ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2022

Ședința publică din data de 28 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, la data de 4 ianuarie 2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură - Comisia de Soluționare a Contestațiilor ("APIA"), a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 235/25.06.2015, emisă de pârâtă, prin care s-a soluționat contestația/plângerea prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27.03.2015 privind cererea de plată nr. x/10.05.2008 depusă de reclamantă, având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 1221/27.03.2015 și 11810/2015;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27.03.2015 privind cererea de plată nr. x/10.05.2008 depusă de reclamantă, având nr. de înregistrare la A.P.I.A. sub nr. x/27.03.2015 și nr. 11810/2015, respectiv a sumelor și a măsurilor stabilite și înscrise în acesta;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea acțiunii.

1.2. Prin sentința civilă nr. 4205 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a anulat Decizia nr. 235/25.06.2015, emisă de pârâtă, cu consecința resoluționării contestației administrative și a respins în rest acțiunea.

1.3. Prin decizia nr. 1999 din 11 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile formulate de A. S.R.L. și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Comisia de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 4205 din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat integral sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

1.4. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 august 2019, sub nr. x/2016*.

Ca urmare a admiterii, prin încheierea din 10 septembrie 2019, a declarației de abținere formulată de judecătorul învestit cu soluționarea cauzei, cauza a fost trimisă la registratură, în vederea unei noi repartizări aleatorii.

În urma repartizării aleatorii, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 septembrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 883 din 2 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 883 din 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că procesul-verbal este emis la mai mult de un an de la data efectuării plăților, dreptul de recuperare al sumelor necuvenite fiind prescris la data realizării controlului.

Conform art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 - Recuperarea sumelor necuvenite, "1. În cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alin. (2).

Astfel, raportat la aceasta prevedere, în speță, obligația stabilită în sarcina sa este prescrisă, nefiindu-i comunicata o decizie de rambursare în acest sens în termen de 12 luni după efectuarea plății.

În al doilea rând, constatarea săvârșirii faptei s-a realizat cu încălcarea principiul constituțional al neretroactivității legii. Calificarea neregulii și stabilirea creanței nu s-au efectuat în temeiul actului în vigoare la data respectivă (O.G. nr. 79/2003), ci au fost combinate dispoziții de drept substanțial din cele două acte normative succesive. In procesul-verbal emis nu a fost menționată și analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare, temeiurile de drept fiind enumerate la pct. 7 din actul contestat, iar O.G. nr. 79/2003 nu se regăsește menționată la acest punct.

În al treilea rând, nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (14) si 15 din 0U6 nr. 66/2011, deoarece nu a fost prezentat, anterior întocmirii procesului-verbal, un proiect al acestuia, pentru ca reclamanta să exprime punctul de vedere.

Instanța de fond a apreciat ca prin posibilitatea contestării ulterioare a procesului-verbal, dreptul la apărare nu a fost încălcat.

Respectarea dreptului la apărare constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii din care face parte integrantă dreptul de a fi ascultat în orice procedură (Hotărârea Soprope, EU:C:2008:746, punctele 33 și 36, precum și Hotărârea M., C-277/11, EU:C:2012:744, punctele 81 și 82). Dreptul de a fi ascultat în orice procedură este în prezent consacrat nu doar la articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează respectarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil în cadrul oricărei proceduri judiciare, ci și la articolul 41 din aceasta, care garantează dreptul la o bună administrare. Alineatul (2) al articolului 41 menționat prevede că acest drept la o bună administrare include printre altele dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere (Hotărârea M., EU:C:2012:744, punctele 82 și 83).

Astfel, la momentul controlului, prin prezentarea proiectului către subscrisa, ar fi putut fi tranșate anumite chestiuni referitoare la suprafețele de teren arendate, prin prezentarea clarificărilor și documentelor justificative și ar fi putut fie evitate contestațiile ulterioare.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că s-au efectuat corecții de suprafața, prin diminuarea acesteia, astfel încât sunt netemeinice constatările echipei de verificare.

Decizia de acordare a plăților (nr. x/11.06.2009) a fost emisă ulterior rectificărilor de suprafață, subvenția primită fiind cea pentru suprafața rectificată, fapt confirmat și de către intimata parată în procesul-verbal de constatare - pag. 2 alin. final - "După finalizarea verificărilor de către consilieri din cadrul APIA CJ Teleorman, se emite decizia nr. x/11.06.2009, de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața pentru suma de 420.806,38 RON astfel:

SAPS - 237506,44 pentru suprafața de 1060,89 ha

PNDC1 -183299,94 RON pentru suprafața de 1060,89 ha."

Cu toate acestea, instanța de fond a precizat ca subvenția primită nu a fost pentru suprafața rectificată ci pentru suprafața de 1066,89 ha apreciind inadvertențele prezente în procesul-verbal ca fiind conforme realității.

