ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3476/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 octombrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, B. S.R.L. și Societatea D. S.R.L. (societate radiată), a solicitat:

(i) anularea deciziei nr. 52324 din 10.04.2017 de soluționare a contestației, în contradictoriu cu pârâta APIA;

(ii) anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 2.11.2016, respectiv nr. DACIS 4534 din 1.11.2016 privind campania din 2012, în contradictoriu cu pârâta APIA;

(iii) în subsidiar, față de capetele 1 și 2, obligarea pârâtelor societăți la plata către pârâta APIA a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate reclamantei, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de acestea ca organisme de certificare;

(iv) în cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanțe bugetare pentru neregularitatea pentru care sunt răspunzătoare pârâtele societăți, nu sunt datorate de reclamantă; până la clarificarea sumelor pretinse a fi restituite de către pârâta APIA ca efect al neconformității certificatelor de conformitate, reclamanta pretinde suma totală de 146.611,37 RON;

(v) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin cererea modificatoare înregistrată în dosarul instanței de fond la data de 22 martie 2018, reclamanta a completat temeiul de drept al susținerii capetelor 3 și 4 din cerere, invocând și prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, art. 1082 și urm. vechiul C. civ. și art. 1530 Noul C. civ.

1.3. Prin încheierea din 24 mai 2018, Curtea a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Societatea D. S.R.L. și, totodată, a admis excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauză a fostului administrator al Societății D. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 3251 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și B. S.R.L.;

- a anulat decizia nr. 52324 din 10.04.2017 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 2.11.2016, emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;

- a obligat pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la plata către partea reclamantă a sumei de 100 de RON cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru;

- a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Societatea D. S.R.L.;

- a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Împotriva sentinței civile nr. 3251 din 9 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea capetelor de cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.11.2016 și a Deciziei nr. 52324 din 10.04.2017 de soluționare a contestației.

În motivare, recurenta arată că, sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din OMADR nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică, în cuprinsul căruia sunt enumerate printre obligațiile organismului de inspecție și certificare și ale anexei nr. 4 la H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, unde la punctul 10 din modelul prevăzut de legiuitor pentru "Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare" se arată în concret cum trebuie prezentată creanța bugetară în titlul de creanță.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.11.2016 are la bază constatarea a 2 nereguli de către echipa de verificare din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la modul în care intimata-reclamantă a obținut în campania 2012 sprijinul financiar de la A.P.I.A.:

Instanța de fond a apreciat că A.P.I.A. "(...) a acordat prevalență unui aspect de formă în defavoarea realității reieșite din probele disponibile instanța constatând că au fost certificate ecologic culturile suprafețele lor aferente (...) ", deci, suprafața certificată ecologic este de 383,54 ha (fără a fi certificată fiecare parcelă în parte).

Mai mult decât atât, se apreciază faptul că, prin depunerea de către intimată la dosarul instanței de fond a unui înscris denumit "anexă la documentul justificativ nr. x/11.12.2013", anexă emisă la data de 11.02.2013 de către S.C. D. S.R.L., act care nu se regăsește la dosarul fermierului, deci nu a fost avut în vedere de echipa de verificare, așa cum reiese din adresa Direcției Antifraudă și Control Intern nr. 2842 din 28.09.2018, "s-ar acoperi" neregula privind necertificarea fiecărei parcele în parte, așa cum se prevede în OMADR nr. 181/2012.

Chiar dacă acest document ar fi fost prezentat de către intimată instituției, neregula tot ar fi existat, întrucât potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din OMADR nr. 181/2012 organismul de inspecție și certificare trebuie "k) să elibereze, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, o anexă ta documentul justificativ menționat la alin. (2), conform modelului prevăzut în anexa nr. 5 (...)", și numai prin excepție de la prevederile lit. k), organismele de inspecție și certificare pot elibera anexa la documentul justificativ până la data de 15 decembrie (...)".

Or, anexa la care face referire instanța de fond, act prin care își justifică decizia pronunțată, este emisă la data de 11.02.2013, cu mult peste termenul legal, deci nu ar fi putut fi luată în considerare.

