ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2076/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin n acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: în principal, 1. Anularea Deciziei nr. 52552/26.05.2017(de soluționare a contestației nr. 52552/08.12.2016 formulată de reclamantă), în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.

Anularea în totalitate a Procesului-verbal (de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare) nr. APIA 46767/04.11.20161, respectiv nr. DACIS 4550/02.11.2016 privind campania din 2011, în contradictoriu cu pârâta APIA. În subsidiar față de capetele 1 și 2

Obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către pârâta A.P.I.A. a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de aceasta ca organism de certificare.

În cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constatate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanțe bugetare pentru neregularitatea pentru care este răspunzătoare pârâta S.C. B. S.R.L., nu sunt datorate de către reclamantă. Până la clarificarea sumelor pretinse a fi restituite de către pârâta A.P.I.A. ca efect al neconformității certificatelor de conformitate, pretinde suma totală de 82.403,39 RON. 2.1. Hotărârea pronunțată în cauză Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2107 din 26 iunie 2019, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere 1 și 2 privind solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L., de anulare a Deciziei de soluționare a contestației nr. 52552/26.05.2017 emisă de A.P.I.A. și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.11.2016, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Totodată, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., cu privire la capetele 3 și 4 din acțiune, pe care le-a respins ca atare. 3.1. Cererea de recurs și motivele înfățișate Împotriva sentinței nr. Sentința nr. 2107 din 26 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., în condițiile art. 483 C. proc. civ. Criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele: - instanța de fond a restrâns nelegal cadrul procesual prin eliminarea părții care a cauzat neregula administrativă aferentă certificării suprafețelor în sistem ecologic, iar apoi a arătă în sentința aici recurată că este lipsită de relevanță vinovăția unei persoane juridice identificate; - față de aceste argumente, criticăca nelegală soluția de respingere ca inadmisibile a capetelor 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată, fiind neconformă interesului primordial de a fi asigurată identificarea completă a adevărului și a celui care a săvârșit în fapt nelegalitatea; - în mod indubitabil, Ministerul este entitatea care autorizează, controlează, supraveghează organismelor de inspecție și certificare - precum pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., astfel cum sunt identitificate la Capitolul IV din OMADR nr. 65/2010, atribuțiile autorității responsabile; - apreciază faptul că, Ministerul era obligat la sesizarea intimatei (tutelate) să facă verificările activității organismului de certificare care a emis Certificate de conformitate care nu sunt corespunzătoare formei cerute de O.M.A.D.R. 181/2011; - probabil că operațiunea de verificare a fost făcută, dar față de momentul 2011, intimata vine și realizează controale la un cincinal distanță în anul 2016, unde constată formal că respectivul organism de certificare a emis certificate de conformitate ce nu respectă forma legală, aceasta după ce acest organism constată că nu mai are activitate și nu mai poate fi tras la răspundere nici de către Minister sau intimată și nici de către recurentă; - rexcurenta susțăine că este justă critica față de susținerea instanței de fond cu referire la constatările raportului de expertiza realizat în cauză, citând în extras (pagina 9 sentință): "… Curtea nu poate primi ca valide susținerile societății reclamante,… fiind contrazise de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză prin care s-a constatat că echipei de verificare și control nu i-au fost puse la dispoziție toate contractele de arendă." -instanța de judecată trebuie să constate nemijlocit o stare de fapt supusă disputei litigioase fără a fi mediate constatarea de un expert desemmnat; - în opinia recurentei această limitare a probatoriului, reprezintă o încălcarea a drepturilor procesuale ale aceteia, încălcarea care ar fi trebuit să îmbrace din partea instanței forma unei excepții de inadmisibilitate a administrării oricăror probe în susținerea cererii de chemare în judecată - altele decât cele care ar fi fost administrate în procedura prealabilă. Față de acestea a solcitat admiterea recursului, casarea sentineți atacate și, in rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 2 iunie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente in cauză. