ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1322/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 3574/07.02.2018, precum si anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x, încheiat la data de 29.12.2017, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum si a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 177.780 RON si a penalităților de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 871 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche s-a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește prima neregulă reținută, constând în crearea de condiții artificiale, a arătat recurenta – reclamantă că autoritatea pârâtă a încălcat principiul irevocabilități actelor administrative individuale, acte care au intrat în circuitul civil si au produs efecte juridice, întrucât comisia de control a menționat faptul că din documentația prezentata de beneficiar și din Raportul Autorității de Audit a CCR nu reiese că sumele retrase au fost utilizate de către persoana împuternicită, pentru a putea proba suspiciunea creării de condiții artificiale.

Totodată, intimata – pârâtă a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 din Regulamentul 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, a încălcat prevederile contractuale privind neregula, în sensul că a dispus rezilierea în lipsa unei pagube și a dispus măsura cu exces de putere publică, invocându-și propria turpitudine.

A susținut recurenta –reclamantă atât lipsa elementului obiectiv în crearea unor condiții artificiale, cât și a elementului subiectiv, niciunul dintre cei doi beneficiari ai Măsurii 112, neurmărind obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor planului de afaceri.

Atât B. cat si fiul acesteia au ajutat-o pe recurenta – reclamantă în implementarea proiectului în mod necondiționat. Astfel, efectuarea operațiunilor de retragere de numerar din bancă au fost efectuate sub îndrumarea sa, ca și achizițiile.

Referitor la parcarea utilajelor în alt loc decât sediul administrativ, s-a arătat că aceasta nu reprezintă o neregulă și nu demonstrează că au fost folosite de o altă persoană.

În ceea ce privește declarația necesară si obligatorie la evaluarea cererii de finanțare, s-a arătat că aceasta era în format tip, iar conținutul săi nu putea fi modificat în sensul schimbării cuvântului "a lucra" cu "a face practică".

Cu privire la dovada înscrierii într-o asociație tip cooperativă agricolă constituită conform Legii 566/2004, a precizat recurenta – reclamantă că a fost în imposibilitate de a contacta cooperativa respectivă.

A mai invocat recurenta – reclamantă că nici la momentul depunerii cererilor de plată și nici la momentul tuturor verificărilor pe parcursul derulării contractului, nu au fost semnalate neregulile pretinse în procesul – verbal de constatare încheiat la 28.11.2017, deși situația era aceeași.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat intimata – pârâtă că, în mod corect, prima instnață a respins cererea de chemare în judecată, întrucât prin delegarea competențelor de șef de exploatare către altă persoană, neeligibilă din punct de vedere al proiectului, nu s-a îndeplinit obiectivul principal al finanțării și s-au creat în mod artificial condiții de obținere a ajutorului nerambursabil prin legături directe dintre reclamantă și alt beneficiar.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, între A.P.D.R.P, actuala AFIR, în calitate de Autoritate Contractantă și A. Întreprindere Individuală, în calitate de Beneficiar, a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x - Cod PNDR din 30.05.2013.

În baza contractului, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a obligat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 177.780 RON, respectiv de 40.000 euro, echivalent cu 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Conform Cererii de Finanțare și a documentelor justificative anexate acesteia, obiectivul investiției l-a constituit realizarea proiectului cu titlul "Instalarea tinerei A. ca șef al exploatației agricole A. Persoană Fizică Neautorizată în comuna Piatra, județul Teleorman".

Prin cererea de finanțare, beneficiarul proiectului, A., și-a propus înființarea unei ferme în comuna Piatra, județul Teleorman și "a dorit să dezvolte și să modernizeze exploatația agricolă prin achiziționarea unui tractor și a unei freze rotative pentru realizarea lucrărilor agricole în regie proprie".

Declanșarea verificărilor asupra beneficiarului a fost aprobată de Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în baza formularului "Suspiciune de fraudă" IRD 0.1 nr. 30366/31.10.2017. Scopul verificărilor documentare a fost cercetarea aspectelor menționate în Raportul de audit, transmis la CRFIR 3 Sud Muntenia la data de 04.10.2017 de către Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României.

Din verificarea documentelor atașate la dosarul Cererii de Finanțare, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/29.12.2017, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011, s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 177.780 RON.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Reiese că recursul urmărește să supună instanței doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele.

Prin urmare acestea sunt limitele în care, în cele ce urmează, Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurentă, pe care le apreciază ca fiind nefondate, după cum urmează:

A reiterat recurenta –reclamantă critica privind efectuarea de verificări anterioare de către pârâtă și care nu au condus la constatarea vreunei nereguli, în accepțiunea recurentei, fiind vorba despre invocarea propriei turpitudini.