În Manualul de proceduri privind administrarea cererilor unice de plată pentru anul 2012, se menționează faptul că plățile pentru angajamentele încheiate în cadrul pachetului 5 de agro-mediu (P5) vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică. Certificatul care atestă că suprafețele solicitate fac parte: din sistemul de agricultură ecologică, poate fi depus de fermier până la 15 octombrie 2012. în caz de neprezentare a documentului menționat până Ia data stabilită, fermierul va fi respins de la plată.

Concluzia instanței de fond este că "neregula analizată nu se confirmă", ignorându-se astfel condițiile de eligibilitate impuse de legislația incidență pentru obținerea sprijinului financiar solicitat de fermier.

Or, A.P.I.A are obligația de a respecta prevederile comunitare, în vigoare, întrucât schemele de plată accesate se plătesc din fonduri comunitare, iar nerespectarea prevederilor legale, atrage după sine răspunderea celor vinovați și sancționarea statului membru, în măsura în care plățile sunt realizate, fără ca acestea să fi fost în conformitate cu dispozițiile legale.

Fermierul are dreptul de a solicita plățile aferente schemelor de sprijin financiar, având obligația de a îndeplini condițiile de eligibilitate în vederea acordării acestor plăți, în caz contrar asumându-și sancțiunile prevăzute de lege.

În ceea ce privește cea de-a 2-a neregulă care a dus la emiterea titlului de creanță contestat, recurenta arată că, contractul nr. x/17.02.2006, în care în calitate de arendator este E., iar suprafața arendată este de 5,55 ha, nu a fost avut în vedere ca document valabil pentru dovedirea dreptului de folosință și utilizare, întrucât printre contractele încheiate de S.C. A. S.R.L., predate echipei de verificare, nu se regăsește niciun contract încheiat cu E., la numărul 146 fiind contractul încheiat cu F., iar la poziția 146 din Registrul contractelor de arendă figurează G..

Chiar dacă instanța de fond a constatat existența acestei nereguli, a apreciat că "(...) procesul-verbal și decizia de soluționare a contestației sunt lovite de nulitate în integralitate, iar nu doar parțial corespunzător neregulii privind anexa certificatului de conformitate și excluderea aferentă de 100%, întrucât nici din conținutul actelor litigioase și nici din documentația aferentă coroborate cu explicațiile scrise și orale oferite de partea pârâtă A.P.I.A. nu a rezultat modul de calcul al creanței bugetare litigioase.".

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.11.2016 a cărui anulare se solicită prin acțiunea dedusă judecății, a fost întocmit în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, forma acestuia fiind cea reglementată în anexa nr. 4 la H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, unde la punctul 10 din modelul prevăzut de legiuitor se arată în concret cum trebuie prezentată creanța bugetară de către echipa de verificare. Din acestea rezultă faptul că, sumele datorate se individualizează raportat la proveniența fondurilor și nu în funcție de fiecare neregulă în parte.

Mai mult decât atât, la dosar a fost depusă și Nota de fundamentare pentru desfășurarea unei acțiuni de verificare nr. x/23.09.2016 prin care, în urma reinstrumentării cererii depusă în campania 2012, a fost stabilită suma plătită necuvenit intimatei.

Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 21.06.2018, la solicitarea instanței, A.P.I.A. a depus la dosar adresa A.P.I.A. - Centrul județean Teleorman nr. x/06.06.2018, înregistrată la A.P.I.A.- aparat central sub nr. x/08.06.2018, în care era prezentat modul de calcul detaliat al debitului care face obiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.11.2016.

Chiar dacă instituția a înțeles să respecte întocmai modelul reglementat prin H.G. nr. 875/2011 și chiar dacă instanța apreciază că această neregulă există, a dispus anularea în tot a titlului de creanță, fără a-și întemeia în drept decizia luată.