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În fapt, Direcția Antifraudă, Control Intern din cadrul APIA - aparat central, a procedat la efectuarea unei verificări în baza Delegației nr. 11261/26.03.2015, aprobată de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca urmare a adresei Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție privind dosarul nr. x/2014, înregistrată Ia APIA Aparat Central cu nr. 38277/10.11.2014, prin care se solicită verificarea legalității acordării sprijinului financiar pentru fermierul S.C. A. S.R.L. în campania 2011. Verificările s-au făcut la sediul APIA Aparat Central, în baza documentelor solicitate, furnizate și recepționate conform procedurilor de la Centrul Județean APIA Teleorman și Primăria comunei Necșești din județul Teleorman pe raza căreia se află suprafața pentru care S.C. A. S.R.L. a solicitat și primit sprijin financiar în campania 2011. Fermierul S.C. A. S.R.L. a depus în campania cerere unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață, la Centrul Județean APIA Teleorman, înregistrată cu nr. TR - 25559/13.05.2011 prin care a solicitat sprijin pentru SAPS, PNDC 1 - culturi în teren arabil și Plăți de Agro - Mediu: Pachetul 4 -culturi verzi și Pachetul 5 - agricultură ecologică, pentru suprafața de 393,85 ha teren arabil, situată pe raza localității Necșești din județul Teleorman. În cuprinsul cererii de plată nu este aplicată bifa corespunzătoare rubricii Plăți de agro - mediu Pachetul 4 - culturi verzi și Pachetul 5 - agricultură ecologică, astfel cum prevede Manualul de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafață pentru campania 2011 în Criterii de Eligibilitate. Prin Procesul de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.11.20161, intimata APIA a stabilit sume plătite necuvenit fermierului (societății reclamante) în cuantum de 82.403,39 RON, din care 62.173,86 RON contribuție UE și 20.229,53 RON contribuție națională la bugetul de stat, cuantumul creanței bugetare de recuperat fiind în sumă de 82.404,39 RON. La pct. 8 al Procesului-verbal – Concluziile activității de verificare – au fost constatate următoarele: În campania 2011, societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus cerere unică de plată la A.P.I.A. Centrul județean Teleorman, solicitând sprijin financiar pentru suprafața totală de 393,85 ha situată pe raza comunei Necșești, pentru SAPS, PNDC1 și Plăți de agro-mediu. Prin decizia de plată au fost acordate fermierului plăți pentru suprafața determinată de 393,285 ha SAPS, 393,85 ha PNDC1, 312,84 ha Plăți pentru agro -Inedîu pachet 4 (culturi verzi) și 312,85 ha Plăți pentru Agro-mediu - pachet 5.1 (culturi agricole pe terenuri arabile, inclusiv plante de nutreț). Din copiile paginilor Registrului special al contractelor de arendă al comunei Necșești, rezultă că S.C, A. S.R.L. este înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2011, respectiv în perioada 15.02.2006 - 13.05.2011, cu contracte de arendă, care însumează suprafața totală de 403,1049 ha. De asemenea, pentru aprofundarea verificărilor, la solicitarea echipei de verificare referitor la susținerea și dovedirea folosinței terenului pentru care a obținut sprijin financiar aferent campaniilor 2007 - 2013, fermierul S.C. A. S.R.L. a transmis contractele de arendă încheiate cu diferite persoane fizice. Astfel, însumând contactele de arendare încheiate până la data depunerii cererii respectiv 13.05.2011, rezultă suprafața de 353,2469 ha. S-a apreciat de către organele de verificare și control că societatea reclamantă a primit sprijin necuvenit pentru suprafața de 40,6031 ha, (393,85- 353,2469) suprafața pentru care nu s-au regăsit documente doveditoare ale dreptului de folosință, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 125 din 21 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare respectiv prevederile art. 7 alin. (1) lit. f). Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.11.20161 societatea reclamantă a formulat contestație soluționată prin Deciziei nr. 52552/26.05.2017 în sensul respingerii, acte ce au fost deduse controlului de legalitate al instanțe, prin acțiunea de față. Este de menționat că, prin Decizia nr. 52552/26.05.2017 Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul pârâtei a respins contestația formulată de către reclamantă și a menținut obligația de plată în sumă de 82.403,39 RON - aferentă campaniei 2011, menținând decizia echipei de verificare formată de consilierii din cadrul DACIS - Serviciul Antifraudă și considerând că reclamanta a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 40,6031 ha, suprafață localizată pe raza localității Necșești, jud. Teleorman, suprafață cu privire la care nu a fi făcut dovada dreptului de folosință. De asemenea, s-a mai reținut prin Decizia nr. 52552/26.05.2017 că din punct de vedere documentar, reclamanta nu a respectat cerințele legale și procedurile în vigoare, întrucât în anexele certificatelor de conformitate emise de către organismele de inspecție și certificare nu este certificată fiecare parcelă în parte, ci este certificată suprafața totală pentru fiecare cultură ecologică. Așa cum bine a punctat instanța fondului, prin actele de control în litigiu, în sarcina societății reclamante au fost reținute două nereguli. O primă neregulă se referă la faptul că, în cererea de plată, pentru acordarea sprijinului în campania 2011, fermierul/societatea reclamantă a menționat suprafața de 393,85 ha teren arabil iar din verificările contractelor de arendă a suprafețelor folosite a rezultat o suprafață de 353,2469 ha, reținându-se astfel sprijin necuvenit pentru suprafața de 40,6031 ha (393,85 ha – 353,2469 ha = 40,6031 ha). Ce-a de-a doua neregulă se referă la modalitatea de completare a cererii de plată și a anexelor la certificatele de conformitate în sensul că, în cuprinsul cererii de plată, nu a fost aplicată bifa corespunzătoare rubricii Plăți de agro – mediu Pachetul – 4 culturi verzi și Pachetul – 5 agricultură ecologică iar anexele la certificatele de conformitate nu au fost certificate pentru fiecare parcelă în parte ci, doar pe suprafața totală pentru fiecare cultură ecologică, reținându-se astfel încălcarea Manualului de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pentru campania 2011. Din actele și lucrările dosarului, reiese că recurenta reclamantă nu a depus în dovedirea cereii de plată, pentru schemele de sprijin în suprafață pentru anul 2011, avute în vedere de echipa de control pentru acea data. Or, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, completată și aprobată prin Legea nr. 139/2007, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de APIA, să depună o cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință si să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea. Documentele justificative se prezintă la cererea reprezentanților intimatei APIA, beneficiarul având obligația "să înscrie sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor". Din copiile paginilor Registrului Special al contractelor de arendă al comunei Necșești, rezultă că S.C. A. S.R.L. este înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2011, respectiv în perioada 15.02.2006 - 13.05.2011, cu contracte de arendă, care însumează suprafața totală de 403,1049 ha. Ca atare, însumând contractele de arendă transmise de către fermier, încheiate până la data depunerii cererii de plată, respectiv 13.05.2011, rezultă suprafața de 353,2469 ha. Prima instanță a reținut în mod corect că societatea recurentă nu a putut face dovada existenței contractelor privind folosință terenului în dovedirea cererii de plată, pentru schemele de sprijin în suprafață pentru anul 2011, avute în vedere de echipa de control pentru acea data, a rezultat o suprafața de 353,2469 ha, cu 40,6031 ha mai mică decât suprafața din cerere de 393,85 ha, așa încât, în mod corect s-a apreciat ca fiind necuvenit sprijinul acordat pentru diferența de suprafață 40,6031 ha. De altminteri, din probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri precum și cu expertiza tehnică de specialitatea s-a constatat că în campania 2011, S.C. A. S.R.L. