ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de contestatorul-petent A., constată că prin încheierea penală nr. 669 din data de 28 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 29 septembrie 2023 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Contestatorul-inculpat a formulat contestație în anulare, indicând cazul prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., întrucât ar fi formulat plângere penală față de doamna judecător B. și, astfel, ar fi fost incompatibilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 03 septembrie 2024, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 22 octombrie 2024.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).

Conform dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În același timp, prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. se referă la condițiile care trebuie examinate în etapa admisibilității în principiu, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate care trebuie să se încadreze în cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și necesitatea depunerii sau reiterării de dovezi în sprijinul contestației.

Astfel, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive. În consecință, dacă împotriva unei hotărâri penale poate fi exercitat apelul, cale ordinară de atac, hotărârea nefiind deci definitivă, contestația în anulare este inadmisibilă. Contestația în anulare este, de asemenea, inadmisibilă și dacă este declarată împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau supuse contestației. Aceasta, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) din C. proc. pen. "instanța, (…), dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare", iar conform art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. "sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Înalta Curte reține că petentul A. a declarat contestație în anulare împotriva încheierii penale nr. 669 din data de 28 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 29 septembrie 2023 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Prin urmare, calea de atac extraordinară a contestației în anulare a fost declarată împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, prin care nu s-a soluționat fondul cauzei.

În acest sens, prin decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 154 din 19 februarie 2018, Curtea Constituțională a statuat că formularea contestației în anulare cu privire la încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă. Curtea reține că art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților la acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Totodată, în decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 18, Curtea Constituțională a reținut că, indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Or, în atare condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 669 din data de 28 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 669 din data de 28 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2024.