțiunea penală, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Or, modul de aplicare în cauză a deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, inclusiv sub aspectul aplicării în timp, presupune o analiză care excede examenului admisibilității în principiu, urmând a face obiectul fondului căii extraordinare de atac.

Prin urmare, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele legale impuse de prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată în cauză de contestatorul-condamnat C. .

În ceea ce privește admisibilitatea în fond a contestației în anulare, s-a observat că, data de început a cursului termenului de prescripție a răspunderii penale este dictat de data săvârșirii faptelor pentru care a fost condamnat C., respectiv 2011- martie 2014.

Asupra valabilității actelor presupus întreruptive de prescripție îndeplinite anterior publicării deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 instanța a reținut, cu titlu preliminar, că la data de 9 iunie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, Decizia Curții Constituționale a României nr. 358/2022 prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., de la data publicării sale, această decizie devenind opozabilă erga omnes și fiind obligatorie pentru instanțe, atât în privința dispozitivului, cât și a considerentelor pe care se sprijină.

Or, în considerentele deciziei antemenționate Curtea Constituțională a tranșat în mod explicit natura juridică a deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, extrăgând și consecințele asociate pronunțării deciziei anterior amintite, în absența intervenției active a legiuitorului: absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25.06.2018) și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (30.05.2022).

În continuare, Curtea de Apel Cluj a constatat că în cauză nu se contestă natura instituției prescripției răspunderii penale de instituție de drept penal substanțial, natura și durata termenelor de prescripție, cauzele de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotrivă asupra existenței și a conținutului) subsumându-se instituției prescripției răspunderii penale, ca instituție de drept substanțial, fiind supusă regulilor de aplicare în timp a legii penale mai favorabile.

În cauza concretă dedusă judecății, instanța a reținut că C. a fost condamnat pentru trei infracțiuni reținându-se, raportat la data comiterii faptelor noul C. pen. -constituire grup infracțional organizat și ultraj și vechiul C. pen. pentru infracțiunea de șantaj comisă în dauna persoanei vătămate S. în perioada 2012-2013.

În ceea ce privește valabilitatea și efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate contestatorului C. în calitate de inculpat, anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 prin raportare la dispozițiile Noului C. pen., curtea a reținut că acestea nu pot fi valorificate în cauză.

În acest sens, instanța a subliniat că prin decizia nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale a fost sancționată (prin declararea ca neconstituțională) unica soluție normativă prevăzută de legislația penală actuală privind instituția întreruperii termenului de prescripție.

Ca și o consecință a publicării acestei prime decizii a instanței de contencios constituțional (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigențele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, în pofida evocării orientative a soluției legislative din C. pen. din 1969, în cuprinsul considerentelor acesteia, s-a apreciat că la nivelul dreptului substanțial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a Noului C. pen. și până la data împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripție.

Pe de altă parte, instanța a considerat că, dacă s-ar accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor "întreruptive de prescripție" efectuate sub imperiul legii vechi (C. pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză, întrucât s-ar obține rezultatul combinării dispozițiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin decizia nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale).

Față de aceste considerente, s-a apreciat că durata termenului de prescripție a răspunderii penale față de contestatorul-condamnat C. se impune a fi calculat prin raportare la durata termenului general de prescripție prevăzut de:

- art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. -5 ani, pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. limitele de pedeapsă la data comiterii faptei erau de la 1-5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi,

- art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. -8 ani, pentru infracțiunile prev. de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. limitele de pedeapsă la data comiterii faptei erau de la 2-7 ani închisoare.

Termenul de 5 ani s-a împlinit în martie 2019 -anterior pronunțării deciziei penale 1463/A/2020 din data de 12 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2014 care face obiectul căii extraordinare de atac, iar termenul de 8 ani în mai 2022 (după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripție a fost suspendat pe durata stării de urgență în baza Decretelor prezidențiale, conform prevederilor art. 156 din C. pen.) ulterior pronunțării deciziei mai sus menționate-astfel că nu sunt incidente prevederile legale referitoare la omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, deoarece prescripția ar fi intervenit la mai bine de 1 an de la data pronunțării deciziei.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) din vechiul C. pen. s-a reținut că a fost identificată de către judecătorii fondului ca lege penală mai favorabilă legea veche, această constatare a instanței intrând în autoritatea lucrului judecat și a atras, cu privire la această infracțiune, aplicarea legii vechi în ansamblul ei, iar nu pe instituții.

Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj la data de 05 octombrie 2022.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 noiembrie 2022, când s-a stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, Ministerul Public a susținut că infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. a fost comisă în perioada 2011 - martie 2014, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea acesteia este închisoarea de la unu la cinci ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripție generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripție specială pentru această infracțiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Ținând cont de data săvârșirii infracțiunii sus-menționate, s-a învederat că termenul de prescripție specială nu era împlinit în data de 12.12.2020, când a fost pronunțată decizia penală nr. 1463/2020.