În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, solicită respingerea ținând cont de dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. și de faptul că A.P.I.A. este o entitate publică finanțată de la bugetul de stat și este nelegitim ca resursele financiare ale statului și ale sectorului public, în loc sa primească o destinație utilă și în concordanță cu misiunea legală a fiecărei entități publice, să fie folosite pentru plata fie a onorariilor de avocați, fie a cheltuielilor de judecată, astfel că bugetul APIA nu prevede sume care să poată fi alocate unei astfel de destinații.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Sub aspect procedural, invocă excepția nulității recursului, dat fiind faptul că motivele de recurs nu se încadrează în cadrul pct. 8 alin. (1) art. 488 C. proc. civ., precum și datorită faptului că, deși este invocat acest temei legal, recurenta nu precizează care dintre ipotezele normative sunt incidente și care sunt criticile subsumate ipotezei alese.

Pe fondul criticilor recurentei, intimata reclamantă arată că, în termenii specifici, instanța fondului a realizat o veritabilă analiză a fundamentului aplicabilității unei norme, demonstrând inutilitatea formei în raport de utilitatea stării de fapt ca fiind conforme cu cea avută în vedere de normele referite în actele vizate de acțiunea introductivă în contencios administrativ.

Cu privire la prima neregulă reținută în procesul-verbal, se constată că instanța nu acceptă aplicarea strictă a literei legii ci a spiritului acesteia.

În cvasitotalitatea argumentelor enunțate recurenta invocă norme și proceduri ce trebuiau respectate de către organismul de certificare - D. S.R.L (care la momentul declanșării procedurilor litigioase în legătură cu acest dosar își pierduse capacitatea de folosință prin RADIERE din Registrul Comerțului la cererea împuterniciților săi).

Organismul de certificare este singurul vinovat de modul în care a înțeles să aplice normele speciale care îi asigurau exercitarea prestațiilor, în speță OMADR nr. 181/2002.

Numai organismul de certificare știa regulamentele speciale în sensul punerii acestora în operă, iar, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - entitate care, pe de o parte a emis normele invocate ca nerespectate de către organismul de certificare, iar pe de altă parte, este autoritatea sub care își desfășoară activitatea și pârâta cu plenitudine.

Acest Minister are ca rol și verificarea îndeplinirii condițiilor de certificare și de desfășurare a activității organismelor de certificare, așa cum rezultă și din norma invocată de pârâtă acum în recurs.

APIA, deși invocă nerespectarea unor norme de către organismul de certificare - ca fiind principala culpă pentru nerespectarea formei certificatului de conformitate care a cauzat, în accepțiunea organismului de control antifraudă, principala neregularitate pecuniară care a fost constatată și sancționată de către aceasta, nu demonstrează care este culpa sa în privința formei certificatului.

Astfel, deși recurenta declară efectiv cine este culpabil pentru emiterea nelegală a certificatului de conformitate, nu a făcut nici cel mai mic efort de a dovedi:

- că a luat măsura sancționării organismului de certificare D. și măsura recuperării prejudiciului de la acesta, așa cum nu a făcut nicio remarcă fermă cu privire la acuzele subscrisei formulate în cadrul acțiunii introductive.

- că a încercat măcar să preîntâmpine stingerea din activitate a respectivului organism de certificare prin realizarea unui proces-verbal de constatarea a unor creanțe bugetare precum a fost cel instrumentat subscrisei.

Însă, recurenta pârâtă a luat măsura trimiterii organismului antifraudă subordonat sieși pentru a dispune la 4 ani de la momentul instrumentării cererii sale - o constatare a unei situații care a avut-o în permanență sub control și în evidențe, dar pericolul auditului extern probabil că a dus la radicalizarea aplicării normei mai ales când pârâta a constatat că organismul de certificare D. fusese deja radiat în luna mai 2015.

Recurenta pârâta se află într-o culpă în forma neglijenței cu prevedere, pentru că aceasta demonstrează cu un act certificat de ea însăși nr. x/28.10.20113 emis de Direcția Juridică și contencios a pârâtei APIA depus la dosarul fondului în data de 21.06.2018, act cu numele de Notă de fundamentare pentru desfășurarea unei acțiuni de verificare - în ceea ce privea cererea de plată/finanțare a subscrisei aferentă campaniei 2012.

