ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1999/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25.10.2017, reclamanta societatea A. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și societatea B. S.R.L:

1) anularea Deciziei nr. 52323/05.04.2017 de soluționare a contestației;

2) anularea în totalitate a Procesului-verbal (de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare) nr. y/02.11.2016, respectiv nr. y/01.11.2016 privind campania din 2011, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.;

3) în subsidiar, față de capetele 1 și 2, obligarea pârâtei societatea B. S.R.L. la plata către pârâta A.P.I.A. a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate reclamantei, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de aceasta ca organism de certificare;

4) în cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanțe bugetare pentru neregularitatea pentru care este răspunzătoare pârâta societatea B. S.R.L., nu sunt datorate de către societatea reclamantă; până la clarificarea sumelor pretinse a fi restituite de către pârâta A.P.I.A. ca efect al neconformității certificatelor de conformitate, reclamanta pretinde suma totală de 194.820,19 RON;

5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 29 iunie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere nr. x și 4.

Prin sentința nr. 4810 din 23 noiembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibile capetele 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția De Plăți Și Intervenție Pentru Agricultură și societatea B. S.R.L.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței și încheierii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L. criticându-le pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea acestora, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta - recurentă a susținut următoarele:

Instanța de fond, în mod greșit nu a vrut să țină cont de toată suprafața pe care o avea contractată la momentul campaniei. Firește că au existat și inadvertențe și greșeli materiale, însă suprafața totală disponibilă a fost în conformitate cu cele prezentate.

Apoi, se critică situația juridică reținută în soluția recurată, și anume că normele aplicate greșit sunt Ordinele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (OMADR numite în continuare) nr. 65/2010 modificat de nr. 181/2011, acte normative prin care Ministerul respectiv reglementa autorizarea și verificarea Organismelor de inspecție și certificarea a produselor ecologice.

Așa cum a reclamat în cadrul contestației și a cererii de chemare în judecată, recurenta apreciază că în mod nelegal i se impută - modul defectuos de întocmire a Anexelor Certificatelor de conformitate nr. x emise de către Organismul de certificare autorizat, supravegheat controlat de Ministerul ce asigură și tutela intimatei pârâte.

Față de practica minoritar asumată a acestei Curți de apel de a respinge cererile de chemare în judecată sub aspectul formei defectuoase a certificatelor de conformitate întocmite de un terț organism de certificare, sentința recurată aici conține cea mai scurtă și echivocă motivare de respingere a cererii de reformare a sancțiunii stabilite prin actele administrative atacate.

Lipsa unei concrete analize în conformitate cu scopul avut în vedere de prevederile art. 22 C. proc. civ., instanța de fond eliminând din cauză partea ce este responsabilă cu redactarea profesională defectuoasă a unor documente care produc efecte juridice în defavoarea reclamantei, parte căreia chiar intimata pârâtă cunoaște că anul următor 2012 i s-ar fi retras acreditarea MADR, transformă soluția de respingere într-o soluție netemeinică.

Instanța de fond a fost investită cu o cerere de chemare în judecată în care i-au fost prezentate toate aspectele de drept și de fapt pe care le-a socotit ca fiind concursual vătămătoare în emiterea unor acte administrative sancționatorii nelegale, însă instanța de fond a restrâns nelegal cadrul procesual prin eliminarea părții care a cauzat neregula administrativă aferentă certificării suprafețelor în sistem ecologic, iar apoi arătă în sentința aici recurată că este lipsită de relevanță vinovăția unei persoane juridice identificate. Pe cale de consecință excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată, trebuie respinsă ca netemeinică.

Se arată că în conformitate cu prevederile art. 1 al OMADR nr. 65/2010 . . . . . . . . . .(3) Aprobarea, controlul și supravegherea activității organismelor de inspecție și certificare se fac de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) și e) și ale art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel că, în mod indubitabil, Ministerul este entitatea care autorizează, controlează, supraveghează organismelor de inspecție și certificare - precum pârâta B. S.R.L.

Examinând în continuare conținutul OMADR nr. 65/2010, se identifică la Capitolul IV Atribuțiile autorității responsabile - Articolul 5:

(1) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are următoarele atribuții privind controlul și supravegherea organismelor de inspecție și certificare aprobate:

- asigură obiectivitatea controlului efectuat de organismele de inspecție și certificare;

- verifică eficacitatea controlului;

- ia cunoștință de orice nereguli și/sau încălcări constatate și de sancțiunile aplicate;

- retrage aprobarea organismului de inspecție și certificare în cazul în care acesta nu respectă cerințele prevăzute la lit. a) și b) sau nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 3 și 4;

Față de aspectele normative citate mai sus, apreciem că rezultă fără echivoc, faptul că, Ministerul era obligat la sesizarea intimatei (tutelate) să facă verificările activității organismului de certificare care a emis Certificate de conformitate care nu sunt corespunzătoare OMADR nr. 181/2011.

