ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 14.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, suspendarea executării deciziei privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanțare nr. x/20.11.2020 emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu până la pronunțarea instanței de fond.

2.1 Prin sentința civilă nr. 209 din 18 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu, cauza fiind declinată Tribunalului Iași.

În motivarea acestei soluții, în contextul enunțării dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) și g) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicând dispozițiile legale situației de fapt existente în prezenta cauză, și având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Universitatea Tehnică "A." are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, reclamanta având, în speță, calitatea de persoană vătămată.

Astfel, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care consacră competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul reclamantului, reținând că în speță nu are relevanță calitatea de autoritate publică a reclamantei, iar norma instituită prin art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 trebuie interpretată raportat la poziția de inferioritate a acestuia în raport cu autoritatea de management, instanța a considerat că Tribunalul Iași este competent să soluționeze cauza.

2.1 Prin sentința civilă nr. 207 din 17 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație si Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Iași a apreciat că instanța de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, reținând că nu interesează că reclamantul nu este emitentul actului, aceste dispoziții nestabilind o astfel de condiție în determinarea competenței teritoriale.

Astfel, reținând că reclamanta este o instituție publică, respectiv persoană juridică de drept public, conform art. 114 alin. (3), (4) și 5 din Legea nr. 1/2001, în raport de dispozițiile legale antereferite care stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului de la domiciliul sau sediul pârâtului în cazul în care reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, fără a distinge după cum este emitent al actului sau persoană vătămată printr-un act administrativ, Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, suspendarea executării deciziei privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanțare nr. x/20.11.2020 emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu până la pronunțarea instanței de fond.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcție de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public și calitatea în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de decizia privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanțare nr. x/20.11.2020 emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de finanțare nr. x/31.08.2015 pentru proiectul cu titlul Sistem Energetic Inteligent în arii protejate, încheiat între Administrația Fondului penru Mediu, în calitate de Operator de program, și Universitatea Tehnică "A." din Iași, astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, conform art. 114:

"(...) (2) Învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de studii superioare și altele asemenea, denumite în continuare instituții de învățământ superior sau universități.

(3) Instituțiile de învățământ superior sunt organizații furnizoare de educație care desfășoară activități de învățământ pe bază de programe de studii autorizate și, după caz, acreditate, în condițiile legii, de formare inițială și continuă de nivel universitar, programe ce funcționează pe principiul calității necesar pentru satisfacerea încrederii beneficiarilor direcți și indirecți din societate. (...)

(5) "Instituțiile de învățământ superior sunt persoane juridice de drept public sau, după caz, persoane juridice de drept privat și de utilitate publică."

Așadar, având în vedere că reclamanta Universitatea Tehnică "A." din Iași este o instituție publică, persoană juridică de drept public, parte componentă a sistemului național de învățământ superior, care funcționează în realizarea scopului și exercitarea competențelor prevăzute de lege, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea Tehnică "A." din Iași în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Administrația Fondului pentru Mediu, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.