În motivarea deciziei sale se invoca puterea de lucru judecat a Deciziei ICCJ nr. 1047/28.02.2019 pronunțată într-un dosar similar (dosar nr. x/2015), decizie care se refera strict la obligația de a returna sumele necuvenite și nu la situația concretă din prezenta cauză unde sunt inadvertențe în ceea ce privește calculul suprafețelor pentru care au fost acordate plăți în cadrul schemelor de sprijin.

Susținerile intimatei-pârâte cu privire la suprafața de teren arendată pe raza comunei Bogdana nu sunt întemeiate ca urmare a existenței contractului de asociere din data de 30.06.2006 încheiat între reclamantă și A. pentru o suprafață de 330 ha, contract încheiat pe o perioadă de 5 (cinci) ani. În perioada imediat următoare încheierii acestui contract de asociere, reclamanta a efectuat demersuri pe lângă proprietarii terenurilor, încheind direct cu aceștia contracte de arendă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea acestora.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă APIA a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă a arătat că, în baza art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare."

Pentru campania 2008, decizia de plată i-a fost emisă recurentei la data de 11.06.2009, plata sprijinului financiar făcându-se la o dată ulterioară, aceasta încadrându-se în exercițiul financiar 2009, pentru care Comisia Europeană a emis în data de 20.04.2011 Decizia privind închiderea conturilor unor agenții de plăți din Germania, Italia și România referitoare la cheltuielile finanțate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și în data de 15.02.2011 Decizia privind închiderea conturilor anumitor agenții de plăți din Italia și România referitoare la cheltuielile finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Așadar, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că data de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană este 20.04.2011 (pentru cheltuielile finanțate din FEADR) și 15.02.2011 (pentru cheltuielile finanțate din FEGA), termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanța bugetară de 5 ani a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2012, astfel încât la data de 27.03.2015 (dată la care a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x) nu era împlinit.

Pe rolul instanței de judecată a fost și dosarul nr. x/2016 (cu aceleași părți), care a avut ca obiect anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.11.2014, act înregistrat la A.P.I.A. sub nr. x/21 11 2014, în care recurenta a invocat aceeași excepție, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4100/23.11.2018, a constatat definitiv că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, recursul fiind respins.

Cu privire la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, intimata-pârâtă a arătat că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/27.03.2015, act înregistrat la A.P.I.A. sub nr. x/30.03.2015 a fost emis pentru campania 2008.

Prin Decizia nr. 66/2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și a celor ale pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, Curtea Constituțională a constatat faptul că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 "(...) este neconstituțional, fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituție."

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial al României din data de 07.04.2015, ulterior emiterii titlului de creanță contestat (la data de 30.03.2015).

Potrivit art. 147 alijn. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

La data emiterii titlului de creanță atacat, A.P.I.A. nu a făcut altceva decât să respecte prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, articol în vigoare, potrivit căruia activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (30.06.2011) se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 rezultă că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după intrarea în vigoare a ordonanței se finalizează și se valorifică cu aplicarea acestui act normativ, exact cum a procedat și comisia de verificare.

Cu privire la acest aspect s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care, în Decizia nr. 2.757 din 11 iunie 2014, reține că "atâta vreme cât prevederile art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 se bucură de prezumția de constituționalitate de care se bucură orice act legislativ, dispozițiile acestei ordonanțe rămân pe deplin aplicabile."

Totodată arătăm faptul că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia procesul-verbal contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (14) și 15 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât echipa de verificare nu a prezentat anterior întocmirii procesului-verbal final, un proiect al acestuia pentru ca recurenta să-și poată exprima punctul de vedere, intimata-pârâtă a arătat că în baza art. 21, alin. (14) și 15 din O.U.G nr. 66/2011:,,(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare."

Beneficiar este orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, așa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente și documentele programului respectiv și care este:

- fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alți donatori publici internaționali,

- fie persoană fizică sau juridică îndreptățită să primească, numai pe baza unei CERERI DE PLATĂ, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din instrumentele de finanțare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naționale și/sau comunitare în vigoare.

Recurenta-reclamantă:

- nu se încadrează în prima categorie a beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", anume "să fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale (...)", între A.P.I.A. și recurenta-reclamantă neexistând un contract, acord, decizie sau ordin de finanțare,

- se încadrează în a doua categorie, deoarece a primit sprijinul financiar în baza depunerii unei cereri de plată, completată pe proprie răspundere, și emiterii de către A.P.IA. a unei decizii de plată.

Așadar, recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", deoarece ea nu se află într-o relație contractuală cu A.P.I.A.

Potrivit dispozițiile art. 21 alin. (151) din O.U.G. nr. 66/2011, "fac excepție de la prevederile alin. (14) și (15) titlurile de creanță care sunt întocmite pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptățite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune și din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013".

