ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3745/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 05.10.2020, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Administrația Fondului mentru Mediu, suspendarea executării Deciziei privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanțare nr. x/20.11.2020 emise de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Prin sentința civilă nr. 209 din 18 ianuarie 2021, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și faptul că, deși nu se neagă calitatea de autoritate publică a reclamantei, totuși, forma art. 10 alin. (3) nu reglementează de fapt situația în care reclamantul este o persoană juridică de drept public care cheamă în judecată o autoritate publică cu care se află într-un raport juridic de drept material pe o poziție inferioară.

A apreciat instanța că norma prevăzută de art. 10 alin. (3) trebuie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situație scopul legii, anume protecția suplimentară acordată părții vulnerabile, putând fi atins.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 02.02.2021.

Prin sentința civilă nr. 207 din 17 martie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. x și faptul că reclamanta este o persoană juridică de drept public, neinteresând faptul că reclamanta nu este emitent al actului și că este persoana vătămată printr-un act administrativ.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în baza art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte reține că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, dispun că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

3.1. Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestui articol, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Aspect necontestat, reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iași are calitatea de instituție publică, potrivit art. 114 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

3.2. Deși, în cauză, reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului. Dispozițiile legale instituie o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Universitatea Tehnică "A." Iași și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Administrația Fondului pentru Mediu, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză în fond este cea în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Administrația Fondului pentru Mediu în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.