ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4127/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.04.2021 sub nr. x/2021, reclamanta Direcția de Sănătate Publică Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Program Operațional Regional - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă - Compartimentul de Soluționare Contestații, a solicitat următoarele: 1. anularea deciziei nr. 409/13.10.2020 emisă de pârât prin Comisia de soluționare a contestației aferentă contestației nr. 22087/14.09.2020 formulată de Direcția de Sănătate Publică Iași; 2. anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.08.2020 emisă de Serviciul de Constatare Nereguli și Antifraudă, Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul MLPDA, privind proiectul contractul de finanțare nr. x/14.12.2018.

3. exonerarea Direcției de Sănătate Publică Iași de la plata debitului de 50.292,92 RON, stabilit conform Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.08.2020. Prin sentința civilă nr. 1371/2021 din data de 8 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că litigiul privește suma de 50.292,92 RON reprezentând contribuție din fondurile Uniunii Europene, sumă la care se raportează criteriul valoric prevăzut de alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2. 1 Prin sentința civilă nr. 1642/2022 din 25 martie 2022 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția de Sănătate Publică Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, DGPORSCNA, Compartimentul de Soluționare Contestații, chemați în garanție Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor, având ca obiect anulare act administrativ decizia nr. 409/13.10.2020, în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, în contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la faptul că reclamantul este simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă, acesta neacționând în regim de putere publică a apreciat că este competentă instanța de la sediul reclamantului. 2. 2 Prin sentința civilă nr. 394/2022 din 19 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, făcând trimitere la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a avut în vedere faptul că în cauzele de contencios administrativ calitatea de reclamant poate aparține fie unei persoane fizice sau juridice de drept privat, caz în care competența se determină prin aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fie unei autorități publice, instituții publice sau asimilate acestora, caz în care competența teritorială se determină potrivit tezei a II-a a aceluiași articol, apreciind că este lipsită de importanță împrejurarea că autoritatea publică reclamantă nu acționează în regim de putere publică. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta, Direcția de Sănătate Publică Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Program Operațional Regional - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă - Compartimentul de Soluționare Contestații, de anulare a deciziei nr. 409/13.10.2020 emisă de pârât și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.08.2020 emisă de Serviciul de Constatare Nereguli și Antifraudă - Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul MLPDA, privind proiectul contractul de finanțare nr. x/14.12.2018, Cod SMIS 125210, cu titlul "Asigurarea accesului la servicii de sănătate în regim ambulatoriu pentru populația județului Iași - POR 2014 - 2020", prin care s-a reținut în sarcina reclamantei un debit de 50.292,92 RON.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018. Potrivit art. 10 alin. (1), alin. (1) 1 și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, " (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1) 1 Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1). (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului." Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului. În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga. 1. Temeiul legal al regulatorului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II - a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția de Sănătate Publică Iași, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, DGPORSCNA, Compartimentul de Soluționare Contestații și chemații în garanție Ministerul Finanțelor și Ministerul Sănătății în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.