ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 25.11.2020

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

25.11.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63 din 06.02.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2019 printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), art. 77 lit. a) C. pen., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. - la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., a fost stabilită pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, de 10 luni închisoare, inculpatul executând 4 ani și 10 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost interzisă inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive de la 15.06.2019 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut față de inculpatul A. măsura arestului preventiv dispusă prin Încheierea nr. 68/DL/15.06.2019 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Timiș.

În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 08.04.2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a luat act de acoperirea prejudiciului (obligații fiscale principale și accesorii) prin achitarea sumei de 15.291 RON de către inculpatul A., conform chitanței seria x, nr. 10690/19/23.08.2019.

În temeiul art. 112 lit. f) C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, s-a dispus confiscarea următoarele cantități de stupefiante:

- cantitatea de 2,6640 grame de cocaină, depusă la IPJ-SCJSEO, conform dovezii seria x;

- 00 cantitatea de 999,7 grame de cocaină, depusă la IPJ-SCJSEO, conform dovezii seria x

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen. și art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, s-a confiscat suma de 1000 RON, dobândită de către inculpatul A. prin distribuirea de droguri din data de 07.06.2019.

În temeiul art. 255 C. proc. pen. s-a dispus restituirea diferenței în sumă de 37.977 RON și a sumei de 2095 euro, către inculpatul A., ce a făcut obiectul sechestrului dispus prin ordonanța din 21.06.2019 a DIICOT-ST Timișoara în Dosar nr. x/2019, cu obligația inculpatului de a păstra sumele de bani până la soluționarea definitivă a procesului penal, conform art. 255 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului dispus prin ordonanța din 21.06.2019 a DIICOT-ST Timișoara în Dosar nr. x/2019, în limita sumei de 20.500 RON.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, printre alții inculpatul A. care a solicitat admiterea apelului, desființarea Sentinței nr. 63 din 06.02.2020 pronunțată de către Tribunalul Dolj și rejudecând în fond să se dispună reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată, stabilirea limitelor de pedeapsa pentru fiecare infracțiune la jumătate, micșorarea pedepsei pentru fiecare infracțiune, reindividualizarea pedepsei aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat și aplicarea dispozițiilor art. 91 - 94 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 390 din 28 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 a dispus următoarele:

A admis apelul inculpatului A. declarat împotriva Sentinței penale nr. 63 din 06.02.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2019.

A fost desființată sentința penală sub aspectul laturii penale cu privire la inculpatul A. și rejudecând;

A reținut aplicarea dispozițiilor art. 19 din legea nr. 682/2002 pentru inculpatului A..

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), art. 77 lit. a) C. pen., art. 19 din legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., stabilește pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă sporul de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate ce nu contravin prezentei.

Pentru a dispune astfel instanța de apel a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut pericolul social concret al faptei de trafic de droguri de mare risc așa cum rezultă din modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, așa cum au fost reținute anterior și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă stabilită la minimul special prevăzut de lege, care a fost apreciat și de Curte ca fiind necesar și suficient pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei, nefiind temeiuri pentru reducerea sau majorarea acesteia.

Împotriva Deciziei penale nr. 390 din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, la data de 14 iulie 2020, prin avocat, B. inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În esență, s-a susținut că, deși instanța de apel a reținut, în apelul formulat de inculpat incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce impunea o reducere a limitelor pedepselor aplicate pentru infracțiunile comise cu 1/2, a aplicat pedepse într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de instanța de fond, prin realizarea unei reindividualizării a pedepselor în defavoarea inculpatului.

S-a reliefat că, fiind în propria cale de atac a inculpatului, instanța de apel trebuia să mențină același cuantum al pedepselor stabilit de instanța de fond, cerință impusă de aplicarea principiului "non reformatio in peius" pe care să îl reducă la jumătate, în considerarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, deși, efectiv, pedepsele stabilite de instanța de apel sunt într-un cuantum mai mic, totuși, acestea au fost mai întâi majorate, cuantumul mai mic, rezultând doar urmare a aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390 din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 25 noiembrie 2020, cu citarea recurentului inculpat.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390 din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prioritar analizei motivelor de recurs în casație, așa cum au fost dezvoltate în cererea inculpatului A., Înalta Curte subliniază următoarele aspecte:

Recursul în casație, în reglementarea noului C. proc. pen., reprezintă o cale extraordinară de atac, echivalentă ultimului nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar pentru motive circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în cuprinsul art. 438 C. proc. pen.

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, relative la asigurarea celerității procesului penal, prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, legiuitorul român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

Drept urmare, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind, în schimb, o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală. Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante, grave, și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauză, se constată că inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând cererea întemeiată pe cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța analizează acele nelegalități care au determinat ca pedeapsa aplicată să se situeze în afara limitei (minime sau maxime) pe care instanța ar fi putut să o aplice în raport de infracțiunile deduse judecății, dar și de situația juridică a condamnatului, rezultată din elemente obiective reținute deja de instanța de apel. Așadar, aceste dispoziții legale sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptelor, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

În jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune.

În realitate, ceea ce se critică prin recursul în casație este încălcarea principiului non reformatio in pejus, întrucât, deși s-a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, acestea au fost aplicate după ce, în prealabil instanța de apel a majorat cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond.

Înalta Curte constată că ambele critici sunt neîntemeiate, din perspectiva următoarelor considerente:

Potrivit art. 418. alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, astfel că o agravare a situației apelantului, în propria cale de atac, ar înfrânge regula consacrată expres prin dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit principiului non reformatio in pejus, inculpatului nu-i poate fi agravată situația în propria cale de atac. În cauză, inculpatul A. a exercitat calea de atac a apelului. În acest context al aplicării principiului non reformatio in pejus, instanța de apel nu putea pronunța o hotărâre defavorabilă sau care să îngreuneze situația apelantului. Principiul non reformatio in pejus interzice crearea unei situații mai grea pentru cel ce a declarat apel (art. 418 C. proc. pen.).

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, privind protecția martorilor stabilește: "Persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Se constată, că inculpatului recurent nu i s-a agravat situația în propria cale de atac întrucât, instanța de apel, în concret a aplicat pedepse, pentru fiecare infracțiune, într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța de fond, aceasta fiind singura condiție pentru a se aprecia în sensul respectării principiului neagravării situației în propriul apel.

În acest sens este și Decizia nr. 10/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiunii de drept, în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 502/7.03.2014.

Referitor la modul de aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, se constată că acesta impune reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator și nu reducerea la jumătate a cuantumului pedepselor stabilite, în mod concret, de o instanță.

Se constată, așadar, că susținerile invocate de recurentul inculpat A. în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390 din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390 din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.