ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava a solicitat instanței anularea mai multor note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și a deciziilor emise de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în soluționarea contestațiilor administrative.

2.1. Prin Sentința nr. 1235 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4083 din 15 iunie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul reclamantei, în speță, părțile contractului dedus judecății fiind Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava, în calitate de beneficiar, și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în calitate de autoritate contractantă.

2.3. Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 547 din 09 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "constatare nulitate act", formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul de competență, în baza art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În esență, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza II din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din același act normativ, apreciind că instanța competentă în soluționarea cauzei este tribunalul de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competență tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente".

Demersul judiciar al reclamantului vizează, în esență, contestarea mai multor note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și a deciziilor emise de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în soluționarea contestațiilor administrative.

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe privește stabilirea competenței teritoriale procesuale din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport de obiectul cauzei și de subiectele raportului de drept administrativ dedus judecății.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Chestiunea de drept ce urmează a fi dezlegată în speță pentru a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza de față, constă în a analiza care dintre cele două părți aflate în litigiu acționează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății.

Din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 rezultă că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze, respectiv ipoteza în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică și o a doua ipoteză, cea în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituție publică sau asimilată, care, învestită cu putere publică, se îndreaptă împotriva unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Prin urmare, norma de competență teritorială este edictată în favoarea părții din raportul juridic de drept material care nu are aceleași resurse pe care le are autoritatea publică, aceasta din urmă având, în esență, un avantaj net superior oricărei persoane fizice sau juridice.

Analizând raportul juridic litigios născut între părțile prezentei cauze, Înalta Curte constată că reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava, chiar dacă din interpretarea Legii nr. 95/2006 rezultă caracterul său de instituție publică, în speță nu acționează în regim de putere publică, pretențiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare prin acte administrative prin care și-a manifestat puterea publică pârâtul din speță, respectiv Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Prin urmare, reclamantul se manifestă în prezentul litigiu ca orice particular vătămat în drepturile sale și care dorește să înlăture efectele executorii ale unor acte administrative emise în regim de putere publică de către autoritatea publică pârâtă, astfel că nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport de care competența aparține instanței de la sediul reclamantei.

Întrucât intenția legiuitorului a fost aceea de a favoriza partea aflată într-o poziție de inferioritate cu statul, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică, juridică de drept privat sau juridică de drept privat asimilată unei autorități publice, în speță, chiar dacă Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este o autoritate publică și are calitatea de pârât, partea care se situează pe o poziție inferioară în cadrul raportului juridic de drept public este reclamantul, interpretarea contrară lipsind de rațiune și eficiență intenția legiuitorului de a stabili o competență in favorem.

De altfel, rațiunea stabilirii competenței în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă este reclamant sau pârât, conduce la concluzia potrivit căreia norma prevăzută în art. 10 alin. (3) trebuie să fie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situație scopul legii, în speță protecția suplimentară acordată părții vulnerabile, putând fi atins.

Pe cale de consecință, în raportul juridic dedus judecății în prezenta cauză reclamantul nu acționează în raport cu statul în regim de putere publică, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan Cel Nou Suceava în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.

GGC - NN