ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 11.01.2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata a doi ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local pentru consum ilicit de droguri, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata a doi ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate prin sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 10 luni, rezultând în final o pedeapsă de 6 (șase) ani și 4(patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata a doi ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, de la 19.07.2018 la zi.

Prin decizia penală nr. 1116 din data de 8 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul disp. art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații B., C. și D..

În temeiul disp. art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de inculpații B., și A., zis "E."împotriva sentinței penale nr. 11 din 11.01.2019 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul disp. art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile formulate de inculpații C. și D. împotriva sentinței penale nr. 11 din 11.01.2019 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca nefondate.

A fost desființată sentința penală apelată în ceea ce îi privește pe inculpații B. și A., sub aspectul laturii penale și rejudecând:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare;

A descontopit pedeapsa rezultantă, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor;

A redus cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. la 5 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin această sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 8 luni, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsă rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare;

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților B., A., C. și D. durata arestării preventive, de la 11.01.2019 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 1116 din data de 8 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din 8 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut că, nu există probe certe de vinovăție cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea sa, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pe motiv că fapta nu există, iar, în ceea ce privește infracțiunea de punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local pentru consum ilicit de droguri, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, achitarea, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

Criticile formulate de recurentul inculpat A. nu pot fi examinate în temeiul cazului menționat, dar nici al celorlalte cazuri prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac, întrucât reprezintă critici de netemeinicie, ce țin de modalitatea în care instanțele au reținut vinovăția acestuia, solicitându-se, implicit, o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

De altfel, recurentul inculpat a invocat aceleași critici și în fața instanței de apel, iar curtea de apel, având competența examinării cauzei în fapt și în drept, a analizat apărările acestuia și a apreciat că nu sunt întemeiate .

În raport cu situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, se constată că, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. corespund modelului legal incriminat de legiuitor prin infracțiunile de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și de punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local pentru consum ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din 8 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din 8 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2019.