Astfel, strict referitor la teza probatorie avansată de recurenta pârâtă cu privire la documentul respectiv - aceasta trebuia și putea să ia măsura sancționării în anul 2013 - și societatea ar fi avut posibilitatea să regreseze peste organismul de certificare, dar recurenta nici măcar nu a încercat să recupereze paguba formală de la organismul de certificare printr-o acțiune de control legitim administrativ.

Recurenta pârâtă prin autoritatea antifraudă subordonată, putea verifica dacă cele declarate în certificatul de conformitate - chiar dacă anexa acestuia a venit câteva luni mai târziu (din lipsa controlului ferm și punctual al autorităților legitime) - erau conforme în fapt, dar era deja prea târziu în anul 2016 - pentru că respectivele culturi erau de mult recoltate.

Față de aceste argumente, apreciază că recurenta își invocă în mod repetat propria turpitudine, fiind în situația în care era obligată să evite și să sancționeze asumarea unui certificat de conformitate neconform.

Instanța fondului nu s-a pronunțat pe aceste măsuri ale culpei autorității, dar a apreciat în mod legal în esența și spiritul legii, dat fiind faptul că munca în agricultură nu este formată din cadențe manifeste de cultură tehnică a detaliului examinat la rece în linie informatică după luni și ani în condițiile în care recurenta primise documentele prin Centrul Județean Teleorman la aceiași funcționari care ar fi constatat peste 1 an așa zise nereguli - conform notei de fundamentare referite mai sus.

Motivul 2 de recurs este de asemenea netemeinic, recurenta nereușind să demonstreze în ce fel este greșit raționamentul instanței de fond, mai ales că vine cu invocarea unei calculații deși în fața instanței de fond s-a opus realizării unei expertize judiciare.

Nelegalitatea actului anulat - procesul-verbal nr. x din 2.11.2016, constă în caracterul ocult al modului de calcul al creanțelor bugetare pretinse dar și în modul de invocare a temeiurilor legale, acestea fiind invocate strict ca nume de act normativ fără a fi indicat în ce ipoteză a vreunei prevederi legale subscrisa nu s-ar fi încadrat.

Aceeași abordare rezultă și din nota de fundamentare din anul 2013 invocată de pârâtă în dosarul de fond și criticată mai sus.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.11.2016, respectiv, 4534 din 1.11.2016 emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca temei legal al verificării O.U.G. nr. 66/2011, a fost stabilită în sarcina intimatei reclamante o creanță bugetară de 146.611,37 RON din care contribuție UE 119.678,25 RON, respectiv FEGA - SAPS: 8135,86 RON, FEADR - AMP4: 146,30 RON, FEADR - AMP5.1: 110.086,09 RON, BN1 - CNDP1: 2448,19 RON, BN1-FEADR - AMP4: 319,71 RON și BN1-FEADR-AMP5.1: 24.165,22 RON.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.11.2016 are la bază constatarea a 2 nereguli de către echipa de verificare din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la modul în care intimata-reclamantă a obținut în campania 2012 sprijinul financiar de la A.P.I.A.

Cu referire la prima neregulă, echipa de verificare a reținut că, Anexa certificatului de conformitate depus de către fermier la dosar în campania 2012 nu este întocmită cu respectarea OMADR nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică, în sensul că nu este certificată fiecare parcelă în parte, ci suprafața totală pentru fiecare cultură ecologică, nefiind respectată forma prevăzută de anexa nr. 5 din ordin, despre care se face vorbire în art. 6 alin. (1), astfel cum a fost modificat și completat. Conform anexei la certificatul nr. x-375/12 emis la data de 11.12.2012, suprafața certificată ecologic este de 383,54 ha (fără a fi certificată fiecare parcelă în parte). S-a conchis că fermierul nu a îndeplinit obligația asumată sub aspectul formei pe care trebuie să o îmbrace documentul emis de organismul de certificare.

