ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2410/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și pe intervenientele S.C. QC & I S.R.L. și S.C. B. S.R.L. (societate radiată), a solicitat în principal: (1) anularea deciziei nr. 52320/28.02.2017 de soluționare a contestației, în contradictoriu cu pârâta APIA; (2) anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.10.2016, respectiv nr. DACIS 4458/27.10.2016 privind campania din 2012, în contradictoriu cu pârâta APIA; (3) în subsidiar, față de capetele 1 și 2, obligarea pârâtelor societăți la plata către pârâta APIA a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate reclamantei, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de acestea ca organisme de certificare; (4) în cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanțe bugetare pentru neregularitatea pentru care sunt răspunzătoare pârâtele societăți, nu sunt datorate de reclamantă; (5) cu cheltuieli de judecată.

Înainte de primul termen de judecată, reclamanta a modificat și precizat acțiunea, în sensul că a modificat calitatea S.C. B. și S.C. QC & I S.R.L din interveniente în pârâte și a arătat că sumele solicitate prin capetele 3 și 4 de cerere sunt de 218.458,86 RON, precizând totodată că solicită aceste sume cu titlul de despăgubiri, în subsidiar, doar dacă se resping primele două capete de cerere (act dosar).

Ulterior, reclamanta a formulat o nouă cerere modificatoare, solicitând înlocuirea pârâtei S.C. B. (radiată anterior declanșării litigiului de față) cu numitul C., fostul administrator al acesteia (act dosar).

Prin încheierea din 25.04.2018, s-a dispus disjungerea acțiunii în contradictoriu cu S.C. QC & I S.R.L., fiind format un dosar distinct față de cel de față.

Pârâta APIA a depus la dosar documentația care a stat la baza actelor contestate.

Prin sentința civilă nr. 2615 din data de 11.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii decurgând din tardivitatea ei, invocată de pârâtă prin întâmpinare. A admis capetele de cerere formulate în principal din acțiunea precizată și modificată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și C., a dispus anularea Deciziei nr. 52320/28.02.2017 emisă de pârâta APIA de soluționare a contestației reclamantei și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.10.2016, a constatat că nu se mai impune soluționarea capetelor trei și patru din acțiune formulate în subsidiar și a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței civile nr. 2615 din data de 11.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă arată că soluția pronunțată de instanța de fond este eronată și total criticabilă, având în vedere faptul că a pierdut din vedere aspecte evidente și de relevanță maximă în soluționarea justă a cauzei, aspecte ce țin de interpretarea strictă a unor prevederi legale incidente cauzei.

Astfel, fermierul S.C. A. S.R.L. a depus în campania 2012 prin reprezentant D. cerere unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață, la Centrul Județean APIA Teleorman, înregistrată cu nr. x/15.05.2012 prin care a solicitat sprijin pentru SAPS, PNDC 1 - culturi în teren arabil și Plăți de Agro - Mediu: Pachet 4 Culturi verzi și Pachet 5.1. Culturi agocole pe terenuri arabile, pentru suprafața de 474,32 ha teren arabil, situată pe raza localităților Necșești și Trivalea Moșteni, jud. Teleorman.

Din copiile paginilor Registrului Agricol al comunei Necșești reiese că S.C. A. S.R.L. figurează înscrisă în anul 2012 la poziția 002, cu 322,57 ha primite în arendă.

În raport de aceste aspecte solicită să se constate că actul administrativ atacat a fost întocmit conform art. 46 din O.G. nr. 92/2003, respectându-se condițiile și elementele obligatorii.

În campania 2012, societatea A. S.R.L. a solicitat sprijin financiar pentru suprafața de 474,32 ha teren arabil și a obținut acest sprijin, însă nu a făcut dovada dreptului de folosință și utilizare, cu documente opozabile APIA pentru suprafața de 5,73 ha aferentă Tabelului Nominal nr. 763/29.05.2012, localizată pe raza comunei Necșești, jud. Teleorman.

Urmare a celor precizate, fermierul nu a îndeplinit obligația asumată sub aspectul formei pe care trebuia să o îmbrace documentul emis de organismul de certificare.

În baza procesului-verbal de constatare nr. x/10.05.2016, încheiat la finalizarea verificării de către consilierii din cadrul DACI - SAF și a propunerilor aprobate de conducerea APIA Aparat Central, Centrul Județean APIA Teleorman a procedat la reinstrumentarea cererii depusă de fermierul S.C. A. S.R.L. - campania 2012 în vederea individualizării sumei plătite necuvenit.

