ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1288/2022

Cererea de chemare în judecată și circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial la Tribunalul București, sub nr. x/2018, reclamanta Sectorul 4 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 905/23.03.2018 emisă de pârâtă, în sensul admiterii contestației formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de plată nr. x/30.09.2011, anularea acestuia, precum și suspendarea măsurilor dispuse prin acesta. La data de 20.07.2018, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sectorului 4 București. Tribunalul București, prin sentința nr. 6790/26.10.2018, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul curții, la data de 17.01.2019. Prin încheierea din data de 11.03.2019, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Prin cererea înregistrată la data de 14.11.2019, reclamantul Sectorul 4 al Municipiului București, prin Primarul Sectorului 4, a formulat cerere de completare, prin care a solicitat completarea sentinței nr. 515/30.09.2019, în sensul pronunțării unei hotărâri și asupra capătului de cerere privind suspendarea măsurilor dispuse prin Procesul Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011.

Hotărârile pronunțate de instanța de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 515 de la 30 septembrie 2019, a respins cererea formulată de Sectorul 4 al Municipiului București prin Primarul Sectorului 4 în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca nefondată. Prin sentința nr. 910 din 9 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 515 pronunțată la data de 30.09.2019, de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în cauza privind pe reclamantul Sectorul 4 al Municipiului București prin Primarul Sectorului 4 în Contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în sensul că s-a respins cererea de suspendare, ca nefondată.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 515 din 30 septembrie 2019 și a sentinței civile nr. 910 din 9 decembrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Sectorul 4 al Municipiului București prin primarul Sectorului 4, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 1. Prin recursul formulat împotriva sentinței nr. 515 din 30 septembrie 2019, recurentul reclamant a solicitat admiterea prezentului recurs, casarea în totalitate a sentinței recurate în sensul anulării Deciziei de soluționare a contestației nr. 905/23.03.2018 și admiterea contestației formulată împotriva Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele: Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că recurentul avea obligația unei diligențe minime în derularea contractului în sensul că autoritatea contractantă avea dreptul de a inspecta și/sau testa produsele pentru a verifica conformitatea lor cu specificațiile din caietul de sarcini, potrivit art. 9.1 din contractul încheiat la data de 14.05.2010. Pe de o parte, se arată instanței de recurs faptul că această clauză contractuală se referă la recepția calitativă a merelor distribuite în școli și nu la constatarea neregulilor privind documentația depusă sau procedura de achiziție. În ceea ce privește afirmația pârâtei, preluată și de instanța de fond, în sensul că nu s-a putut stabili proveniența și calitatea produselor livrate, este neîntemeiată raportată la A. și cu atât mai mult față de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului București, singurele instituții care puteau sesiza aceste nereguli fiind unitățile școlare beneficiare. Prin contractul de furnizare nr. x/20.12.2010 încheiat între A. și S.C. B. S.R.L., pentru 100 de zile, începând cu data de 05.01.2011 în conformitate cu structura anului școlar 2010-2011, furnizorul avea obligația să furnizeze, potrivit art. 7, mere cu greutatea între 90 și 150 grame, zilnic la standardele prezentate în contractul încheiat. Furnizorul avea de asemenea obligația de a informa achizitorul despre apariția oricăror evenimente neprevăzute care ar avea incidență asupra procesului de învățământ având ca efect modificări sau întreruperi ale furnizării produselor care fac obiectul contractului, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult, prin acest contract nu i s-a dat dreptul furnizorului să subcontracteze serviciile altui furnizor. Pe de altă parte, între ASLG Sector 4 în calitate de achizitor și S.C. B. S.R.L. în calitate de furnizor, a fost încheiat Contractul de furnizare nr. x/20.12.2010 având ca obiect furnizarea de fructe în școli și licee, pentru elevii din clasele I-VIII din învățământul de stat - Sector 4 și să le livreze conform graficului de livrări. Motivarea instanței s-a întemeiat pe un alt contract încheiat de S.C. B. S.R.L. în data de 14.05.2010 cu altă autoritate contractantă, pe alte clauze contractuale și deci răspunderea juridică și abaterea de la legalitate nu pot fi reținute în sarcina instituției noastre. Cu titlu exemplificativ se arată că art. 9.1 din contractul nr. x/20.12.2010 prevede: "în cazul în care din vina sa exclusivă, furnizorul nu-și îndeplinește obligațiile asumate, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,20% pe zi de întârziere din cantitatea produselor nelivrate sau a produselor livrate necorespunzător." Astfel, instanța de fond în mod greșit a reținut răspunderea