ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
18.10.2022
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 C. proc. pen., au fost respinse ca inadmisibile contestațiile în anulare formulate de A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea, în concret, a avut în vedere următoarele motive:

a. contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încăl­carea unor norme de procedură anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo) în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau per­soanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată;

b. prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea principiului securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (principiu care interzice reju­decarea unor aspecte avute deja în vedere de instanțele de judecată);

c. cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. presupune o eroare de procedură (error in procedendo) constând în eroarea proce­durală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j) C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză, iar nu o eroare de judecată (error in iudicata), deoarece rolul acestui caz de anulare nu este acela de a înlătura greșita interpretare și aplicare a legii în ipoteza în care instanța a dezbătut și analizat incidența cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărârii ce a intrat în puterea lucrului judecat. Legiuitorul a pornit de la prezumția temeiniciei solu­țiilor pronunțate de toți judecătorii care soluționează calea ordi­nară de atac, iar erorile acestora de judecată pot fi cenzurate doar de o instanță superioară, de control judiciar (recurs în casație);

d. natura de error in procedendo a celei prevăzute de cazul de contestație în anulare stipulat de art. 426 lit. b) C. proc. pen. este reținută și în decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017) în care instanța supremă a arătat următoarele:

"cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. se întemeiază exclusiv pe modul viciat al instanței de apel de a judeca și nu pe modul în care aceasta a examinat și motivat neincidența cazului de încetare a procesului penal. Numai în situația în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal - pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluția de încetare a procesului penal - se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunțare imputabilă instanței care, prejudiciind interesele legitime ale părții, îi dă dreptul să formuleze contestație în anulare";

e. prin decizia penală nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017 s-a apreciat că în aplicarea art. 5 din C. pen. se impune a se reține în favoarea inculpaților A., B. și C. dispozițiile C. pen. din 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă și, pe cale de consecință, dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 privind circumstanțele atenuante, evaluare care a avut ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen. a pronunțat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile. În cauză, legea penală determinată ca fiind mai favorabilă (C. pen. din 1969) se aplică în ansamblu inclusiv prin raportare la dispozițiile din materia prescripției răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripției, chiar dacă acestea din urmă au survenit după 01 februarie 2014;

f. cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea soluției pronunțate cu autoritate de lucru judecat în hotărârea definitivă cu privire la legea penală mai favorabilă;

g. orice chestiune de fapt și de drept care a fost analizată de instanța de apel prin hotărârea definitivă pronunțată intră în puterea lucrului judecat și nu poate constitui un motiv de contestație în anulare, formulată în fața unui alt complet de la aceeași instanță; în acest sens instanța de contencios european a arătat în cauzele Mitrea c. României și Urbanovici c. României că simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare;

h. nu se poate reține aparența de sustenabilitate a cazului invocat prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată pentru dovedirea acestuia, în condițiile în care legea penală mai favorabilă stabilită cu autoritate de lucru judecată este C. pen. din 1969;

i. pentru reținerea admisibilității în principiu a contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. prin invocarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat în lumina decizei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) și a deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), era necesar ca în cauză legea penală mai favorabilă reținută cu autoritate de lucru judecat să fi fost noul C. pen.

În consecință, pentru motivele expuse în decizia pronunțată, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 431 C. proc. pen., a respins ca inadmisibile contestațiile în anulare formulate de A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017 și, prin urmare, a respins și cererile formulate de contestatori de suspendare a executării deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017.

*****

Împotriva acestei decizii, nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au formulat apel contestatorii A., B. și C., prin apărător ales, avocat D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 04.07.2022, fiind stabilit termen de judecată la data de 18.10.2022, ocazie cu care s-au luat concluziile părților asupra admisibilității căi de atac a apelului formulat în cauză.

Totodată, la acest termen, prealabil formulării concluziilor asupra excepției inadmisibilității prezentei căi de atac, apărătorul ales al apelanților a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen.

Soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză face obiectul dosarului asociat creat în acest sens, în conformitate cu dispozițiile Hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 83 din 12 decembrie 2017 și nr. 66 din 7 iunie 2018, respectiv dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia se regăsesc susținerile și soluția asupra execpției de neconstituționalitate invocată în cauză de către apelanții contestatori A., B. și C., prin apărător.

Examinând prezenta cauza prin prisma excepției puse în discuție vizând admisibilitatea căii de atac de față, invocată de Ministerul Public la termenul din 18.10.2022, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care au fost respinse ca inadmisibile contestațiile în anulare formulate de contestatorii A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017.

Așadar, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de contestatorii A., B. și C., respingând în principiu cererea acestora, în procedura admisibilității în principiu prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

În cadrul acestor dispoziții cu caracter special care reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În același sens este și doctrina pronunțată în materie, atât după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, care a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare.

Mai mult, sub acest aspect, relevante sunt cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10.04.2015, prin care s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

Se constată, așadar, că apelanților contestatori A., B. și C. nu le este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulate formulată de aceștia împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Astfel, se apreciază că, prin promovarea acesteia, apelanții contestatori au încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În consecință, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că apelurile formulate de apelanții A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, sunt inadmisibile, urmând a le respinge ca atare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de apelanții A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-05-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Asupra apelului de față, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 321/A din 16 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, s-a admis în principiu cont
ÎCCJ 2023-05-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 348/2023
existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, a fost apreciat ca inadmisibil în cauză. Astfel, curtea de apel a notat că și acest caz presupune tot o error in procedendo constând în eroarea procedurală a instanței de a
ÎCCJ 2025-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2025
b) C. proc. pen., iar ca argumente de fapt, împrejurarea că a fost condamnat deși exista o cauză de încetare a procesului penal, neexistând probe care că ateste vinovăția sa. Evaluând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare p
ÎCCJ 2024-10-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2024
Ședința publică din data de 22 octombrie 2024 Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de contestatorul-petent A., constată că prin încheierea penală nr. 669 din data de 28 noiembrie 2023, pronunțat
ÎCCJ 2022-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2022
. În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din dispozițiile art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. Astfel, insta
Sursă