Centrul Județean APIA Teleorman a transmis rezultatul reinstrumentării cererii, respectiv: Adresa nr. x/23.06.2016 însoțită de Formularul SI - Corectare 2012 nr. 3347/26.05.2016 și Adresa nr. x/18.10.2016 însoțită de Nota de fundamentare pentru desfășurarea unei acțiuni de verificare nr. x/23.09.2016, prin care s-a dispus că suma plătită necuvenit fermierului S.C. A. S.R.L. în campania 2012 este în cuantum total de 218.458,86 RON.

Potrivit art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, versiunea consolidată: " în cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alin. (3)".

Sprijinul financiar a fost acordat sub rezerva verificărilor ulterioare, aceste creanțe bugetare rezultate din nereguli ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele naționale.

Instituțiile publice cu competente în gestionarea fondurilor comunitare si a cofinanțării aferente au obligația de a efectua verificări asupra modului de soluționare al cererilor de acordare a sprijinului pe suprafață în vederea stabilirii, individualizării obligațiilor de plată si. totodată, au competenta emiterii titlului de creanță, toate acestea fiind indisolubil legate de obligația recuperării prejudiciilor cauzate fondurilor comunitare si fondurilor de cofinanțare aferente.

De altfel, prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Față de aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 12 august 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 20 ianuarie 2021.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat în principal: (1) anularea deciziei nr. 52320/28.02.2017 de soluționare a contestației, în contradictoriu cu pârâta APIA; (2) anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.10.2016, respectiv nr. DACIS 4458/27.10.2016 privind campania din 2012, în contradictoriu cu pârâta APIA.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a dispus anularea Deciziei nr. 52320/28.02.2017 emisă de pârâta APIA de soluționare a contestației reclamantei și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.10.2016, reținând în esență că este excesivă și formală concluzia pârâtei în sensul că reclamanta ar fi procedat la o supra-declarare de 100% pentru întreaga suprafață de 474,32 ha, sub motiv că, în anexa certificatului de conformitate, emitentul său certifică totalul culturilor ecologice, iar nu fiecare parcelă cultivată în parte.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că deși recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu a formulat critici concrete care să poată fi încadrate în motivele de casare invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că, acest motiv este invocat pur formal deoarece, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă.

În acest context se va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispozițiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Așadar, față de prevederile mai sus-menționate se observă că, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a reluat aspectele invocate în fața instanței de fond prin întâmpinarea depusă și a arătat că societatea A. S.R.L. a solicitat sprijin financiar pentru suprafața de 474,32 ha teren arabil și a obținut acest sprijin, însă nu a făcut dovada dreptului de folosință și utilizare, cu documente opozabile APIA pentru suprafața de 5,73 ha aferentă Tabelului Nominal nr. 763/29.05.2012, localizată pe raza comunei Necșești, jud. Teleorman.

Sub acest aspect, prima instanță a reținut că suprafața totală certificată prin actul de conformitate corespunde întocmai suprafeței indicate în cererea unică de plată pe suprafață 2012 - 474,32 ha și pornind de la o neconcordanță formală, fără a efectua vreo verificare suplimentară, autoritatea publică pârâtă a luat față de intimata-reclamantă cea mai drastică măsură administrativă, anume aceea a excluderii integrale de la plată, cu impunerea obligației de restituire în integralitate a sumei acordate.

De asemenea, s-a reținut că și pentru suprafața de 5,73 ha aferentă Tabelului nominal nr. 763/29.05.2019 localizată pe raza comunei Necșești, jud. Teleorman, reclamanta a făcut dovada, cu contractele de arendă, că are întreaga suprafață declarată.

Or, aspectele prezentate de recurenta-pârâtă în cererea de recurs nu reprezintă critici concrete din care să rezulte că prin hotărârea pronunțată instanța de fond ar fi dat o interpretare greșită dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și nu a adus critici concrete prin care să combată opinia primei instanțe sub aspectul realității suprafețelor de teren din contractele de arendă care coincid cu cele din Registrul special al contractelor de la Primăria Necșești.

Având în vedere faptul că, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nul recursul declarat în cauza de față.

În temeiul art. C. proc. civ. recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1450,59 RON, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Anulează ca nemotivat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 2615 din 11 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1450,59 RON, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.