ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 348/2023
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 348/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de condamnații A., B. și C. cu privire la Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2022, și la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a decide astfel, examinând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galați, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații A., B., D. și C. împotriva Sentinței penale nr. 84/19.03.2020 a Tribunalului Brăila, a desființat, în parte, hotărârea apelată și, în rejudecare, în baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă principală rezultantă de 5 ani 8 luni și 20 zile închisoare, în regim de detenție, faptele fiind săvârșite în concurs real cu fapta pentru care același inculpat a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2551 din 27.11.2014 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 324 din 12.03.2015 a Curții de Apel Galați.
În ceea ce privește Decizia penală nr. 336/C/A din data de 10.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2022, s-a reținut că aceasta a avut ca obiect contestație la executare.
S-a reținut că prin cererile înregistrate sub nr. x/2022, condamnații A., B. și C. au formulat contestație în anulare cu privire la Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2022, și la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2018, întemeiată în drept pe cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. b), d) și i) din C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnații A., B. și C., potrivit art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, reținând, sub un prim aspect, că motivele de contestație în anulare nu pot fi analizate decât prin raportare la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2018, întrucât aceasta a fost pronunțată în faza procesuală a apelului, prin care s-a soluționat fondul cauzei.
În ceea ce privește Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2022, curtea a subliniat că această hotărâre nu poate face obiectul unei contestații în anulare, întrucât a fost pronunțată în calea de atac a contestației și nu a soluționat fondul cauzei.
Referitor la motivele de contestație în anulare invocate în cauză, prin raportare la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2018, instanța de judecată a reținut următoarele:
Motivul de contestație în anulare prevăzut de art. art. 426 lit. d) din C. proc. pen., respectiv existența un caz de incompatibilitate cu privire la completul care a pronunțat Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022 a Curții de Apel Galați, este inadmisibil în cauză, întrucât nu se referă la Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022.
Motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen. - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, susținându-se că prin pronunțarea deciziilor penale nr. 336/C/10.11.2022 și nr. 330/A/03.03.2022, ambele ale Curții de Apel Galați, s-a dispus o dublă condamnare pentru aceeași faptă, este, de asemenea, inadmisibil în cauză.
În aceste sens, s-a avut în vedere că prin Decizia penală nr. 336/C/10.11.2022 nu s-a realizat o nouă condamnare a contestatorilor, ci o punere în acord, pe calea contestației la executare, a deciziei inițiale de condamnare (Decizia penală nr. 330/A/03.03.2022) cu Decizia nr. 176/24.03.2022 a Curții Constituționale, constatându-se că fapta pentru care au fost condamnați A., B. și C., respectiv contrabanda prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se regăsește incriminată în dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (pentru inculpații A. și B.), respectiv ale art. 296
1
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru inculpatul C.), urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
În fine, și motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, a fost apreciat ca inadmisibil în cauză.
Astfel, curtea de apel a notat că și acest caz presupune tot o error in procedendo constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e) - h), j) din C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză, iar nu o error in judicata, deoarece rolul acestui caz de anulare nu este acela de a înlătura greșita interpretare și aplicare a legii în ipoteza în care instanța a dezbătut și analizat incidența cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărârii ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Cu alte cuvinte, s-a arătat că existența cazului de încetare a procesului penal se raportează la momentul pronunțării deciziei penale atacate cu contestație în anulare, în sensul că acest caz să fi existat la acel moment, iar instanța de apel să-l fi omis a-l analiza, deoarece numai într-o asemenea situație se pune problema existenței unei erori de procedură care poate fi remediată prin promovarea acestei căi extraordinare de atac, conform art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
În ceea ce privește cauza de față, curtea a constatat că motivul invocat de către contestator și circumscris cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, nu este incident în cauză, întrucât cazul de încetare a procesului penal trebuia să fi existat anterior pronunțării deciziei penale atacate cu contestație în anulare, așa cum s-a arătat în cele ce preced.
Or, Decizia Curții Constituționale a României nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale a intervenit după pronunțarea Deciziei penale nr. 330/A/2022 a Curții de Apel Galați, care a avut loc la data de 03.03.2022, dată după care nu se mai poate face o analiză a legii mai favorabile din perspectiva art. 5 din C. pen., deoarece aceasta se efectuează doar în cursul judecății, până la rămânerea definitivă a cauzei, ceea ce nu mai este cazul în speță.
S-a mai reținut că, în concret, cei trei contestatori solicită o schimbare de încadrare juridică din infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunile prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, respectiv de art. 296
1
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru a se putea ajunge la un termen de prescripție a răspunderii penale mai redus și, implicit, la cazul de încetare a procesului penal, ceea ce este inadmisibil în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, aceasta fiind atributul instanței investite cu soluționarea cauzei în fond sau instanței investite cu soluționarea căii de atac ordinare a apelului, cale ce a fost epuizată.
Împotriva Deciziei penale nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, condamnații A., B. și C., prin apărător ales, au promovat cale de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 05.04.2023, sub nr. x/2022.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulată de condamnații A., B. și C., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte este învestită cu soluționarea unei căi de atac exercitată de condamnații A., B. și C. împotriva unei decizii penale pronunțată în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.
Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu nicio cale de atac, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.
Ca atare, decizia atacată de condamnați este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestatori la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 72/C din data de 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă pe contestatori la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2023.