ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2022

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 02.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Agenției de Plați și Intervenție pentru Agricultură solicitând să se dispună:

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 25.04.2019, a semnat contractul nr. x/2019, având ca obiect prestarea serviciilor de curățenie pentru sediile centrale APIA.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 98/2016 și art. 166 alin. (4) din Nomele Metodologice de aplicare a acesteia si legea 554/2004.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul București – secția a VI-a civilă, prin Sentinta civila 1476/2021, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și, pe cale de consecință, a declinat cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la Curtea de apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile privind competența materială și procesual materială a secțiilor civile ale tribunalului prevăzute de art. 53 alin. (1)

1

legea 101/2016 întrucât se solicită anularea unui act administrativ pretins a prejudicia pe reclamantă în cadrul altor proceduri de achiziții publice.

A mai reținut instanța că pârâta A.P.I.A. emitenta a actului administrativ atacat este o instituție publică centrală cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), autoritate publică centrală care funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1476 din 22 octombrie 2021, a admis excepția de necompetenta materială și a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în favoarea Tribunalului București – secția a VI a Civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenta și a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competenta și a suspendat cauza.

În argumentele expuse în susținerea soluțieiei, instanța a arătat că, din compararea definitiilor documentului constatator cu definitiile legale ale actului administrativ și ale actului administrativ asimilat, reiese cu certitudine ca documentul constatator nu este un act administrativ, deoarece acesta constata o stare de fapt, si anume modalitatea în care un prestator de servicii si-a executat contractul sau cu autoritatea contractanta, si nu da nastere, modifica, stinge raporturi juridice sau refuza indeplinirea unei obligatii in materia contenciosului administrativ.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Așa cum reiese din cele menționate în prezenta decizie, prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a -a Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea și anularea Documentului Constatator nr. x emis la data de 11.05.2020 de către pârâtă.

Între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă și reclamantă, în calitate de prestator de servicii de curătenie, s-au încheiat, prin una din procedurile aflate sub incidenta Legii 101/2016, contractele nr. x/25.04.2019 și respectiv nr. 698/02.05.2019, având ca obiect servicii de curățenie pentru sediile centrale APIA.

Ulterior finalizării acestor contracte pârâta a emis și publicat în SEAP Documentul Constatator nr. x/11.05.2020.

Este de menționat că în speta dedusă judecătii, contractele administrative nr. x/25.04.2019, respectiv nr. 698/02.05.2019 au fost încheiate între părti în anul 2019, s-a executat de acestea iar în litigiu se află modalitatea de executare a acestora, respectiv daca aceasta corespunde mentiunilor din documentul constatator sau nu.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce privește competența materială procesuală de soluționare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016.

La articolul II din acest act normativ se prevede:

"Articolul 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile si caile de atac in materie de atribuire a contractelor de achizitie publica, a contractelor sectoriale si a contractelor de concesiune de lucrari si concesiune de servicii, precum si pentru organizarea si functionarea Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmează:

Articolul 53 (1) Procesele si cererile privind acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind anularea sau nulitatea contractelor se solutioneaza in prima instanta, de urgenta si cu precadere, de catre sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante, prin completuri specializate in achizitii publice.

(1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante". (1^2) Actiunile prevazute la alin. (1) și (1^1) se pot introduce si la instantele de la locul incheierii contractului, dacă în acest loc functionează o unitate ce apartine autoritatii contractante."

Astfel, începând cu intrarea în vigoare a Legii 212/2018 se aplică prevederile acesteia în ce priveste competenta de soluționare a litigiilor ce intră în domeniul Legii 101/2016, asa cum a fost stabilită la art. II din Legea 212/2018.

Or, documentul constatator este un înscris care constată finalizarea executării unui contract de achizitie publică și modalitatea în care părțile și-au executat obligatiile, fiind indisolubil legal de faza de executare a acestuia, astfel că, fata de prevederile art. 53 alin. (1) indice 1 si 2 indice 1 din Legea 101/2016, competenta de solutionare a cauzei aparține Tribunalul Bucuresti - sectia a VI a civila.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 136 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2022.