ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4967/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020 din data de 5 mai 2020, reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a chemat în judecată pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă solicitând instanței ca în urma analizării probelor să dispună anularea Notelor de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și a Deciziilor emise de MLPDA după cum urmează:

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/31.12.2019, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 14.891,97 RON precum și Decizia nr. 176/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.12.2019, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 130.427,41 RON precum și Decizia nr. 175/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 4.166,83 RON precum și Decizia nr. 178/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 25.287,40 RON precum și Decizia nr. 179/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 191.998,00 RON precum și Decizia nr. 170/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 26.165,93 RON, precum și Decizia nr. 174/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 30.223,20 RON, precum și Decizia nr. 169/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 386.584,71 RON, precum și Decizia nr. 210/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.12.2019, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 2.211.963,36 RON, precum și Decizia nr. 211/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 30.223,20 Iei, precum și Decizia nr. 196/26.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 1.052.880,00 RON, precum și Decizia nr. 194/26.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 86.180,54 RON, precum și Decizia nr. 195/26.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 25.792,00 RON, precum și Decizia nr. 212/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 815.120,25 Iei, precum și Decizia nr. 213/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Compartimentul Soluționare Contestații, Direcția Generală Programul Operațional Regional.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și art. 12 din Legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 399/2015.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Suceava

Prin sentința civilă nr. 65/20.07.2020, Curtea de Apel Suceava a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București

2.2 Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Pe rolul Curții de Apel București cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, respectiv nr. x/2020

La termenul de judecată din data de 06.10.2020, Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale cu privire la fiecare cerere în anulare, și a dispus disjungerea cererilor în anulare a fiecărei note de constatare a neregulilor și a deciziei aferente și formarea unor dosare separate, prezentul dosar având ca obiect cererea în anularea notei de constatare nr. x/31.12.2019 și a deciziei 176/24.03.2020.

Prin sentința civilă nr. 1231/17.11.2020, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește cererea având ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/31.12.2019 și a Deciziei nr. 176/24.03.2020.

A declinat competența soluționării cererii având ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/31.12.2019 și a Deciziei nr. 176/24.03.2020 în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A disjuns cererile având ca obiect anularea celorlalte note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și a deciziilor de soluționare a contestațiilor și a dispus formarea a câte unui dosar separat pentru fiecare notă de constatare și deciziei prin care s-a soluționat contestația împotriva acesteia.

Ca urmare a disjungerii pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a format dosarul nr. x/2020.

În dosarul nr. x/2020, prin sentința civilă nr. 1231/17.11.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

2.3. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2262 din 06 aprilie 2021, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, sub aspectul stabilirii instanței competentă teritorial, calitatea de persoană juridică de drept public are relevanță procesuală doar în situația în care această calitate dă naștere unui raport juridic de drept material dezechilibrat, în situația în care autoritatea acționează în exercitarea serviciului în regim de putere publică, deci cu puteri exorbitante.

Apreciază Tribunalul București că teza a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se aplică doar în situația în care reclamantul autoritate publică acționează ca o parte cu puteri exorbitante, stabilind că în toate celelalte situații în care nu are poziție de superioritate, calitatea relevantă este cea din cuprinsul raportului juridic de drept material. În situația în care o autoritate/instituție publică de rang inferior se află într-un raport juridic de drept administrativ cu altă autoritate publică, însă de rang superior, această configurație naște, pe de o parte, ideea dezechilibrului și pe de altă parte, rațiunea alegerii competenței in favorem.

Reține Tribunalul București că dacă însăși rațiunea textului prevăzut de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este apărarea persoanei aflate pe o poziție de inferioritate, dând acesteia arma procesuală a proximității judecării cauzei, interpretarea textului prin excluderea în orice situație a statului ca beneficiar este, în opinia Tribunalului București, o interpretare în contra spiritului legii.

2.4. Hotărârea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal

Pe rolul Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, respectiv x/2020

Prin sentința civilă nr. 551 din 09 septembrie 2021, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilă acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, text legal care instituie o competență teritorială exclusivă.

Cum în cauză, calitate de pârât aparține Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În cauză, reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea anularea Notelor de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și a Deciziilor emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației arătate la pct. I din prezenta Decizie.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

În plus, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, normă juridică prin care a fost definită persoana vătămată, legiuitorul nefăcând nicio distincție în ce privește calitatea acesteia de persoană fizică/juridică sau instituție publică. Singura mențiune făcută de lege vizează vătămarea, vătămare ce trebuie să rezulte din actul emis în regim de putere publică de către o autoritate publică.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Totodată nu este relevantă nici definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența în raport de calitatea reclamantului, iar în prezenta cauză, reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 fiind norme de excepție sunt de strictă interpretare, norme față de care nu poate fi primită opinia Tribunalului București conform căreia dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 551/2004 se aplică doar în situația în care reclamantul autoritate publică acționează în regim de putere publică. Aceste norme juridice nu fac distincție în ceea ce privește situațiile în care autoritatea publică acționează: ca persoană vătămată sau ca instituție publică în regim de putere publică, caz în care își găsește aplicarea principiul - ubi lex non distingult, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă).

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM