ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17.17.2021, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul UNBR Baroul Timiș, a formulat contestație, în temeiul art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, împotriva hotărârilor pronunțate de Baroul Timiș, respectiv a hotărârilor Consiliului Baroului Timiș nr. 30/26.11.2020, în ceea ce privește art. 17 și nr. 1/12.01.2021, în ceea ce privește art. 50.

Prin sentința nr. 980/25.05.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul UNBR- Baroul Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de obiectul prezentei contestații, care nu privește vreun act emis de Uniunea Națională a Barourilor din România, contrar celor precizate de contestator prin răspunsul la întâmpinare, Curtea de apel a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, capitolul VI- Răspunderea disciplinară.

În acest context, a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind Tribunalului Timiș, instanță în a cărei rază teritorială are domiciliul reclamantul.

2.2. Prin sentința nr. 835/13.10.2022, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta UNBR - Baroul Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrartiv și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut incidența Deciziei nr. 31/2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea recursului în interesul legii, referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ.

În acord cu cele statute prin Deciziei nr. 31/2019, a constatat că instanța Curții de Apel București a devenit competentă să soluționeze cererea reclamantului A., ca urmare a faptului că nu a invocat excepția de necompetență materială în termenul legal, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, a apreciat că aceasta revine Curții de Apel Timișoara, în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că domiciliul reclamantului se află în municipiul Timișoara.

2.2. Prin sentința nr. 526/12.12.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea art. 17 din Hotărârea Consiliului Baroului Timiș nr. 30/26.11.2020, prin care s-a clasat plângerea reclamantului împotriva doamnei avocat AMD și anularea art. 50 din Hotărârea Consiliului Baroului Timiș nr. 1/12.01.2021, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 123/2020 de respingere restituire onorariu.

La primul termen de judecată, Curtea de Apel Timișoara a solicitat lămuriri reclamantului cu privire la obiectul acțiunii sale și calificarea acesteia, reclamantul arătând că își mențiune cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și nu înțelege să modifice obiectul acesteia, însă lasă la aprecierea instanței calificarea acesteia în drept.

În consecință, față de dispozițiile art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., conform cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, având în vedere că prin acțiunea introductivă reclamantul solicită anularea parțială a două hotărâri adoptate de Consiliul Baroului Timiș, Curtea de apel a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, republicată, care reglementează contestația - dată în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București - formulată împotriva hotărârilor pronunțate de Comisia centrală de disciplină și de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanță disciplinară, în plenul său.

A constatat că în același sens este motivată și sentința de declinare a competenței, pronunțată de Curtea de Apel București, în care s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, iar prin dispozitivul hotărârii judecătorești s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționare secției de contencios administrativ a Tribunalului Timiș. Dispozitivul sentinței de declinare, pronunțate de Curtea de Apel București, are autoritate de lucru judecat, potrivit art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., iar instanțele în favoarea cărora s-a declinat competența nu sunt instanțe de control judiciar, pentru a cenzura modul de soluționare a excepției de necompetență sau modul în care aceasta a fost invocată.

Astfel, prin sentința nr. 835/2022, Curtea de Apel București s-a pronunțat, la primul termen de judecată, asupra excepției de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei către o instanță de grad diferit.

Față de dispozitivul sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, cauza a fost trimisă în mod corect la Tribunalul Timiș, instanță în a cărei rază teritorială are domiciliul reclamantul.

Nu se poate aprecia că a fost trimisă cauza din eroare la acest tribunal, care, reținând incidența dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, constatând că reclamantul are domiciliul în municipiul Timișoara, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În concluzie, Curtea de Apel Timișoara a dat eficiență dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost lămurită în fața Curții de Apel Timișoara, reclamantul a solicitat anularea art. 17 din Hotărârea Consiliului Baroului Timiș nr. 30/26.11.2020, prin care s-a clasat plângerea reclamantului împotriva doamnei avocat AMD și anularea a art. 50 din Hotărârea Consiliului Baroului Timiș nr. 1/12.01.2021, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 123/2020 de respingere restituire onorariu.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, atât Curtea de Apel Timișoara cât și Curtea de Apel București au stabilit corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, republicată, care reglementează contestația - dată în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București - formulată împotriva hotărârilor pronunțate de Comisia centrală de disciplină și de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanță disciplinară, în plenul său.

În consecință, reținând că actele administrative supuse contestării au fost emise de Baroul Timiș, autoritate publică locală, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I și alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal.

Nu poate fi primită opinia Tribunalului Timiș, fundamentată pe incidența Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea recursului în interesul legii, câtă vreme Curtea de Apel București s-a pronunțat, la primul termen de judecată, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. C. proc. civ., asupra excepției de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei către o instanță de grad diferit.

Față de dispozitivul sentinței pronunțate de Curtea de Apel București cauza a fost trimisă în mod corect la Tribunalul Timiș, instanță în a cărei rază teritorială are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul UNBR Baroul Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.