ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3985/2022

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în baza dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, ducerea la îndeplinire a obligației dispuse în sarcina pârâtului Direcția de Sănătate Publică Iași prin titlul executoriu, sentința nr. 135/2021 a Curții de Apel Iași, prin executare silită, având în vedere că, deși a solicitat pârâtului să-i comunice dovada executării obligației stabilite prin sentința definitivă menționată anterior, nu a primit niciun răspuns din partea acestuia.

Hotărârea recurată Prin sentința civilă nr. 33 din 22 martie 2022 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de creditorul A. în contradictoriu cu debitorul Direcția de Sănătate Publică Iași privind îndeplinirea, prin executare silită, a obligației stabilite în sarcina acestuia din urmă, prin sentința nr. 135/2021 a Curții de Apel Iași, definitivă prin nerecurare, constând în trimiterea petiției greșit îndreptate de reclamantul A., având ca obiect condițiile de acces la datele privind dosarul electronic al pacientului, autorității publice competente, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Iași, conform prevederilor art. 16 1 din O.G. nr. 27/2002; s-a dispus aplicarea conducătorului Direcției de Sănătate Publică Iași, B., a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat; a fost obligat debitorul Direcția de Sănătate Publică Iași să plătească creditorului A. o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere până la executarea obligației precizate mai sus și prevăzute în titlul executoriu, sentința nr. 135/2021 a Curții de Apel Iași.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 33 din 22 martie 2022 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta Direcția de Sănătate Publică Iași a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că judecata s-a făcut cu încălcarea principiului contradictorialității. În speță, instanța de judecată a stabilit prin citație înregistrata la DSP Iași cu nr. x/15.03.2022 pentru depunerea intâmpinarii un termen de 3 zile, sancțiunea prevăzuta fiind aceea a decăderii. Cu alte cuvinte dacă se analizează acest termen in funcție de termenul de judecata fixat, respectiv 22.03.2022, se observa ca cel puțin 3 zile, inseamna 18.03.2022. In acest context DSP Iași avea la dispoziție 2 zile, respectiv 16 si 17.03.2022, pentru formularea intimpinarii si depunerea înscrisurilor relevante in susținerea poziției procesuale. Or din aceasta perspectiva efectiv instituția a fost in imposibilitatea de a se apară. In ceea ce privește dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, desi fac trimitere la faptul ca "Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgența... ", în opinia sa, aceasta nu înseamnă ca termenul fixat pentru depunerea intâmpinarii trebuie sa fie de 2 zile. Dat fiind acest aspect, judecătorul investit cu dezlegarea cererii a apreciat în mod nelegal și nepermis din perspectiva principiilor fundamentale de drept că, în virtutea atribuțiilor sale, are prerogativa de a adopta o măsură care vizează modalitatea de exercitare a dreptului la apărare al unor părți litigante fără să asigure dreptul acestora de a își expune opinia cu privire la obiectul acțiunii și să asigure dreptul tuturor părților litigante de a dezbate în contradictoriu legalitatea și admisibilitatea cererii. A mai invocat recurentul încălcarea principiului egalității, cu trimitere la art. 8 C. proc. civ., încălcarea dreptului la un proces echitabil și la apărare, cu trimitere la art. 6-8 și art. 13-15 din C. proc. civ., având în vedere că există o legătură indisolubilă între principiul contradictorialității, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Din expunerea faptica rezultă ca DSP Iași a fost în imposibilitatea obiectiva de a se apară si de a-si proba poziția procesuala fata de cererea intimatului. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe baza probatoriului depus la dosar, recurenta a susținut că nici un moment la nivelul DSP lași nu a existat intenția, reaua credința si, mai mult, un comportament culpabil, care sa aibă ca rezultat neindeplinirea obligației stabilite printr-o hotărâre judecătoreasca. Doamna consilier juridic C., în perioadele: 27.09.2021- 30.09.2011, 12.10.2021-15.10.2021, 19.10.2021-28.10.2021, 29.10.2021- 31.10.2021, 02.11.2021-05.11.2021, 18.11.2021-19.11.2021, 22.11.2021-24.11.2021, 25.11.2021-30.11.2021. 