ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 132 din 19 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost admisă cererea inculpatului A. de judecare a cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă calificată, în formă continuată, faptă săvârșită în perioada mai - septembrie 2013. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, faptă săvârșită la 19 martie 2014. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, faptă săvârșită la 26 octombrie 2015. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că primele două fapte din cauză sunt în concurs real de infracțiuni, iar a treia faptă este săvârșită în stare de recidivă cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă la data de 25 februarie 2015 prin Decizia penală nr. 261/A/25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., faptă săvârșită la 04 octombrie 2012.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate în cauză, de 3 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse aplicate, în final urmând să fie executată pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca, alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, inculpatul A. să execute și pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brăila, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, pentru care s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, inculpatul urmând să execute în total o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca, alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare, inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 54 C. pen. și art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Au fost anulate formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare pe numele inculpatului A. potrivit sentinței.

S-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului A.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- 38 pachete țigarete marca "B.", 3 pachete țigarete marca "C.", 20 pachete țigarete marca "D.", 24 pachete țigarete marca "E.", 30 pachete țigarete marca "F.", 26 pachete țigarete marca "G." și 22 pachete țigarete marca "H." ridicate de la inculpatul A. la 26 octombrie 2015, care au fost depuse la Inspectoratul de Poliție Județean Brăila - Camera de corpuri delicte, cu dovada seria x nr. x/02 noiembrie 2015;

- 500 pachete țigarete marca "F." ridicate de la inculpatul A. la 19 martie 2014, care au fost depuse la Poliția Municipiului Brăila - Camera de corpuri delicte, cu dovada seria x nr. x/19 martie 2014.

În baza art. 19 C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. în referire la art. 1357, art. 1385 și art. 1382 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Vămilor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, și a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile următoarele sume: a) 56.528 RON, reprezentând drepturi vamale și accesorii calculate până la data de 29 octombrie 2015 (indicată în adresa de constituire de parte civilă), la care se adaugă accesorii, care se vor calcula în continuare până la data plății efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc. ; b) 1.905 RON, reprezentând drepturi vamale și accesorii calculate până la data de 30 decembrie 2015 (data adresei de constituire de parte civilă), la care se adaugă accesorii, care se vor calcula în continuare până la data plății efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc. ; c) 8.314 RON, reprezentând drepturi vamale și accesorii calculate până la data de 31 decembrie 2017 (menționată în adresa de constituire de parte civilă), la care se adaugă accesorii, care se vor calcula în continuare până la data plății efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în referire la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanța din 26 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Brăila, în Dosarul nr. x/2013, asupra cotei-părți din imobilul situat în Brăila, str. x, format din teren proprietate în suprafață de 100 mp, teren folosință 113 mp și clădiri cu o valoare de impozitare de 308.343,42 RON, cotă-parte aflată în proprietatea inculpatului A., în vederea acoperirii despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat acesta.

În baza art. 272 - art. 275 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 9.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, cu titlu prealabil, că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din 15 februarie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane, printre care și inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., pentru faptul că, în perioada mai - septembrie 2013, acționând distinct de grupul infracțional organizat, împreună cu alte persoane, prin mai multe acțiuni repetate desfășurate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a desfășurat activități de preluare, depozitare, transport, deținere și revânzare a cantității de 4.275 pachete cu țigarete provenite din contrabandă, având originea în Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu în sumă de 56.528 RON, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., reținându-se că, la data de 26 octombrie 2015, a depozitat și deținut la locuință 163 de pachete cu țigarete de diferite mărci, provenind din contrabandă, având ca țară de origine Republica Moldova, creând un prejudiciu în valoare de 1.905 RON bugetului de stat.

Totodată, s-a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 26 septembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a aceluiași inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că, la 19 martie 2014, acesta a deținut și transportat cu autoturismul, aparținând numitului I., 500 de pachete țigări de proveniență Dutty Free, sustrăgându-se, astfel, de la plata taxelor vamale, accizelor și TVA-ului, aducând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 7.604 RON.

La termenul de judecată din 16 februarie 2018, având în vedere că inculpatul A. era cercetat în ambele cauze pentru comiterea infracțiunilor de contrabandă, în baza dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen., instanța de fond a dispus reunirea dosarului nr. x/2017 la Dosarul nr. x/2016.

