ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3589/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3589/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 iunie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată la 8 octombrie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta U.A.T. Județul Iași - Consiliul Județean Iași a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură solicitând instanței, în principal, anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată depusă de reclamant, pentru Programul produse în școli - semestrul I al anului școlar 2019-2020, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Direcția Măsuri de Piață, Comerț Exterior (APIA Central), înregistrată cu nr. x/02.06.2020, iar în subsidiar, obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - APIA Central la acordarea ajutorului financiar FEGA, în cadrul Programului produse în scoli, prin acceptarea Cererii de plată nr. x/18.02.2020, depuse de reclamant pentru semestrul I al anului școlar 2019-2020.
Prin sentința civilă nr. 58 din 21 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul cu nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 2247/2021 din 6 aprilie 2021, pronunțată în dosarul cu nr. x/2020, Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că obiectul cauzei de contencios administrativ și fiscal este reprezentat de anularea actelor emise de autoritatea pârâtă iar beneficiarul reclamant are sediul în județul Iași, astfel că, competența aparține Tribunalului Iași.
2.2. Prin sentința nr. 376/2021 din 6 mai 2021, pronunțată în dosarul cu nr. x/2021, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Iași a reținut că reclamanta este o autoritate publică, iar conform dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 aceasta se poate adresa exclusiv instanței de la sediul pârâtului.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași - Consiliul Județean Iași a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură, în principal, anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată depusă de reclamant, pentru Programul produse în școli - semestrul I al anului școlar 2019-2020, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Direcția Măsuri de Piață, Comerț Exterior (APIA Central), înregistrată cu nr. x/02.06.2020, iar în subsidiar, obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - APIA Central la acordarea ajutorului financiar FEGA, în cadrul Programului produse în scoli, prin acceptarea Cererii de plată nr. x/18.02.2020, depuse de reclamant pentru semestrul I al anului școlar 2019-2020.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcție de interpretarea dată prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin raportare la calitatea reclamantei de persoană juridică de drept public.
Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată depusă de reclamantă, pentru Programul produse în școli - semestrul I al anului școlar 2019-2020, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Direcția Măsuri de Piață, Comerț Exterior (APIA Central), înregistrată cu nr. x/02.06.2020, astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".
Așadar, având în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași - Consiliul Județean Iași este persoană juridică de drept public, care se regăsește în concret în definiția noțiunii de instituție publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.
Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași - Consiliul Județean Iași și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.
În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.
Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași - Consiliul Județean Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 10 iunie 2021.