01.12.2021-08.12.2021, 09.12.2021-23.12.2021, a avut raportul de serviciu suspendat pentru cauze de boala, dovedite cu certificatele de concediu medical, iar la data de 23.12.2021 a survenit decesul acesteia, dovedite cu Certificatul de deces si Dispozitia nr. 255/30.12.2021 privind încetarea raportului de serviciu. In ceea ce privește activitatea de reprezentare a DSP Iași în fata instanței si mai ales lipsa comunicării relațiilor in dosarul cu nr. x/2022, recurenta a arătat că, în prezent la nivelul compartimentului juridic isi desfasoara activitatea un consilier juridic care pe lângă atribuțiile de baza prevăzute de ROF al DSP Iași, mai are si alte sarcini de serviciu fiind implicat potrivit competentelor în acțiuni de implementare a măsurilor pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 dispuse prin actele normative adoptate pe perioada stării de alertă pâna la data de 08.03.2022, sau pana la finalizarea perioade de risc epidemiologie si biologic prevăzuta de Legea nr. 136/2020. Totodată, decesul domnei C. face imposibila investirea instanței cu o acțiune în regres din partea conducătorului DSP Iași conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Cu privire la cele dispuse de instanța menționează masurile întreprinse la nivelul DSP Iași, respectiv că prin adresa cu nr. x/11.04.2022 a fost comunicat domnului A. răspunsul transmis de CAS lași si, totodată, au fost solicitate date care sa îi ajute la îndeplinirea obligației stabilite prin titlul executoriu, iar prin adresa cu nr. x/06.04.2022 a fost comunicata CJAS Iași petiția domnului A. cu nr. x/24.03.2021.

Apărările formulate în recurs Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Prin precizările depuse la dosar la data de 25 iulie 2022, intimatul-pârât a arătat că își menține punctul de vedere în sensul că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, lăsând la aprecierea instanței dacă aplicarea amenzii este sau nu întemeiată.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a susținut că intimatul nu a formulat apărări față de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea din data de 19 mai 2022 s-a respins cererea formulată de recurenta-pârâtă privind suspendarea executării sentinței recurate, ca inadmisibilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în limitele și în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin sentința nr. 135/21.09.2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta DSP Iași și a fost obligată pârâta, în baza dispozițiilor art. 16 1 din O.G. nr. 27/2002, să transmită petiția greșit îndreptată de reclamant, având ca obiect condițiile de acces la datele privind dosarul electronic al pacientului, autorității publice competente, CJAS Iași. Reclamantul A. a învestit instanța de contencios amdinistrativ cu o cerere, prin care a solicitat, în baza dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, ducerea la îndeplinire a obligației dispuse în sarcina pârâtului Direcția de Sănătate Publică Iași prin titlul executoriu, sentința nr. 135/2021 a Curții de Apel Iași, prin executare silită, având în vedere că, deși a solicitat pârâtului să-i comunice dovada executării obligației stabilite prin sentința definitivă menționată anterior, nu a primit niciun răspuns din partea acestuia. Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâta formulând critici de nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele invocate de recurenta-pârâtă în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Conform acestor prevederi legale, se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură este definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. În susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă a invocat încălcarea principiului contradictorialității, imposibilitatea de a se apara, motivat de faptul față de data primirii citației - 15 martie 2022 - și termenul de judecată din 22 martie 2022 a avut la dispoziție 2 zile, respectiv 16 si 17.03.2022, pentru formularea intimpinarii si depunerea înscrisurilor relevante in susținerea poziției procesuale, judecătorul încălcând obligația de a asigura dreptul acesteia de a-și expune opinia cu privire la obiectul acțiunii și de a asigura dreptul tuturor părților litigante de a dezbate în contradictoriu legalitatea și admisibilitatea cererii, în acest fel, încălcându-se, totodată, principiul egalității, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Înalta Curte reține că potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență, și sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 și 201 din C. proc. civ. nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. (...). Având în vedere că procedura reglementată de art. 24, 25 din Legea contenciosului administrativ este o procedură specială pentru care legea prevede expres caracterul urgent al soluționării cauzei, precum și termenul de cel puțin 3 zile înaintea ședinței de judecată, pentru depunerea întâmpinării, care este obligatorie, precum și împrejurarea că, astfel cum susține chiar recurenta, citația a fost primită de instituție la data de 15 martie 2022, termenul de judecată fiind la data de 22 martie 2022, Înalta Curte constată că