Instanța de fond, a constatat că la emiterea actelor administrative atacate autoritatea publică a acordat prevalență unui aspect de formă în defavoarea realității reieșite din probele disponibile. Din conținutul certificatului de conformitate nr. x/12 emis de societatea D. S.R.L. la data de 11.12.2012, inclusiv anexa acestuia, s-a constatat că au fost certificate ecologic culturile și suprafețele lor aferente, respectiv «Soia 177,05 ha», «M ... 146,49 ha», «Rapița 52,00 ha» și «Floarea soarelui 8,00 ha», în total o suprafață de 383,54 ha. La data de 11.02.2013, societatea D. S.R.L. a emis o Anexă la documentul justificativ nr. x/11.12.2013 prin care, pentru intimate reclamantă a menționat pentru locațiile din Teleorman, aferent culturii (conform măsurii 214 "Plăți de agromediu", pachetul 5 "Agricultura ecologică") P.4.5.1 suprafețele corespunzătoare fiecărui bloc fizic, certificând o suprafață totală de 383,54 ha, respectiv 58,93 ha + 14,82 ha + 29,12 ha + 93,73 ha + 103,62 ha + 83,32 ha. Prin cererea unică de plată pe suprafață 2012, reclamanta a indicat o suprafață totală de 520,75 ha, din care în cadrul măsurii P4.5.1. suprafețele de 58,93 ha + 14,82 ha + 29,12 ha + 93,73 ha + 103,62 ha + 83,32 ha, respectiv un total de 383,54 ha.

În acest context, instanța de fond a conchis că este excesivă și formală concluzia părții pârâte în sensul că reclamanta ar fi procedat la o supradeclarare de 100% pentru întreaga suprafață de 383,54 ha, sub motiv că în anexa certificatului de conformitate nr. x/12 emitentul său certifica respectivele culturi ecologice, iar nu fiecare parcelă cultivată în parte. Câtă vreme suprafața totală certificată prin respectivul act de conformitate corespundea întocmai suprafeței indicate în cererea unică de plată pe suprafață 2012 - 383,54 ha, iar ulterior societatea autorizată emite o nouă anexă prin care procedează la certificarea în raport de fiecare bloc fizic și parcelă agricolă. Altfel spus, pornind de la o neconcordanță formală și fără a efectua vreo verificare suplimentară sau accepta alte lămuriri, autoritatea publică pârâtă a luat față de reclamantă cea mai drastică măsură administrativă, anume aceea a excluderii integrale de la plată, rezultând din conținutul procesului-verbal coroborat cu precizările scrise depuse de pârâtă la data de 18.06.2018 că a fost reținut un procent de supradeclarare de 100%, cu impunerea obligației de restituire în integralitate a sumei acordate. Certificatul de conformitate în sine a fost emis cu respectarea termenului impus de art. 6 din Ordinul MARD nr. 181/2012, în timp ce anexa precizatoare emisă ulterior a avut scopul de a lămuri conținutul certificării și în consecință, neregula analizată nu se confirmă.

Recurenta arată că înscrisul denumit "anexă la documentul justificativ nr. x/11.12.2013", anexă emisă la data de 11.02.2013 de către S.C. D. S.R.L., nu se regăsește la dosarul fermierului, deci nu a fost avut în vedere de echipa de verificare. Chiar dacă acest document ar fi fost prezentat de către intimată instituției, neregula tot ar fi existat, a fost depus cu mult peste termenul legal, deci nu ar fi putut fi luată în considerare. Concluzia instanței de fond este că "neregula analizată nu se confirmă", ignorându-se astfel condițiile de eligibilitate impuse de legislația incidență pentru obținerea sprijinului financiar solicitat de fermier. Fermierul are dreptul de a solicita plățile aferente schemelor de sprijin financiar, având obligația de a îndeplini condițiile de eligibilitate în vederea acordării acestor plăți, în caz contrar asumându-și sancțiunile prevăzute de lege

Înalta Curte nu poate achiesa la criticile recurentei pârâte.