Reține însă Înalta Curte că activitatea de verificare administrativă a cererilor de rambursare nu exclude și verificările ulterioare efectuate în baza O.U.G. nr. 66/2011 de către structurile de control organizate în acest scop în cadrul autorităților cu competente în gestionarea fondurilor europene, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare.

Procedura verificărilor administrative este diferită de cea de control a unor nereguli, având în vedere că pe calea verificărilor administrative ale cererilor de rambursare, în situația în care sunt constatate nereguli sau sunt declarate cheltuieli neeligibile, se emite Notificare privind situația cererii de rambursare prin care sunt respinse la plată sumele aferente cheltuielilor neeligibile, iar aceste Notificări nu constituie titlu de creanță.

În plus, așa cum s-a arătat, cercetarea a fost declanșată în baza Raportului de audit, transmis la CRFIR 3 Sud Muntenia la data de 04.10.2017 de către Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României.

Criticile recurentei - reclamante referitoare la inexistența prejudiciului adus bugetului Uniunii Europene sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind "Orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

În această privință, se impune a se preciza faptul că, în afară de prevederile din legislația națională, noțiunea de neregulă este definită în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Plecând de la această definiție, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, în jurisprudența sa, că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15), dar cu aplicarea principiului proporționalității.

Prin urmare, susținerile referitoare la lipsa prejudiciului sunt nefondate, deoarece obligația de restituire sau recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței sau producerii unui prejudiciu.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte obiectivele finanțării, iar pe de altă parte, considerentele hotărârii preliminare pronunțată în data de 12.09.2013 de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD privind crearea de condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri europene.

Contractul încheiat între pârți se încadrează în Măsura 112 și are ca obiective generale: "Îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă"; "Îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură", ca obiective specifice: "Creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri", iar, ca obiective operaționale: "Creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții".

Prin hotărârea din 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că, potrivit deciziei de trimitere din cauza respectivă, din punct de vedere formal, proiectul de investiții al societății Slancheva sila îndeplinea criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea unui ajutor pentru înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor în temeiul articolului 52 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1698/2005, precum și al legislației naționale.

Curtea a statuat (par. 29) că, în aceste împrejurări, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar al unui astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C 515/03, Rec., p. I 7355, punctul 39).

În acest context, C.J.U.E. a oferit o interpretare a noțiunilor de "creare artificială" a condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată și "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

A statuat C.J.U.E. (par. 40), că fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland Stärke, citată anterior, punctul 58). Curtea a statuat (par. 42), că nu se poate respinge finanțarea unui proiect atunci când investiția în cauză poate avea o altă justificare decât simpla plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR. În consecință, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că punerea în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Reține instanța de control judiciar că în speța dedusă judecății, în mod corect s-a stabilit că, în realitate, managementul exploatației agricole nu este realizat de un fermier tânăr, aparținând unei generații noi, astfel că nu s-au îndeplinit obiectivele finanțării, întrucât beneficiarul nu desfășoară activitate ca șef de exploatație și nu se obține încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Concluzia la care a ajuns și prima instanță, în urma verificării materialului probator, a fost că doamna A. nu-și desfășoară activitatea în cadrul exploatației agricole pentru care a primit sprijinul financiar și nu o coordonează activ, contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanțare.

Are în vedere Înalta Curte existența indicatorilor care aduc dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale, astfel cum au fost aceștia reținuți și de judecătorul fondului, respectiv, fapctul că numita B., persoana împuternicită să administreze A. Î.I, este aceeași persoană împuternicită ca administrator la S.C. C. S.R.L., unde acționar unic este D., că B. a efectuat operațiuni de retragere de numerar din bancă, din contul A. Î.I., atât înainte de data împuternicirii, cât și după această dată și că la vizita în teren s-a relevat că locul de parcare al utilajelor achiziționate prin schema de ajutor este altul decât la sediul administrativ al beneficiarului, acestea fiind parcate la sediul administrativ al S.C. C. S.R.L..

Astfel, suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile a devenit certitudine odată cu existența în ansamblu a unor circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul Măsurii 112 nu a fost atins, iar situația de fapt reținută reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenționat, care a afectat întregul contract de finanțare.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că devin aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, potrivit cărora "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", astfel că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. Întreprindere Individuală împotriva sentinței civile nr. 871 din 8 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.