ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5281/2021

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 05.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a chemat în judecată pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Direcția Generală Programul Operațional Regional Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea mai multor note de constatare și a deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative.

Prin sentința civilă nr. 65 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației prin întâmpinare, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.08.2020, sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 06 octombrie 2020 Curtea de Apel București a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la fiecare cerere în anulare și a dispus disjungerea cererilor de anulare a fiecărei note de constatare a neregulilor și a deciziei aferente, precum și formarea unor dosare separate, prezentul dosar având ca obiect cererea în anularea Notei de constatare nr. x/31.12.2019 și a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 176/24.03.2020.

Prin sentința civilă nr. 956/06 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește cererea având ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/31.12.2019 și a Deciziei nr. 176/24.03.2020 și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a disjuns cererile având ca obiect anularea celorlalte note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și a deciziilor de soluționare a contestațiilor și a dispus formarea a câte unui dosar separat pentru fiecare notă de constatare și decizie prin care s-a soluționat contestația împotriva acesteia.

În urma disjungerii cauzei, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a format dosarul nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

2.1. Prin sentința nr. 1226 din 17 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cererii având ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020 și a Deciziei nr. 178/24.03.2020, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

2.2. Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1972 din 25 martie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul reclamantei, persoană juridică de drept public care nu acționează în regim de putere publică, ci într-o poziție de inferioritate în raport cu autoritatea de management.

2.3. Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 531 din 02 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "constatare nulitate act", formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

În esență, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, apreciind că instanța competentă în soluționarea cauzei este tribunalul de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competență tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente".

Demersul judiciar al reclamantului în cauza pendinte vizează contestarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.01.2020, precum și a Deciziei nr. 178/24.03.2020 emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în soluționarea contestației administrative.

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe privește stabilirea competenței teritoriale procesuale din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport de obiectul cauzei și de subiectele raportului de drept administrativ dedus judecății.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului." Se reține că alin. (3) al art. 10 cuprinde o normă de protecție edictată în favoarea subiectelor de drept privat angrenate în litigiile de contencios administrativ și fiscal, stabilind competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul sau sediul lor, atunci când au calitatea de reclamant, și competența instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Prin urmare, rezultă că normele speciale de competență teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018 exclud incidența în litigiile de contencios administrativ și fiscal, a competenței alternative instituite prin art. 111 din C. proc. civ., conform căruia cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale și locale, precum și a altor persoane de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Chestiunea de drept ce urmează a fi dezlegată în speță pentru a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza de față, constă în a analiza care dintre cele două părți aflate în litigiu acționează în calitate de autoritate publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății.

Articolul 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă un înțeles larg noțiunii de "autoritate publică", aceasta fiind definită ca reprezentând "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".

Așadar, actuala reglementare are în vedere toate categoriile de autorități publice, legiuitorul înțelegând să procedeze și la o ficțiune juridică, asimilând "autorităților publice" și structurile de origine privată, atrase fie printr-o dispoziție expresă a legii, fie printr-o autorizație dată de autoritatea publică competentă, în baza legii, să presteze diferite servicii publice.

În înțelesul Legii contenciosului administrativ, termenul de serviciu public presupune "activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public", iar termenul de interes legitim public reprezintă "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice".

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinanților stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare". Alin (4) din același act normativ prevede că "Asistența de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică", iar alin. (6) statuează în sensul că "Asistența de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătății și se realizează prin toate tipurile de unități sanitare de stat sau private, constituite și organizate conform legii". Totodată, alin. (8) prevede că "Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii".

De asemenea, la art. 3 legiuitorul a menționat faptul că "Protecția sănătății publice constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale", iar prin art. 163 alin. (1) definește Spitalul ca fiind " unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale". În fine, potrivit alin. (2) "Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private, sau privat. Spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice" și (5) "participă la asigurarea stării de sănătate a populației".

Din interpretarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, act normativ ce reglementează, printre altele, domeniul sănătății publice, rezultă caracterul reclamantului Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava de unitate publică, care acționează în interesul realizării asistenței de sănătate publică, pentru care i-a fost recunoscut statutul de utilitate publică. De altfel, se observă că scopul încheierii de către reclamant a Contractului de furnizare nr. x/2017 cu S.C. A. S.R.L. este achiziționarea unei pompe infuzie insulină, ca urmare a Contractului de finanțare nr. x/14.12.2018, proiect cod SMIS 125386 încheiat cu autoritatea pârâtă, intitulat "Îmbunătățirea accesului populației din județul Suceava la servicii medicale de urgență" contract a cărui derulare a generat emiterea actelor contestate în cauză.

Așadar, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care atribuie competența de soluționare a cauzei exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în considerarea faptului că reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" este unitate publică care acționează în interesul realizării asistenței de sănătate publică, pentru care i-a fost recunoscut statutul de utilitate publică, iar legiuitorul nu distinge după calitatea pârâtului, stabilind competența teritorială în mod exclusiv în raport de calitatea reclamantului.

În speță, cum pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației are sediul în municipiul București, se constată că Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal îi aparține competența teritorială de soluționare a cauzei pendinte.

Față de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi 04 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.