ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4484/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 18.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei UNBR nr. 45/2019 prin care a fost respinsă contestația sa împotriva Deciziei Consiliului Baroului Iași nr. 161/22.05.2012.

Prin sentința civilă nr. 908 din 12 februarie 2021, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

2.1. Hotărârea Tribunalului Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 247 din 25 martie 2021, Tribunalul Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Iași a avut în vedere faptul că actul administrativ contestat este decizia emisă de Uniunea Națională a Barorurilor din România, autoritatea publică centrală, fiind astfel incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora competente să soluționeze în primă instanță cererile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sunt curțile de apel. Cum domiciliul reclamantului se află în județul Iași, competentă în soluționarea prezentului litigiu este Curtea de Apel Iași.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 105 din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Iași a reținut că Decizia Consiliului Baroului Iași nr. 161/2012 a produs în mod direct efecte asupra reclamantului, prin această decizie dispunându-se în mod efectiv încetarea calității de avocat. Față de împrejurarea potrivit căreia Consiliul Baroului Iași este autoritate publică locală și având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a apreciat că revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Iași competența materială de soluționare a cauzei.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema ce a generat conflictul de competență între cele doua instanțe se referă la actul administrativ în raport de care se solicită admiterea pretențiilor reclamantului.

Prin Decizia nr. 161/21.12.2012, Consiliul Baroului Iași a hotărât încetarea calității de avocat a reclamantului începând cu data de 27.02.2012 și radierea din tabloul avocaților.

Prin Decizia nr. 45/07.12.2019, Uniunea Națională a Barourilor din România a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei Consiliului Baroului Iași nr. 161/2012.

Analizând actele administrative în raport de care este formulată acțiunea reclamantului, Înalta Curte constată că actul administrativ care a produs consecințe asupra situației reclamantului, în sensul încetării calității de avocat, este Decizia nr. 161/21.12.2012 emisă de Consiliul Baroului Iași.

În prezentul litigiu, finalitatea ultimă a cererii de chemare în judecată privind anularea actului emis de Consiliul U.N.B.R. constă în anularea Deciziei 161/21.12.2012 emise de Consiliul Baroul Iași, cu consecința reînscrierii reclamantului în tabloul avocaților.

Potrivit art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", iar potrivit art. 19 alin. (1) și (2) din același act normativ: "(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)."

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că actul administrativ considerat vătămător este reprezentat de Hotărârea Consiliului Baroului Iași nr. 161/21.12.2012, astfel încât, în condițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând caracterul de organ local al Baroului Iași, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Tribunalului Iași – secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Tribunalului Iași – secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.