În acest sens s-a arătat că, potrivit doctrinei relevante, prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai, în raport, cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

În continuare, s-a mai arătat că instanța de contencios constituțional a reținut că așezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare și scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014):

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

În acest context, s-a învederat că, în cauza de față, au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, în acest sens, fiind indicat cu titlu exemplificativ faptul că, în data de 19.03.2014, C. a fost informat despre drepturile și obligațiile prevăzute de art. 83 din C. proc. pen. și art. 108 din C. proc. pen., iar în data de 26.06.2014, a fost emis rechizitoriul în cauză, fiind sesizat Tribunalul Cluj. De asemenea, inculpatul C. a fost prezent la mai multe termene de judecată, inclusiv în data de 19 octombrie 2018, când a fost audiat ca inculpat, s-a dezbătut fondul cauzei și i s-a acordat ultimul cuvânt, iar apărătorul ales al acestuia a fost prezent la aproape toate termenele de judecată în primă instanță.

Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, s-a arătat că instanța de recurs urmează a examina în ce condiții aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripție.

Totodată, s-a invocat aspectul că, prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii.

Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, s-a susținut că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. În data de 19 octombrie 2018, când C. a fost audiat ca inculpat, apoi s-a dezbătut fondul cauzei și i s-a acordat ultimul cuvânt, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care nu era împlinit la 12.12.2020, data soluționării definitive a cauzei.

Mai mult, în cadrul motivelor de recurs în casație s-a arătat că, în cuprinsul Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, se menționează că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", astfel că pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 și mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile, concluzia de mai sus fiind întrutotul în acord cu constatările Curții Constituționale:

"(...) De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală. Art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat, astfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Caracterul întreruperii prescripției ca instituție de drept procesual penal rezultă și din faptul că, spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată. Odată prescripția întreruptă, procesul penal va continua, fiind greu de motivat și de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluții în cauză, că, de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei și că acestea nu și-au produs efectul. O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri și principiului securității raporturilor juridice și implicit drepturilor părții adverse.

În cauză, termenul de prescripție generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât și prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

Ca atare, Ministerul Public a considerat că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale) și 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022), și-au produs efectele intreruptive de prescripție în condițiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a instanței de contencios constituțional.

În situația în care, însă, cursul prescripției răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale îndeplinite în intervalul cuprins între cele două decizii ale CCR anterior menționate, la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al deciziei antemenționate, în majoritatea cazurilor, instanțele de judecată apreciind că era vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât, intervenția legiuitorului nu era imperativ necesară, doar prin decizia CCR nr. 358 din 2022 fiind stabilit cu certitudine, de către jurisdicția de constituționalitate, caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din anul 2018.

În această perioadă, efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului sau inculpatului, iar prin intervenția O.U.G. nr. 71/2022, legiuitorul a ieșit, între timp, din pasivitatea pe care i-a reproșat-o Curtea Constituțională, edictând o normă de drept calificată deja ca fiind constituțională de către CCR prin decizia amintită, din anul 2018, situație față de care actele respective pot fi validate de instanțe.

Efectul Deciziei instanței de contencios constituțional. nr. 358/2022 se produce pentru viitor, iar legiuitorul a remediat (a pus în conformitate) textul declarat neconstituțional prin O.U.G. nr. 71/2022. Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale, legiuitorul delegat a intervenit și a corectat dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul celor reținute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenția legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent și retroactiv al considerentelor aceleiași decizii.

În aceste condiții, s-a solicitat casarea în parte (în ceea ce privește încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. a deciziei penale nr. 1062/A/2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în data de 19.08.2022, în dosarul nr. x/2022, și respingerea, ca nefondată a contestației în anulare formulate de contestatorul-condamnat C., cu consecința menținerii deciziei penale nr. 1463/A/12.12.2020 a Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1062/A/2022 din data de 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori și s-a acordat termen pentru data de 8 decembrie 2022.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condițiile legii; existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existența autorității de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, susținând că infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. a fost comisă în perioada 2011 - martie 2014, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea acesteia este închisoarea de la unu la cinci ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripție generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripție specială pentru această infracțiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen., astfel că termenul de prescripție specială nu era împlinit în data de 12.12.2020, când a fost pronunțată decizia penală nr. 1463/2020.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "Soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea".

Prin decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut că: " 72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că:

"Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen..".

Totodată, în decizia precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a constatat că în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, soluționând contestația în anulare declarată de contestatorul C., în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen.-faptă comisă în perioada 2011-2014- ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, înlăturând toate consecințele condamnării pentru această infracțiune, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a constatat că, data de început a cursului termenului de prescripție a răspunderii penale este de la momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost condamnat C., respectiv 2011- martie 2014, iar termenul general de prescripție pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., de 5 ani, s-a împlinit în martie 2019 -anterior pronunțării deciziei penale 1463/A/2020 din data de 12 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1062/A/2022 din data de 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori privind pe intimatul inculpat C..

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuven