ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4548/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. N. Oblu" Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli și Antifraudă, a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 228/02.04.2020 privind soluționarea contestației formulate de către Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași, înregistrată la MLPDA sub nr. x/02.03.2020, împotriva actului de control nr. x/30.12.2019 - Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare întocmit de Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă, Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul MLPDA, proiect cod SMIS 125238, cu titlul "Îmbunătățirea accesului populației din județul Iași la servicii medicale de urgență", beneficiar Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu", cu referire la Contractul nr. x/21.11.2016 - lot III - furnizare aparat de ventilație generală - 10 buc., încheiat cu A. S.R.L..

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 1102 din 19 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea acestei soluții, în contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (3), art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (1) lit. e) și g) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța a reținut că, în speță, partea supraordonată în raportul de drept administrativ dedus judecății (autoritatea publică) nu este partea reclamantă (Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași), aceasta fiind beneficiara contractului de finanțare, în sensul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv persoana (care se consideră) vătămată, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, ci partea pârâtă (Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice, Direcția Generală Programul Operațional Regional), ca organ de stat care, acționând în regim de putere publică, în virtutea competențelor legale de gestionare a fondurilor europene, a emis actele administrative atacate.

Astfel, în cauză, a reținut că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, prevederi care atribuie competența exclusivă rationae loci instanței de la sediul reclamantei, și nu dispozițiile tezei a II-a a aceluiași text legal.

Prin sentința nr. 406 din 2 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Iași, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație si Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Iași a apreciat că reclamantul este o instituție publică, iar textul legal ce reglementează competența, în vigoare la data sesizării instanței (art. 10 alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, așa după cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) este imperativ, arătând că reclamantul se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În aceste condiții, devin incidente prevederile tezei a II-a a textului de lege menționat anterior, ce atrag competența de soluționare în primă instanță a secției de contencios a Tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul pârâtul, respectiv Tribunalul București. Aceleași concluzii rezultă și din prevederile alin. (2) al art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 care fac trimitere expresă la prevederile Legii nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. N. Oblu" Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli și Antifraudă, a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 228/02.04.2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/30.12.2019 întocmită de Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă, Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul MLPDA, cu referire la Contractul nr. x/21.11.2016 - lot III.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. N. Oblu" Iași are calitatea de instituție publică, potrivit art. art. 190 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:

"(1) Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși, în prezenta cauză, reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. N. Oblu" Iași și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli și Antifraudă, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. N. Oblu" Iași și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli și Antifraudă, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.