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 40,6031 ha (393,85 ha - 353,2469 ha = 40,6031 ha), suprafață pentru care nu s-au regăsit documente doveditoare ale dreptului de folosință, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 125/21.12.2006. Apare astfel interpretat și aplicat corect art. 7 alin 1 din O.U.G. nr. 125/2006 și aprobată prin Legea nr. 139/2007, întrucât s-a constatat încălcarea acestor prevederi, atâta timp cât din verificarea documentelor (contractelor de arendă) depuse de societatea reclamantă, în dovedirea cererii de plată, pentru schemele de sprijin în suprafață pentru anul 2011, avute în vedere de echipa de control pentru acea data, a rezultat o suprafața de 353,2469 ha, cu 40,6031 ha mai mică decât suprafața din cerere de 393,85 ha, așa încât, în mod corect s-a apreciat ca fiind necuvenit sprijinul acordat pentru diferența de suprafață 40,6031 ha. În ceea ce privește ce-a de-a doua neregulă, instanța de fond a constatat în mod corect potrivit Manualului de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafață pentru campania 2011 în Criterii de Eligibilitate că în cuprinsul cererii de plată nu a fost aplicată bifa corespunzătoare rubricii Plăți de agro – mediu Pachetul 4 culturi verzi și Pachetul 5 agricultură ecologică așa cum prevede manualul de proceduri, societatea reclamantă depunând certificate de conformitate fără ca în anexele la acestea să fie certificată fiecare parcelă în parte (fiind vorba de culturi ecologice/verzi). Modalitatea de îndeplinire a obligațiilor contractuale asumate de S.C. B. S.R.L. față de societatea reclamantă urmează a fi lămurite în cadrul unui litigiu dintre cele două societăți cu privire la executarea contractului dintre cele două părți. Referitor la susținerile recurentei cu privire la lipsa oricărui algoritm de calcul transparent din care să rezulte modul de calcul al corecției, susținere reiterată in recurs, prin expertiza efectuată, a fost explicitată modalitatea de calcul a corecției în raport de abaterile reținute (sprijinul acordat pentru diferența de suprafață 40,6031 ha și sprijin acordat pentru culturi verzi și ecologice pentru care nu au fost depuse certificatele de conformitate pentru fiecare parcelă) și de normele naționale și unionale reclamanta neformulând completări sau obiecțiuni la expertiză. Înalta Curte constată că nu este vorba de o omisiune a instanței sau lipsa unei concrete analize cum eronat se susține prin recurs, instanța pronunțându-se asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost stabilit de reclamant prin acțiunea introductivă, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) din același cod. Prin urmare, cu privire la capetele de cerere subsidiare 3 și 4 din acțiunea introductivă de instanță, in mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată de societatea pârâtă prin raportare la prevederile art. 1, la art. 8 și la art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 443/2004 cu modificările și completările ulterioare, față de petitele formulate,întrucât acestea nu pot forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, între cele două părți (societăți comerciale) raporturile fiind stabilite pe bază contractuală iar eventuala răspundere a S.C. B. S.R.L. putând fi atrasă în temeiul acelui contract. Înalta Curte reiterează considerentele potrivit cărora îndeplinirea exigențelor de motivare nu impun judecătorilor să răspundă fiecărui argument adus de părți, ci impun o analiză efectivă a cererilor formulate. Din această perspectivă, în cauză se constată că instanța de fond, în limitele învestirii, a expus considerente lămuritoare cu privire la legalitatea actelor în litigiu în raport de constările reținute și necontestate în cauză de societatea reclamantă pentru această abatere și prevederile legale aplicabile care impun corecțiile sumelor acordate ca sprijin. Înalta Curte constată că nu este vorba de o omisiune a instanței sau lipsa unei concrete analize cum eronat se susține prin recurs, instanța pronunțându-se asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost stabilit de reclamant prin acțiunea introductivă, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) din același cod. Prin urmare, cu privire la capetele de cerere subsidiare 3 și 4 din acțiunea introductivă de instanță, in mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată de societatea pârâtă prin raportare la prevederile art. 1, la art. 8 și la art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 443/2004 cu modificările și completările ulterioare, față de petitele formulate, întrucât acestea nu pot forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, între cele două părți (societăți comerciale) raporturile fiind stabilite pe bază contractuală iar eventuala răspundere a S.C. B. S.R.L. putând fi atrasă în temeiul acelui contract. Așa fiind, pentru considerentele arătate, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.