ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2169/2021

Dosar nr. x/2017

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.12.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea deciziei privind soluționarea contestației nr. 37/04.05.2017 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.02.2017, prin care s-a dispus obligarea sa la restituirea sumei de 100.386,05 RON, primită cu titlu de finanțare nerambursabilă.

Prin sentința nr. 2729 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare, în funcție de efectele pe care acestea le produc".

Aceasta înseamnă că, în prezența mai multor excepții, instanța va stabili ordinea de soluționare a acestora, vizând în special soluția ce urmează a o pronunța, ca efect al admiterii uneia sau unora dintre respectivele excepții.

Pusă în situația de a se pronunța asupra excepției tardivității pe care a invocat-o din oficiu dar investită fiind, de către intimatul-pârât, și cu excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte va stabili ca prioritară excepția tardivității în considerarea împrejurării că, pentru a stabili dacă o cale de atac corespunde exigențelor de motivare, este imperios necesar de a se analiza mai întâi dacă acea cale de atac este sau nu formulată în termenul legal.

Așadar, analizând cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, în condițiile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Înalta Curte reține că sentința nr. 2729 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 12.09.2018, conform dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond - fila x. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 28.09.2018, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac.

În cauză, cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 12.10.2018, conform ștampilei aplicată pe cerere - dosarul instanței de recurs, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 12.10.2018, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 28.09.2018.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2729 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.