Deopotrivă, Tribunalul Brăila a constatat că inculpatul A. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actele de sesizare și a solicitat ca judecata cauzei să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse în cauză, în procedura recunoașterii învinuirii, atât în Dosarul nr. x/2017, cât și în cauza nr. 311/113/2016, ce au fost reunite la termenul din 16 februarie 2018.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, la care a făcut pe larg trimitere în hotărârea pronunțată, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele inculpatului A. care, în perioada mai - septembrie 2013, acționând distinct de grupul infracțional organizat, împreună cu alte persoane, prin mai multe acțiuni repetate desfășurate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a desfășurat activități de preluare, depozitare, transport, deținere și revânzare a cantității de 4.275 pachete cu țigarete provenite din contrabandă, având originea în Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu în sumă de 56.528 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Totodată, s-a arătat că faptele aceluiași inculpat care, la data de 26 octombrie 2015, a depozitat și deținut la locuință 163 de pachete cu țigarete de diferite mărci, provenind din contrabandă, având ca țară de origine Republica Moldova, creând un prejudiciu în valoare de 1.905 RON bugetului de stat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prima instanță a constatat că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Având în vedere că, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul A. a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare (atât în cauza nr. 311/113/2016, cât și în Dosarul nr. x/2017) și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse la dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (4) - art. 375 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Tribunalul Brăila a apreciat că cererea acestuia este întemeiată și a admis-o, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pentru fiecare infracțiune ce i-a fost reținută în sarcină (pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, pedeapsa fiind cuprinsă între 2 ani și 4 ani și 8 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de contrabandă calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., între 3 ani și 4 luni și 10 ani închisoare).

La individualizarea judiciară a pedepselor, judecătorul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. Referitor la persoana inculpatului, s-a reținut că acesta are 40 ani, studii liceale și un loc muncă, nu este căsătorit, are antecedente penale, fiind recidivist, a fost sincer pe parcursul procesului penal, iar în fața instanței a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii. Totodată, s-a constatat pe baza fișei de cazier judiciar că, prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, tot pentru comiterea unei infracțiuni de contrabandă, primele două fapte din prezenta cauză aflându-se în concurs real de infracțiuni, iar cealaltă fiind săvârșită în stare de recidivă în raport cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin hotărârea anterior menționată.

Ca atare, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), privind anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, precum și prevederile art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la contopirea pedepselor de 3 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate în cauză inculpatului A.

De asemenea, tribunalul a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen., dispunând ca, alături de pedeapsa principală stabilită în cauză, inculpatul să execute și pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați.

Deopotrivă, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, prima instanță a apreciat că scopul social educativ-preventiv al acesteia nu va putea fi atins în privința inculpatului fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alții, inculpatul A., solicitând, în esență, reindividualizarea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 132 din 19 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția penală, în Dosarul nr. x/2016 și, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Galați a constatat că instanța de fond a reținut corect situația factuală, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului, în baza unei analize complete a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarația acestuia dată în faza judecății, ca urmare a incidenței prevederilor art. 375 și art. 377 C. proc. pen.

S-a apreciat că probatoriile administrate în cauză confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecății există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală și au fost comise cu vinovăție de către inculpatul A.

Contrar susținerilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, s-a considerat că prima instanță a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale, respectând criteriile reglementate de art. 74 C. pen. Astfel, s-a constatat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea de contrabandă calificată (apropiată de minimul special de 3 ani și 4 luni închisoare), precum și pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunea de contrabandă (apropiate de minimul special de 1 an și 4 luni închisoare) sunt legale și temeinice, în contextul în care criteriile de individualizare, așa cum au fost evidențiate de situația de fapt și de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, confirmă echitatea cuantumului acestora. De asemenea, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor comise, modalitățile și împrejurările săvârșirii acestora și atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege.

În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că acesta nu se află la primul impact cu legea penală, dar și faptul că a manifestat o atitudine corectă pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea infracțiunilor. Cu toate acestea, s-a considerat că aspectul favorabil inculpatului, referitor la atitudinea sinceră, nu poate impune în mod automat reducerea cuantumului pedepselor, cu atât mai mult cu cât acestea sunt apropiate de minimul special.

Instanța de apel a avut în vedere și faptul că inculpatul are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă, ceea ce denotă împrejurarea că pedeapsa aplicată inițial nu și-a atins scopul preventiv educativ.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, considerându-se că scopul procesului penal poate fi atins față de inculpat prin executarea efectivă a sancțiunii penale în cuantumul stabilit de prima instanță.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A. care, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei penale atacate și, în urma rejudecării, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor, urmând ca sancțiunea penală rezultantă să nu fie executată în regim de detenție.