Poate că operațiunea de verificare a fost făcută, dar față de momentul 2011, intimata vine și realizează controale la un cincinal distanță în anul 2016, unde constată formal că respectivul organism de certificare a emis certificate de conformitate ce nu respectă forma legală, aceasta după ce acest organism se constată că nu mai are activitate și nu mai poate fi tras la răspundere nici de către Minister sau intimată și nici de către recurentă.

În fapt, intimata sub tutela Ministerului indicat, a decis calea optima pentru a fi asigurată solvabilitatea drepturilor de creanță ce s-au născut din malfactum-ul profesional al organismului de certificare - realizarea operațiunii de control asupra subscrisei, din care mai bine de 90 % din sumele stabilite ca și creanțe ale statului sunt cele rezultate din neîndeplinirea formei certificatului de conformitate emis de un terț aflat sub controlul Ministerului.

Revenind la activitatea intimatei care a realizat verificări la reclamantă după o perioadă atât de îndelungată de timp, fără să ia măsuri rezonabile de atenționare a acesteia cu privire la problemele formale ale tipului certificatului de conformitate aflat la dosarul dumnealor depus odată cu cererile de plată, epuizând posibilitățile normale specifice unui bun gospodar, de a putea asigura regresul cu privire la sume.

În fapt, intimata nu a depus absolut niciun document cu privire la verificarea și sancționarea organismului de certificare CJ a considerat în mod profund abuziv și evident nelegal că art. 7 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 125/2006 este acoperirea completă în stabilirea răspunderii exclusive a fermierului.

Autoritatea care a emis certificatele de conformitate este societatea B. S.R.L. care a avut prin efectul autorizării sale de către Minister, calitatea de delegate a puterii de inserție și certificare.

În funcție de culpa constatată, instanța trebuia și putea să aprecieze a cui este vina pentru emiterea unui document, reclamanta nefiind în vreun fel de vină pentru greșeala organismului autorizat și a funcționarilor APIA (intimatei) care nu au cunoscut la rândul lor dacă și în ce fel certificatul de conformitate răspunde cerințelor legale.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului reclamantei, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală, fiind pronunțată cu intepretarea și aplicarea corectă a normelor de drept aplicabile.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința și încheierea recurate, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a fost învestită cu controlul de legalitate al deciziei nr. 496/29.03.2017 de soluționare a contestației administrative și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.11.2016 privind cererea unică de plată pe suprafață aferentă anului 2011 depusă de reclamantă sub nr. x/14.05.2011, care a reprezentat obiectul celei dintâi, prin care s-a constatat că reclamanta societatea A. S.R.L. datorează un debit în valoare de 194.820,19 RON reprezentând contribuție UE și contribuție națională de la bugetul de stat, dispunându-se recuperarea lui.

În fapt prin cele două acte administrative s-a constatat săvârșirea de către reclamantă a următoarelor nereguli:

- Documentația nu cuprindea anexa la certificatul de conformitate sub forma prevăzută atât de OMADR nr. 181/2011, cât și de manualul de proceduri IACS 2012.

- Pentru suprafața totală de 8.81 ba teren fermierul nu a îndeplinit condițiile de eligibilitate, existând neconcordante între documentele din registrul special al contractelor de arendă, tabelul centralizator al contractelor de arendă și contractele nr. x/17.02.2006, y/15.03.2006, z/15.03.2006, w/28.09.2011, t/28.09.2011;

Prima instanță admis excepția inadmisibilității capetelor de cereri referitoare la obligarea societății B. S.R.L. la plata sumei imputate prin procesul-verbal contestat către APIA și a respins acțiunea reclamantei, apreciind că actele administrative contestate sunt legale din perspectiva criticilor formulate, verificându-se în cauză existența celor două nereguli reținute de autoritatea de management.

Referitor la soluția dată inadmisibilității prin încheierea de ședință din 29.06.2017 reclamanta - recurentă nu aduce critici concrete specifice căii de atac a recursului, prin indicarea în concret a normelor de drept aplicabile a căror aplicare sau intepretare să o supună reevaluării instanței de control judiciar.