Intimata reclamantă a solicitat și primit sprijin financiar pentru Măsura 214 - Plăți de agromediu - pachetul 5.1. - Culturi agricole pe terenuri arabile, sunt incidente prevederile Ghidului informativ pentru beneficiarii măsurilor de mediu și climă ale programului național de dezvoltare rurală, conform cărora, terenurile agricole pentru care se încheie angajamente trebuie să fie înregistrate ca terenuri certificate în sistem ecologic de către un organism de inspecție și certificare autorizat. Suprafețele pentru care se încheie angajamente în cadrul acestui pachet trebuie să continue să fie înregistrate de către un organism de inspecție și certificare pe toată perioada angajamentului și să continue să fie utilizat conform metodelor de producție ecologice în conformitate cu legislația națională relevantă și cu Regulamentul CE nr. 834/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 6 alin. (1) lit. k) și l) din Ordinul MADR nr. 181/2012, obligațiile organismelor de inspecție și certificare față de operatorii care desfășoară activități în sectorul de agricultură ecologică sunt următoarele … să elibereze, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, o anexă la documentul justificativ menționat la alin. (2), conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, în vederea accesării de către operator a măsurii 214 "Plăți de agromediu", pachetul 5 "Agricultură ecologică", din cadrul Planului național de dezvoltare rurală, măsură de sprijin financiar destinată suprafețelor certificate ecologic, pe toată durata aplicării acestei măsuri; prin excepție de la prevederile lit. k), organismele de inspecție și certificare pot elibera anexa la documentul justificativ până la data de 15 decembrie, în cazul încheierii contractelor cu operatori aflați în sistemul de inspecție și certificare al altui organism căruia i-a fost retrasă aprobarea, în decursul anului respective ...

Conform aceluiași act normativ, aprobarea organismelor de inspecție și certificare se face de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările și completările ulterioare, prin structura cu atribuții în elaborarea politicilor în domeniul agriculturii ecologice. De asemenea, controlul și supravegherea activității acestora se efectuează de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările și completările ulterioare, prin structura cu atribuții de inspecții tehnice în domeniul agriculturii ecologice.

De precizat că Ordinul nr. 181/2012 se referă la regulile privind organizarea sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică.

Așadar, forma pe care o îmbracă documentele emise de organismul de certificare, dacă certificatul de conformitate are sau nu anexate toate anexele obligatorii în forma prevăzută de actele normative în vigoare, nu sunt documente emise de fermier ci de un organism de inspecție și certificare acreditat de asociația de acreditare din România și aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România.

Într-adevăr, în Manualul IACS se prevede că, plățile pentru angajamentele încheiate în cadrul acestui pachet vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică. Certificatul de conformitate sau agricultură ecologică trebuie depuse de fermier până la 15 octombrie a anului în curs. În caz de neprezentare a documentului menționat până la data stabilită fermierul va fi respins de la plata P5, însă, așa cum a reținut și instanța de fond, intimata reclamantă, pentru cererea unică de plată pe anul 2012, a depus în termen certificatului de conformitate nr. x/12 emis de societatea D. S.R.L. la data de 11.12.2012 iar prin lămurirea conținutului acestuia prin anexa la acest document din 11.02.2013, nu a făcut decât să certifice și parcelele componente.

Într-adevăr, recurenta pârâtă a dat prevalență unor aspecte formale în detrimentul scopului și esenței măsurii 214 "Plăți de agromediu", pachetul 5 "Agricultură ecologică", așa cum sunt ele prevăzut în Manualul de proceduri privind administrarea cererilor unice de plată pentru anul 2012, versiunea 10.0 .

În condițiile în care intimata reclamantă a respectat condițiile de fond pentru a beneficia de măsura de mai sus, scopul fiind îndeplinit, pentru o neconcordanță formală și fără a verifica sau solicita lămuriri suplimentare, cu atât mai mult cu cât certificatul era un document probator emis de o altă entitate decât intimata reclamantă, cu exces de putere recurenta a luat măsura excluderii integrale de la plată reținând un procent de supradeclarare de 100%. Aceasta cu atât mai mult cu cât însăși recurenta a constatat în procesul-verbal atacat că nu există neconcordanțe între suprafața vizată prin cererea de plată unică, Registrul parcelar, caietul de agro-mediu și cea din certificat.