În susținerea căii de atac, recurentul a arătat că, în mod greșit, instanța de apel nu a procedat la reindividualizarea pedepselor în raport cu persoana sa, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor acestora, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare. Deopotrivă, a solicitat să se aibă în vedere că este angajat, are un copil în întreținere, fiind cunoscut în societate ca o persoană responsabilă, a avut o atitudine sinceră atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, a recunoscut fapta comisă și a achitat aproape în întregime prejudiciul. Ca atare, a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, fără a fi necesară executarea acesteia în regim de detenție.

Totodată, recurentul inculpat a susținut că, deși a fost anterior condamnat prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, iar infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare stabilit prin aceste hotărâri, Tribunalul Brăila și instanța de apel trebuiau să procedeze la contopirea pedepselor stabilite și să aplice o sancțiune penală care să nu fie executată în regim privativ de libertate, având în vedere în acest sens și aspectele statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.

Prin încheierea din 08 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reținut că, din punct de vedere strict formal, sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. doar în ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitoare la modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante prin raportare la aspectele statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea dedusă judecății astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă numai din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Examinând, din această perspectivă, conformitatea deciziei penale atacate cu dispozițiile de drept penal substanțial incidente în cauză, prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în cauză modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante aplicate acestuia este greșită prin raportare la aspectele statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii.

În acest sens, se constată că, în speță, inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în perioada mai - septembrie 2013, a infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea, la 19 martie 2014, a infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, și respectiv 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., săvârșită la 26 octombrie 2015.

Instanțele de fond și apel au reținut că primele două fapte din cauză sunt în concurs real de infracțiuni, iar a treia faptă este săvârșită în stare de recidivă prin raportare la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (comisă la 04 octombrie 2012), pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați.

Înalta Curte constată, în acest context, că, deși instanțele de condamnare au făcut, în mod judicios, aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), dispunând anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 25 februarie 2015 prin Decizia penală nr. 261/A/25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, pedeapsa rezultată în urma contopirii acesteia cu sancțiunile penale aplicate în cauză a fost determinată greșit, din perspectiva modalității de efectuare a operațiunilor de aplicare a tratamentului sancționator al pluralităților de infracțiuni.

Sub acest aspect, prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii sub imperiul vechii reglementări (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 31 martie 2009), s-a statuat că "în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 C. pen.

Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății;

- se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;

- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă."

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "infracțiunile săvârșite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să rămână definitivă. Sfera concursului de infracțiuni, cu pluralitatea infracțională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracțiunile concurente și, ca atare, tot ceea ce precedă alcătuiește concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă".

Aceste argumente își păstrează valabilitatea și în prezent, așa cum s-a arătat, de altfel, și în considerentele Deciziei nr. 22/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 06 octombrie 2020), prin care s-a stabilit că "în cazul în care o infracțiune (A) este concurentă atât cu infracțiunea ce reprezintă primul termen (B), cât și cu infracțiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea (C)".

Rezultă, așadar, că, prin raportare la aspectele statuate prin cele două decizii de unificare a practicii judiciare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, se impunea ca, după anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 25 februarie 2015 prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, instanțele de condamnare să procedeze la contopirea acesteia, conform regulilor concursului de infracțiuni, cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare stabilite în cauză pentru faptele comise în perioada mai- septembrie 2013 și, respectiv, 19 martie 2014, rezultanta astfel determinată urmând a se contopi cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru fapta săvârșită la 26 octombrie 2015, potrivit tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii, prevăzut de art. 43 alin. (1) C. pen.

Dacă instanțele de condamnare ar fi realizat în mod corect operațiunea de determinare a pedepsei rezultante, sancțiunea penală finală ce ar fi trebuit a fi executată de inculpat în speță era de 5 ani 11 luni și 10 zile închisoare, care, însă, este mai mare decât cea aplicată în cauză (de 5 ani și 10 luni închisoare).

Or, potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. pen., instanța de casare, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recursul în casație.

În atare situație, deși, prin raportare la modalitatea în care a fost stabilit, cuantumul pedepsei rezultante este greșit, Înalta Curte nu va putea face, în speță, aplicarea Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii, așa cum a solicitat recurentul, întrucât s-ar îngreuna situația acestuia în propria cale de atac, lucru care nu este permis de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Totodată, față de culpa sa procesuală, recurentul inculpat va fi obligat, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 160 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 aprilie 2022.

GGC - ED