ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1577/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/21.04.2022, contestatorii Direcția de Sănătate Publică Iași și A., în calitate de director al Direcției de Sănătate Publică Iași, au formulat, în contradictoriu cu intimatul B., contestație la executare, aceștia solicitând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 906 C. proc. civ., să se dispună înlăturarea sancțiunilor aplicate prin sentința nr. 33/2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022.

Prin sentința nr. 33/2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022 a fost admisă cererea formulată de creditorul B., în contradictoriu cu debitorul Direcția de Sănătate Publică Iași.

În consecință, s-a dispus aplicarea conducătorului Direcției de Sănătate Publică Iași, A., a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar debitorul Direcția de Sănătate Publică Iași a fost obligat să plătească creditorului B. o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere până la executarea obligației precizate mai sus și prevăzute în titlul executoriu, sentința nr. 135/2021 a Curții de Apel Iași.

2.1. Prin sentința civilă nr. 77 din 25.05.2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, că art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce poartă denumirea marginală "Instanța de executare", reglementează în mod expres și limitativ care sunt atribuțiile instanței de executare la care face trimitere art. 2 lit. ț) din lege astfel:

"(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc".

Cu alte cuvinte, prin excepție de la dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererile reglementate de art. 24 alin. (3) și (4) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt soluționate în primă instanță nu de către judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare silită, ci de către instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

Fiind vorba de o excepție, ea este de strictă interpretare și aplicare. Atâta timp cât dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 nu prevăd în mod expres faptul că instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ are și competența de a soluționa contestațiile la executare atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre pronunțată de instanța de contencios administrativ, competenta de soluționare în primă instanță a unei astfel de cereri se stabilește potrivit dispozițiilor C. proc. civ., dispoziții care, așa cum s-a arătat anterior, completează prevederile Legii nr. 554/2004, conform art. 28 alin. (1) din lege.

Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și sediul debitorilor, a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași, excepție invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 9036 din 26.08.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că faptul că această contestație este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că este în discuție un litigiu între o autoritatea publică și un administrat și că în cadrul litigiului, instanța de contencios administrativ va verifica modul în care a fost executată o obligație de drept administrativ; o astfel de verificare presupune o analiză a actului administrativ emis/modificat în executarea hotărârii judecătorești și conformității acestuia cu rigorile stabilite de instanța de contencios prin titlul executoriu.

În consecință, printr-un astfel de litigiu, este indubitabil că instanța nu va depăși granițele contenciosului administrativ, încadrându-se, astfel, în ipoteza de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Legea nr. 554/2004 este normă specială în raport de C. proc. civ.. Pe cale de consecință, prevederile legii contenciosului vor avea prioritate față de normele de drept comun cuprinse în C. proc. civ.. Legea specială - Legea nr. 554/2004 - definește instanța de executare ca fiind instanța care a soluționat în fond dosarul care s-a finalizat cu hotărârea care constituie titlu executoriu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește natura juridică a litigiului din speță, cu înrâurire asupra competenței materiale de soluționare a cauzei.

În speță, prin sentința nr. 33/2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022 a fost admisă cererea formulată de creditorul B. în contradictoriu cu debitorul Direcția de Sănătate Publică Iași.

În consecință, s-a dispus aplicarea conducătorului Direcției de Sănătate Publică Iași, A., a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat.

Debitorul Direcția de Sănătate Publică Iași a fost obligat să plătească creditorului B. o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației precizate mai sus și prevăzute în titlul executoriu, sentința nr. 135/2021 a Curții de Apel Iași.

Contestatorii Direcția de Sănătate Publica Iași și A., în calitate de director al Direcției de Sănătate Publica Iași, au formulat în cauza de față o acțiune având ca obiect contestație la executare, aceștia solicitând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 906 C. proc. civ., să se dispună înlăturarea sancțiunilor aplicate prin sentința nr. 33/2022.

Potrivit art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 24 - Obligația executării

(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul, în mod culpabil, nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației.

(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților."

Art. 25 - Instanța de executare

"(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență, și sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 și 201 din C. proc. civ. nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanța poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.

(3) Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."

Cum, în cauză, litigiul are ca obiect contestația la executare formulată cu privire la procedura de executare a sentinței civile nr. 33/2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea înlăturării sancțiunilor aplicare prin această sentință, este atrasă competența instanței de executare în materia contenciosului administrativ.

Astfel, art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie procedura de executare a obligațiilor de a face intuitu personae stabilite prin hotărâri definitive în sarcina autorităților publice, aceasta fiind date în competența instanței de executare în materia contenciosului administrativ.

În reglementarea din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a făcut trimitere a prevederile de drept comun din art. 906 C. proc. civ., prevederi care devin aplicabile în procedura din fața instanței de contencios administrativ.

Conform art. 906 C. proc. civ., instituirea penalității pe zi de întârziere, cuantificarea penalităților și despăgubirilor și înlăturarea, respectiv reducerea penalității sunt de competența instanței de executare. O singură instanță de judecată are căderea de a verifica dacă obligația de a face a fost sau nu executată, iar în cazul în care nu a fost executată, să instituie penalitățile-sancțiune pentru a determina debitorul să execute obligația de a face.

Aceeași instanță va verifica dacă debitorul, după executarea obligației de a face, a avut motive temeinice care justifică întârzierea în executarea obligației, caz în care va reveni asupra penalității dispuse chiar de instanța însărcinată cu aceste verificări.

Raționamentul este aplicabil procesului și în contencios administrativ, legiuitorul făcând trimitere expresă la art. 906 C. proc. civ., cu toate implicațiile care decurg din această trimitere.

Înlăturarea penalității presupune ca instanța care a verificat dacă obligația nu a fost executată să verifice ulterior, la sesizarea debitorului, dacă obligația de a face a fost executată și care au fost motivele care au cauzat întârzierea reclamată de creditor.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2022.