Recurenta insistă în caracterul nelegal al scoaterii din proces a societății B. S.R.L. cu care a contractat activitatea de inspecție și certificare a terenurilor declarate pentru culturile ecologice, despre care afirmă că este singura vinovată de imputarea sumelor din procesul-verbal reclamantei.

Instanța de fond în mod corect a dispus admiterea excepției inadmisbilității acestor cereri, întrucât prin raportare la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cererile în discuție nu configurau un litigiu de contencios administrativ, așa cum este descris în norma anterior menționată.

Contrar celor afirmate de recurentă, gradul de vinovăție al societății anterior menționate este într-adevăr irelevantă în analiza responsabilității administrative a reclamantei, unde, indiferent de atitudinea reclamantei, se verifică îndeplinirea condițiilor de eligibilitate ale ajutorului nerambursabil finanțat din resurse unionale și naționale în cadrul programului accesat. Culpă cocontractantului este relevantă exclusiv numai în analiza eventualei răspunderi contractuale între reclamantă și societatea respectivă, așa cum a afirmat judecătorul fondului.

Referitor la fondul litigiului instanța de control judiciar în mod just prima instanța a apreciat că în cauză se verifică existența celor două nereguli constatate prin actele administrative al căror control de legalitate a fost dedus judecății, criticile recurentei fiind nefondate.

În ce privește prima neregulă, este necontestat, că anexele la certificatele de conformitate nr. x/14.08.2010, nr. x/14.10.2011 și nr. x/17.10.2011 de care s-a prevalat reclamanta în susținerea cererii adresate APIA nu corespunde cu cea prevăzută de Anexa 1 la Ordinul nr. 181 din 22 iulie 2011 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 65/2010 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție și certificare și de supraveghere a activității organismelor de control, organismul de certificare contractat confirmând doar suprafața totală pentru fiecare cultură, iar nu fiecare parcelă/bloc fizic în parte cum pretinde legiuitorul infralegal.

Nerespectarea acestei cerințe la data cererii duce la excluderea de la plată a fermierului pentru suprafața parcelei necertificate, precum și la recuperarea sumelor primite în campaniile anterioare pe acea parcelă cu aplicarea sancțiunilor de supradeclarare, potrivit prevederilor Ordinului nr. 75/2010 privind aprobarea sistemului de sancțiuni pentru măsurile 211 Sprijin pentru zona montană defavorizată, 212 Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană și 214, Plăți de agro-mediu din Programul național de dezvoltare rurală 2007-2013, așa cum pretinde intimata.

Referitor la cea de a doua neregulă, referitor la supradeclararea de suprafețe de teren pentru obținerea ajutorului nerambursabil, în mod just a reținut instanța de fond că reclamanta a indicat în tabelul depus contracte care însumau 8,81 ha și care nu puteau fi luate în calcul la determinarea suprafeței pentru care se putea acorda sprijin financiar.

Sub acest aspect, chiar recurenta recunoaște că în cererea de plată și documentația aferentă acesteia au existat inadvertențe și greșeli materiale.

Or, pretinsele greșeli materiale se referă la contractele de arendă care, fie au fost încheiate ulterior depunerii cererii de plată, fie sunt semnate în calitate de arendaș de o altă persoană ori nu au fost puse la dispoziția echipei de verificare, al căror obiect sunt terenuri agricole în suprafața anterior menționată, pentru care în mod evident reclamanta nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru a beneficia de ajutor nerabursabil pentru culturile aferente.

În această privință este de subliniat că în cererea de plată semnată de recurenta - reclamantă, aceasta declară pe proprie răspundere că "datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor, sunt reale, corecte, complete și perfect valabile", declarându-se "de acord ca datele din cerere să fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plății...".

Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, "Pentru a beneficia de acordarea plății în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: (…) b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor;" dispoziții reluate și în formularul de cerer de plată asumat de reclamantă.

Așadar, fermierul are dreptul de a solicita plățile aferente schemelor de sprijin financiar, având obligația de a îndeplini condițiile de eligibilitate în vederea acordării acestor plăti, în caz contrar asumându-și sancțiunile prevăzute de lege, inclusiv măsura administrativă de recuperarea ajutorului acordat pentru suprafețele pentru care nu erau satisfăcute condițiile de eligibilitate, așa cum s-a dispus în prezenta cauză.

Prin urmare, actele administrative deduse judecății în prezenta cauză sunt legale din perspectiva criticilor formulate, iar hotărârea instanței de fond care le-a validat este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4810 din 23 noiembrie 2018 și împotriva încheierii din 29 iunie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4810 din 23 noiembrie 2018 și împotriva încheierii din 29 iunie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2022.