juridică a instituției, în sensul existenței posibilității de a se îndrepta ulterior împotriva persoanelor vinovate, respectiv S.C. B. S.R.L. pentru recuperarea prejudiciilor produse. În ceea ce privește așa zisa neregulă constatată de instanța de fond, se arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 noțiunea de neregulă este definită: "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit." Față de aceste dispoziții se impune precizarea că acțiunea de control finalizată prin încheierea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 a pornit de la suspiciunea (nedovedită până la data prezentei) că documentele depuse în faza premergătoare achiziției publice cât și în faza depunerii cererii de plată nr. x/30.09.2011, nu ar corespunde realității. Din lecturarea textelor de lege incidente nu reiese ca atribuție a entității contractante de a verifica veridicitatea și legalitatea documentației depuse în cadrul procedurii de achiziție precum și pe parcursul derulării contractului. Mai mult, înscrisurile asupra cărora planează suspiciunea de fals, au fost depuse de S.C. B. S.R.L. abia în luna septembrie 2011 pentru completarea documentației aferente cererii de plată nr. x/30.09.2011. Cererea de Plată nr. x/30.09.2011 pentru semestrul II al anului școlar 2010-2011 face referire la un lot de 315.299 de mere pentru un număr de 21 de zile pentru învățământul primar și 19 zile pentru învățământul gimnazial, contravaloarea acestora fiind de 94.589,70 RON. În cuprinsul cererii de plată, la partea a III- a, perioada de distribuție a lotului aferent semestrului II, se va face în perioada 07.02.- 08.03.2011 de furnizorul S.C. B. S.R.L. de la producătorul C. S.R.L.. Pârâta arată faptul că C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au avut relații comerciale doar în intervalul 18.10.2010-22.03.2011. Se arată de asemenea că după data de 23.03.2011 C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. nu au mai avut relații comerciale deși din declarația de proveniență a loturilor de mere nr. 394/19.09.2011 și din conținutul cererii de plată nr. x rezultă că merele livrate în școli după aceasta dată ar fi provenit de la S.C. D.. Considerăm că aceste constatări sunt eronate având în vedere, pe de o parte faptul că perioada de distribuție menționată în cererea nr. x/30.09.2011 este 07.02.-08.03.2011, perioadă anterioară întreruperii relațiilor contractuale, iar pe de altă parte faptul că societatea D. nu este specificată ca producător pentru lotul livrat, ci C. S.R.L.. Astfel, răspunderea administrativă a autorității nu este una obiectivă ci una bazată pe vinovăție, aceasta rezultând cu precădere din înțelesul noțiunii de "neregulă", așa cum apare definită în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, din anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011 care menționează faptele ce pot constitui abateri săvârșite cu vinovăție (inclusiv sub forma unei culpe ușoare) care trebuie însă dovedită de către autoritatea de control. O eventuală răspundere obiectivă ar fi trebuit prevăzută și reglementată expres, date fiind consecințele deosebit de severe pe care le implică. Regula în domeniul răspunderii juridice (civile, administrative etc.) este aceea a unei răspunderi subiective întemeiate pe vinovăție, răspunderea obiectivă reclamând o reglementare expresă și neechivocă, ceea ce nu este dovedită în situația de față, având în vedere argumentele prezentate. Chiar dacă autoritatea contractantă trebuia să aibă o diligentă minimă în derularea contractului, APIA trebuia să facă dovada unei încălcări a standardului de diligentă instituit prin clauzele contractuale. Decizia de soluționare a contestației nr. 905/23.03.2018 a cărei anulare se solicită nu este motivată și nu se prezintă argumente care să susțină decizia de respingere a contestației formulată de instituția noastră, rezumându-se doar la a reda cele reținute în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 întocmit de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură precum și cele susținute de instituție în contestația formulată. 2. Prin recursul formulat împotriva sentinței nr. 910 din 9 decembrie 2019, recurentul reclamant a solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței cu consecința admiterii cererii de suspendare a măsurilor dispuse prin Procesul Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele: Sub aspectul cazului bine justificat, recurentul a susținut că procesul-verbal contestat este nemotivat, că instituției nu i-au fost aduse la cunoștință actele care au stat la baza întocmirii lui, astfel existând o îndoială serioasă cu privire la aparența de legalitate a actului administrativ în discuție. Absența motivării constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a persoanelor interesate. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, prejudiciul rezultă din punerea în executare de îndată a actului administrativ creând un prejudiciu material reclamantei prin plata sumelor reținute în sarcina sa, cât și de cel generat de afectarea activității instituției, precum și a drepturilor și intereselor terțelor persoane: salariați, parteneri contractuali, în condițiile în care suma de plată reținută în sarcina instituției prin procesul-verbal de constatare a neregulilor este foarte mare.