argumentele anterior reținute în motivarea încălcării normelor de procedură ce reglementează principiile pretins nesocotite de prima instanță în sensul atribuit de recurentă, nu pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța de control judiciar reține însă, incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege." Prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie, pe de o parte, un mijloc de constrângere a autorității publice pentru executarea obligațiilor stabilite în sarcina sa, ce nu pot fi executate decât de către autoritatea în discuție și, pe de altă parte, reglementează o formă de răspundere juridică drept sancțiune a atitudinii de pasivitate manifestate de autoritatea publică și de conducătorul acesteia, însă pentru aplicarea acestor dispoziții trebuie să se dovedească vinovăția celui chemat să răspundă, respectiv acesta să fi avut o culpă în neexecutare. O atare concluzie rezultă și din cuprinsul Deciziei nr. 1566/2009, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, stabilind că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Prin urmare, așa cum se desprinde din economia dispoziției legale antereferite, simpla neexecutare a hotărârii judecătorești nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie și nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecința directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorității publice, atitudine care trebuie apreciată nu numai în raport de obligația stabilită prin hotărârea definitivă, ci și de împrejurările concrete ale speței. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile din recurs în raport de situația de fapt demonstrează că în sarcina conducătorului autorității pârâte nu poate fi reținută o culpă care să constituie temei al aplicării dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004. Astfel, apreciază instanța de control judiciar că executarea cu întârziere a obligației nu a fost consecința unui refuz nejustificat de punere în aplicare a titlului executoriu ori a unei culpe din partea recurentei-pârâte, aceasta fiind determinată de cauze obiective, respectiv: doamna consilier juridic C., în perioadele: 27.09.2021-30.09.2011, 12.10.2021-15.10.2021, 19.10.2021-28.10.2021, 29.10.2021- 31.10.2021, 02.11.2021-05.11.2021, 18.11.2021-19.11.2021, 22.11.2021-24.11.2021, 25.11.2021-30.11.2021. 01.12.2021-08.12.2021, 09.12.2021-23.12.2021, a avut raportul de serviciu suspendat pentru cauze de boala, dovedite cu certificatele de concediu medical, iar la data de 23.12.2021 a survenit decesul acesteia, aspect dovedit cu Certificatul de deces si Dispozitia nr. 255/30.12.2021 privind încetarea raportului de serviciu . Totodată, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 129/2021 a fost stabilită obligația implementării formularului de intrare în România, iar cetățenii care nu îndeplineau această obligație erau sancționați contravențional de către reprezentanții Direcției de Sănătate Publică. Potrivit susținerilor recurentei, acest fapt a condus la înregistrarea unui număr de aproximativ 1800 de dosare pe rolul instanțelor de judecată, la care s-a adăugat un număr de aproximativ 200 de dosare întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 136/2020, însumând un număr de aproximativ 2000 de dosare, cu privire la acest aspect fiind depuse la dosar dovezile aflate la filele x. Prin urmare, toate aceste împrejurări de fapt demonstrează că în sarcina recurentei-pârâte nu poate fi decelată o culpă care să constituie temei al aplicării amenzii și al acordării de penalități. Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, prin adresa nr. x/06.04.2022 a fost transmisă către CJAS Iași petiția domnului A. cu nr. x/24.03.2021, iar prin adresa nr. x/11.04.2022 emisă de DSP Iași, recurenta-pârâtă i-a comunicat intimatului, cu referire la e-mail-ul înregistrat la aceasta cu nr. x/15.04.2022, că adresa cu nr. x/06.04.2022 a fost comunicată către CJAS Iași la data de 11.04.2022, la care s-a atașat și sesizarea nr. x/24.03.2021, iar pentru aspectele de la punctul 2, competența de soluționare apartine CJAS Iași, îndeplinirea la data de 11.04.2022 a obligației stabilită prin titlul executoriu de către recurenta-pârâtă fiind recunoscută și de intimatul-pârât prin precizările depuse la dosar la data de 5 mai 2022. În aceste condiții, în cauză nu se poate reține că mai subzistă caracterul de mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii, care este de esența răspunderii reglementată prin dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (e.g. decizia nr. 552/2018, decizia nr. 1393/2017). În concluzie, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar urmează să reformeze soluția dată de prima instanță. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtă, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.