ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4454/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat, în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/15.02.2017, a Deciziei de soluționare a contestației nr. 33/11.04.2017 și a actelor subsecvente, precum și restituirea sumelor plătite în baza notei contestate și plata dobânzii legale aferente de la data plății, iar în subsidiar, a solicitat reducerea corecției financiare de la 25% la 5% din valoarea finanțării nerambursabile de 146.659,59 RON.

Prin sentința civilă nr. 1383 din 22 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1383 din 22 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat că sentința recurată este nemotivată și că nu reiese raționamentul juridic avut în vedere de instanța de fond în soluționarea cauzei.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 11 și ale art. 12 din Legea nr. 24/2000, deoarece instanța de fond nu a reținut apărările sale privind nepublicarea în Monitorul Oficial a instrucțiunilor și a consecințelor juridice ce decurg din nerespectarea acestor prevederi legale.

Recurenta-reclamantă apreciază că au fost greșit interpretate și aplicate și prevederile art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată, recurenta-reclamantă a învederat că procedura reglementată de Instrucțiuni se aplică doar beneficiarilor care intenționează să achiziționeze produse, servicii sau lucrări ulterior încheierii contractelor de finanțare, iar la momentul derulării procedurii de atribuire, A. nu putea avea calitatea de beneficiar, putând fi considerat cei mult un posibil solicitant. Calitatea de beneficiar, în sensul Ghidului Solicitantului, a fost dobândită ulterior datei de 24.04.2014 când a fost încheiat Contractul de finanțare.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a criticat și greșita aplicare a dispozițiilor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014, având în vedere că autoritatea pârâtă i-a aplicat o sancțiune în afara cuantumului prevăzut de lege.

Intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la prevederile legislației din materia achizițiilor publice, Înalta Curte reține că în vederea implementării Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, între societatea A. S.A., în calitate de beneficiar și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurare, prin Direcția Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POP, a fost încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 139/24.04.2014, pentru proiectul cu titlul "Creșterea capacității de Producție a păstrăvului de consum prin construirea de noi ferme".

Urmare a sesizării unor nereguli în aplicarea de către beneficiar a prevederilor privind procedurile de achiziție, sesizare ce a avut la bază raportul Autorității de Audit nr. 62567/AP/14.02.2016, a fost demarat un control, fiind emisă Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/15.02.2017, prin care a fost stabilită o corecție financiară, creanță bugetară în sarcina reclamantei, în sumă de 36.664,89 RON.

În fapt, s-a constatat că la atribuirea contractului de achiziție de bunuri nr. x/30.04.2013, reclamanta nu a respectat prevederile Instrucțiunii privind procedura simplificată de achiziții aplicată de beneficiarii privați în cadrul proiectelor finanțate prin POT 2007-2013, sancțiunea fiind stabilită conform dispozițiilor din anexa la H.G. nr. 519/2014.

Reclamanta a contestat această notă de constatare, contestație respinsă prin Decizia nr. 33/11.04.2017.

Criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că nu cunoștea conținutul Instrucțiunilor invocate de către pârât în nota contestată și că acestea nu îi erau opozabile și erau inexistente pentru că nu au fost publicate în Monitorul Oficial, sunt neîntemeiate.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din contractul de finanțare încheiat de către reclamantă cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurare, prin Direcția Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POP, "beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite prin prezentul contract de finanțare nerambursabilă și anexele acestuia, pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă".

La anexa I (Prevederi generale) se arată că "regulile privind achizițiile realizate de beneficiari sunt stabilite în conformitate cu legislația în vigoare și prin Instrucțiuni emise de DGP-AMPOP, în vigoare la data efectuării achiziției, care sunt afișate pe site-ul MADR secțiunea Pescuit și Acvacultură (FEP), iar Beneficarul finanțării nerambursabile este obligat să le respecte. În cazul nerespectării regulilor privind achizițiile de către beneficiar se vor aplica sancțiunile prevăzute de către legislație, respectiv de către Instrucțiunile emis de DGP-AMPOP".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013 "Beneficiarul trebuie să depună, din proprie inițiativă, toate eforturile pentru a lua cunoștință despre toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din decizia/contractul de finanțare", iar potrivit art. 31 alin. (3) din același act normativ, "În vederea verificării eligibilității cheltuielilor efectuate pentru realizarea unei operațiuni, AM POP stabilește proceduri specifice".

În consecință, recurenta-reclamantă nu poate invoca inopozabilitatea instrucțiunilor, câtă vreme acestea sunt parte a contractului de finanțare, având atât obligația legală, dar și contractuală, de a respecta prevederile conținute în procedurile elaborate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit.

Nu pot fi primite nici criticile recurentei-reclamante privind incidența în speță a prevederilor Ordinului nr. 1050/2012 emis de Ministerul Afacerilor Europene, astfel cum a fost reținut de către instanța de fond, întrucât în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/15.02.2017 se precizau ca temei de drept dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, Anexa, Partea a 2-a, pct. 1 (nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență), prevederile H.G. nr. 519/2014, Anexa, Partea a 2-a, pct. 1 (nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență), precum și clauzele specifice ale contractului nr. x/24.04.2014.

În ambele acte normative sunt menționate contractele vizate prin textele de lege enunțate, respectiv contracte încheiate de beneficiarii privați de fonduri europene, care nu au calitatea de autoritate contractantă conform legislației în vigoare, dar care au obligația respectării prevederilor unor ghiduri/instrucțiuni privind achizițiile, în situația în care acestea sunt parte integrantă din contractul/acordul/ordinul/decizia de finanțare sau a Ordinului ministrului afacerilor europene nr. 1.050/2012.

Încheierea contractului de servicii nr. x/30.04.2013, având ca părți recurenta-reclamanta A. S.A., în calitate de achizitor, și S.C. B. S.R.L., în calitate de prestator, trebuia să respecte condițiile reglementate de Ordinul Ministrului Afacerilor Europene nr. 1050/29.10.2012 privind Procedura de atribuire aplicabilă beneficiarilor privați de proiecte finanțate din instrumente structurale, obiectivul "Convergență", cu încadrarea în condițiile și cu parcurgerea etapelor obligatorii pentru beneficiarii privați care atribuie contracte de servicii sau lucrări, finanțate din instrumente structurale.

În speță nu au fost respectate prevederile art. 15 din Ordinul Ministrului Afacerilor Europene nr. 1050/29.10.2012, care reglementează procedura de achiziție publică, în cazul în care beneficiarii privați, entități juridice fără calitate de autoritate contractantă, intenționează să achiziționeze produse, servicii sau lucrări.

În sfârșit, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată și critica recurentei reclamante referitoare la interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014, nefiind incidente prevederile pct. 3 lit. a) din Partea 1 a Anexei Hotărârii de Guvern nr. 519/2014, întrucât sunt aplicabile dispozițiile pct. 1 lit. a) din Partea 2 a acestei Anexe, care reglementează în mod expres tipul de neregulă reținută în cauză, respectiv nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență.

Având în vedere că legiuitorul este cel care a stabilit gravitatea abaterii proporțional cu încălcarea reținută, statuând că pentru neregula constând în nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență se aplică o corecție de 25% din valoarea contractului în cauză, nu pot fi reținute criticile recurentei-reclamante potrivit cărora intimatul-pârât ar fi aplicat o sancțiune în afara cuantumului permis de H.G. nr. 519/2004.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1383 din 22 martie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.