Așa fiind, în concordanță cu instanța de fond, Înalta Curte reține că această neregulă nu se confirmă, critica formulată de recurenta pârâtă fiind nefondată.

În ceea ce privește a 2-a neregulă care a dus la emiterea titlului de creanță contestat, recurenta arată că, deși instanța de fond a constatat existența acestei nereguli, a apreciat că "(...) procesul-verbal și decizia de soluționare a contestației sunt lovite de nulitate în integralitate, iar nu doar parțial corespunzător neregulii privind anexa certificatului de conformitate și excluderea aferentă de 100%, întrucât nici din conținutul actelor litigioase și nici din documentația aferentă coroborate cu explicațiile scrise și orale oferite de partea pârâtă A.P.I.A. nu a rezultat modul de calcul al creanței bugetare litigioase.". Chiar dacă instituția a înțeles să respecte întocmai modelul de proces-verbal reglementat prin H.G. nr. 875/2011 din care rezultă faptul că, sumele datorate se individualizează raportat la proveniența fondurilor și nu în funcție de fiecare neregulă în parte instanța a dispus anularea în tot a titlului de creanță, fără a-și întemeia în drept decizia luată.

Înalta Curte constată că și această critică este nefondată.

Într-adevăr, chiar dacă formal se poate presupune că este respectat modelul de proces-verbal reglementat prin anexa nr. x din H.G. nr. 875/2011 prin prisma faptului că sumele datorate se individualizează raportat la proveniența fondurilor, din conținutul acestuia nu rezultă cum au fost ele calculate, ce reprezintă sumele aferente prescurtărilor utilizate dosar fond), notele depuse în fața instanței prin adresa A.P.I.A. - Centrul județean Teleorman nr. 2758 din 6.06.2018, în care era prezentat modul de calcul detaliat al debitului care face obiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.11.2016, nefiind de natură să clarifice modul în care recurenta intimată a individualizat creanța datorată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, la pct. 9 din procesul-verbal, se face vorbire de reinstrumentarea cererii depuse de intimata reclamantă pe anul 2011 și de un alt proces-verbal (x din 23.06.2016) în vederea individualizării sumei plătite necuvenit. Pe de altă parte, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate, reprezentantul recurentei a făcut trimitere și la o altă neregulă constatată pe anul 2013 și care ar fi fost și ea avută în vedere la stabilirea creanței.

Așa cum a reținut și instanța de fond, în realitate, suma constituind creanță apare ca o diferență de recuperat, calculată în urma compensărilor și corecturilor în evidențe efectuate de APIA, fără însă ca formula concretă de calcul matematic să fie prezentată de autoritatea publică.

Este evident că din niciun înscris depus de recurenta nu reiese clar modul în care s-a ajuns la o creanță de recuperat de 146.611,37 RON iar în condițiile în care aceasta s-a opus efectuării unei expertize pentru clarificarea acestui aspect, în lipsa unor minime informații clare și logice care să permită atât destinatarului actului atacat cât și instanței să verifice corectitudinea calcului efectuat de recurentă, este evident că actul este viciat, fiind lovit de nulitate absolută.

Susținerile recurentei pârâte conform cărora instanța de fond nu a indicat temeiul legal pentru care a procedat la anularea integrală a procesului-verbal pentru considerentele de mai sus, nu pot fi reținute. Astfel, Înalta Curte are în vedere că principiul motivării impune necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arate, în mod expres, elementele de fapt și de drept care determină adoptarea deciziei respective.

Motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie.

Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. Așadar, deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivul său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său. În speță, aceste cerințe nu au fost respectate.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte constată că sentința atacată este legală, criticile formulate de recurentă nefiind justificate.

Așa fiind, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 3251 din 9 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.

GGC - MM