Apărările formulate de intimată Prin întâmpinarea formulată, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat să se respingă ca nefondată cererea recurentului - reclamant și să se mențină, ca fiind temeinică și legală sentința civilă nr. 515/30.09.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul-reclamant Sectorul 4 al Municipiului București a investit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 905/23.03.2018 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în sensul admiterii contestației formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de plată nr. x/30.09.2011, anularea acestuia, precum și suspendarea măsurilor dispuse prin acesta. Prima instanță, prin sentința nr. 515 de la 30 septembrie 2019, a respins cererea formulată de Sectorul 4 al Municipiului București prin Primarul Sectorului 4 în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca nefondată, iar prin sentința nr. 910 din 9 decembrie 2019 a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 515 pronunțată la data de 30.09.2019, în sensul că a respins și cererea de suspendare a executării actelor administrative, ca nefondată. Împotriva ambelor sentințe a declarat recurs reclamantul Sectorul 4 al Municipiului București prin primarul Sectorului 4, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, prin contractul de furnizare nr. x/20.12.2010 încheiat între achizitorul Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 și furnizorul S.C. B. S.R.L., pentru 100 de zile de curs, începând cu data de 05.01.2011 în conformitate cu structura anului școlar 2010-2011, furnizorul avea obligația să furnizeze, potrivit art. 4 și 7, mere cu greutatea între 90 și 150 grame, zilnic la standardele prezentate în contractul încheiat. Furnizorul avea de asemenea obligația de a informa achizitorul despre apariția oricăror evenimente neprevăzute care ar avea incidență asupra procesului de învățământ având ca efect modificări sau întreruperi ale furnizării produselor care fac obiectul contractului . Contractul s-a derulat fără întreruperi ale furnizării produselor și fără obiecțiuni din partea beneficiarilor cu privire la calitatea produselor furnizate, la dosar neexistând dovezi în acest sens. Prin cererea de plată nr. x/30.09.2011, Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 a solicitat plata sumei de 94.589,70 RON, pentru semestrul II al anului școlar 2010-2011, pentru un lot de 315.299 de mere, aferent unui număr de 21 de zile pentru învățământul primar și 19 zile pentru învățământul gimnazial. Tot în cuprinsul cererii de plată, în partea 3 -Lista detaliată a produselor distribuite în perioada cererii, se menționează că perioada de distribuție a lotului aferent semestrului II a fost 07.02.-08.03.2011, de către furnizorul S.C. B. S.R.L., de la grupul producătorilor agricoli C. S.R.L. . Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, privind cererea de plată nr. x/30.09.2011 depusă de Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 (înregistrat sub nr. x/05.02.2018), s-a stabilit recuperarea sumei de 94.589,70 RON. În motivarea acestui act administrativ s-a arătat că: "Conduita adoptată de numita E. (reprezentant legal al S.C. B. SRL), încă din faza inițială a depunerii documentelor aferente achiziției publice, a fost continuată și în cadrul etapei ulterioare a depunerii cererii de plată nr. x/30.09.2011 de către beneficiarul Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 București, când pentru a justifica distribuirea fructelor în școli aceasta a prezentat un alt înscris asupra căruia există suspiciunea că nu corespunde realității, respectiv declarația de proveniență a merelor nr. 394/19.09.2011. Verificările DLAF au evidențiat faptul că S.C. B. S.R.L. nu a încheiat niciodată un contract de furnizare și nu a achiziționat mere de la S.C. D. S.R.L., deși a prezentat înscrisuri care atestă contrariul. Informațiile puse la dispoziție DLAF de către C. C. S.R.L., la data de 3.10.2017, respectiv fița clientului și Tabelul centralizator privind livrările către S.C. B. S.R.L., au relevat faptul că cei doi agenți economici au avut relații comerciale doar în intervalul 18.10.2010-22.03.2011. După data de 23.03.2011, S.C. B. S.R.L. și C. S.R.L. nu au mai avut relații comerciale, deși din declarația de proveniență a loturilor de mere nr. 394/19.09.2011 și din conținutul cererii de plată nr. x/30.09.2011, rezultă că merele livrate în școli după această dată, ar fi provenit de la S.C. D. S.R.L., care face parte din S.C. C.(...)". La punctul 7 - Temeiul de drept din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, se arată: "Situația menționată anterior, contravine Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului și Regulamentului (CE) nr. 288/2009 . Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 905/23.03.2018 formulată de Sectorul 4 al Municipiului București și înregistrată la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sub nr. x/26.03.2018, a fost respinsă contestația și păstrat debitul în cuantum de 94.589,70 RON, stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018. Recurenta critică sentința primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a săvârșirii unei nereguli astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Potrivit dispozițiilor art. 2, alin. (1), lit. a) din Ordonanța de urgență nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate: "(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;(...)". Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a reține în sarcina recurentului reclamant Sectorul 4 al Municipiului București prin primarul Sectorului 4, pentru Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 București, vreo neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actele administrative atacate fiind nelegale din mai multe perspective. În primul rând, situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, este preluată din Nota de control nr. x din 5.12.2017 a Departamentului pentru lupta antifraudă- DLAF, care sesiza o suspiciune de neregulă și fără a rezulta că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a făcut propriile verificări. Mai mult decât atât, temeiul de drept reținut face trimitere la un Regulament (UE), fără a se indica ce dispoziții din acest Regulament au fost încălcate, fără a se indica încălcarea unor dispoziții legale naționale sau a unor dispoziții contractuale, deși se reține că neregula s-ar fi săvârșit atât în procedura achiziției publice cât și în faza cererii de plată. Or, este de necontestat faptul că obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective. În acest sens, art. 31 alin. (2) din Constituția României prevede expres că autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerentele legate de competența emitentului, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. În jurisprudența comunitară s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz. Pe de altă parte, deși se susține că declarația de proveniență a merelor nr. 394/19.09.2011 și contractul de furnizare din data de 26.04.2010 sunt suspectate a fi false, nici în faza procesuală a recursului nu s-a dovedit că acestea au fost anulate pentru fals. Se impune a aminti că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, ce face obiectul cauzei de față, privește cererea de plată nr. x/30.09.2011 depusă de Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4. Așa cum am arătat mai sus, cererea de plată nr. x/30.09.2011 a fost depusă de Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 pentru semestrul II al anului școlar 2010-2011, perioada de distribuție a lotului fiind 07.02.-08.03.2011, de către furnizorul S.C. B. S.R.L., de la grupul producătorilor agricoli C. S.R.L.. Or, chiar în motivarea în fapt din procesul-verbal, se arată că din Tabelul centralizator privind livrările către S.C. B. S.R.L., comunicat de grupul producătorilor agricoli C. S.R.L., a rezultat faptul că cei doi agenți economici au avut relații comerciale în intervalul 18.10.2010-22.03.2011. Apare evident că în perioada vizată de cererea de plată, între cele două societăți existau relații comerciale. Relațiile comerciale existau și la momentul încheierii contractului de furnizare, iar din grupul producătorilor agricoli C. S.R.L. făcea parte și S.C. D. S.R.L., după cum se arată chiar în procesul-verbal de constatare a neregulilor. Din analiza clauzelor contractului de furnizare nr. x/20.12.2010 încheiat între achizitorul Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 și furnizorul S.C. B. S.R.L. nu rezultă o obligație de achiziționare a merelor de la un anumit producător, ci doar o obligație ca produsele furnizate să respecte anumiți indici de calitate și de gramaj. Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a reține în sarcina recurentului reclamant vreo neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece procesul-verbal nu menționează acțiunea sau inacțiunea Administrației Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 București de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene, în condițiile în care scopul achiziției publice a fost atins, merele au fost livrate elevilor din clasele primare și gimnaziale, fără a se fi reținut îndeplinirea defectuoasă a acestei obligații. Susținerile intimatei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cum că S.C. B. S.R.L. era furnizor pentru mai multe unități administrativ teritoriale excede cadrului procesual de față care vizează doar cererea de plată nr. x/30.09.2011 formulată de Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4 și actele depuse în susținerea ei. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței nr. 910 din 9 decembrie 2019, având ca obiect cererea de suspendare a măsurilor dispuse prin Procesul Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011, Înalta Curte reține că recurenta nu mai justifică un interes deoarece în același moment s-a judecat și cererea de anulare a actelor administrative atacate, iar prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului București prin primarul Sectorului 4 împotriva sentinței nr. 515 din 30 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și în rejudecare va admite acțiunea, va anula Decizia de soluționare a contestațiilor nr. 905 din 23.03.2018 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018. Totodată se va respinge recursul declarat de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului București prin primarul Sectorului 4 împotriva sentinței civile nr. 910 din 09 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,