Față de susținerea recurentei potrivit căreia titlul de creanță conține inadvertențe în ceea ce privește calculul suprafețelor pentru care au fost acordate plăți în cadrul schemelor de sprijin, intimata-pârâtă a arătat că recurenta-reclamantă a depus în campania 2008 cererea de sprijin pe suprafață nr. 482 din 10.05.2008, solicitând plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață (SAPS) și plăți naționale directe complementare (PNDC) pentru suprafața de 1066,89 ha teren.

Cererea unică de plată pe suprafață este o declarație pe proprie răspundere, sub semnătura privată a fermierului.

Recurenta-reclamantă, în calitate de arendaș, ulterior depunerii cererii, a întocmit două formulare M1.1, unul în data de 11.12.2008 și unul în data de 12.12.2008, prin care a diminuat suprafețele unor blocuri fizice.

Dosarul a fost autorizat la plată pentru suprafața determinată de 1060,89 ha, fiind emisă în acest sens de către A.P.I.A. - Centrul județean Teleorman Decizia de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2008 nr. x/11.06.2009 pentru suma totală de 420.806,38 RON.

Ulterior, în urma unei sesizări, Serviciul Antifraudă din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, în baza Delegației nr. 27987/20.07.2012, aprobată de directorul general al A.P.I.A., a procedat la efectuarea unei verificări privind modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafață recurentei S.C. A. S.R.L. în campaniile 2007-2011.

Echipa de verificare din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol a întocmit un tabel cu toate contractele de arendă ce erau înscrise în registrul primăriei, tabel în care a menționat faptul că, contractele de arendă înregistrate până la numărul 1712 sunt valabile pentru campania 2008.

Așadar, din acest act a rezultat faptul că recurenta avea încheiate contracte de arendă valabile pentru o suprafață totală de 280,86 ha teren aflat pe raza comunei Bogdana și nu pentru o suprafață de 317,40 ha teren.

Având în vedere că S.C. A. S.R.L. a solicitat acordarea unui sprijin financiar în cadrul campaniei 2008 pentru suprafața de 317,40 ha teren aflat pe raza comunei Bogdana și a deținut documente justificative numai pentru suprafața de 280,86 ha teren, rezultă faptul că recurenta a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 36,54 ha teren aflat pe raza acestei comune.

Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.03.2015 a cărui anulare se solicită prin cererea introductivă.

În ceea ce privește terenul declarat pe raza comunei Peretu, intimata-pârâtă a arătat că din tabelul în care sunt centralizate contractele de arendă încheiate de recurenta-reclamantă pentru suprafețele de teren aflate pe raza acestei comune, act înregistrat la primărie sub nr. x/05.06.2008, rezultă că S.C. A. S.R.L. a prezentat documente justificative numai pentru suprafața de 590,30 ha teren. În urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că recurenta a obținut sprijin financiar în cadrul campaniei 2008 pentru suprafața de 595,23 ha și a prezentat documente justificative numai pentru suprafața de 590,30 ha teren.

O serie de contracte enumerate în acest tabel erau reziliate la data depunerii cererii la A.P.I.A. în campania 2008, altele au fost încheiate după această dată, iar altele nu erau valabile pentru întreg anul agricol 2008, astfel încât pentru suprafețele care făceau obiectul acestora, S.C. A. S.R.L. a obținut sprijin financiar necuvenit.

În concluzie, recurenta a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 4,93 ha teren aflat pe raza acestei comune.

În ceea ce privește așa-zisa contradicție existentă în titlul de creanță, și anume faptul că se menționează mai întâi că "Din conținutul centralizatorului rezultă că S.C. A. S.R.L. deține contracte de arendă pentru suprafața de 954,635 ha" și ulterior că recurenta -reclamantă a prezentat documente justificative numai pentru suprafața de 590,3 ha, intimata-pârâtă a arătat că nu este vorba de nici o contradicție.

Din însumarea suprafețelor care erau enumerate în Tabelul centralizator înregistrat sub nr. x/05.06.2008 rezultă o suprafață totală de 594,635 ha, însă nu toate contractele enumerate în acest tabel pot constitui document justificativ pentru terenul declarat în Campania 2008, totalul suprafețelor regăsite în contractele valabile fiind de 590,295 HA.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă afirmă că dreptul de a stabili creanța bugetară este prescris deoarece procesul-verbal a fost emis la mai mult de 12 luni de la data efectuării plăților, conform art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009.

Înalta Curte apreciază că dreptul de a stabili creanța bugetară nu este prescris.

Potrivit art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, "1. În cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alin. (2).

Alineatul 3 al acestui articol reglementează situația plăților necuvenite rezultate din plăți efectuate ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor și nu situația plăților necuvenite rezultate din neregulile constatate în baza O.U.G. nr. 66/2011, nereguli rezultate din conduita fermierului.

De aceea, acest text de lege nu este aplicabil în speță, contrar susținerii recurentei-reclamante.

Aplicabil este art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia "Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare."

Comisia Europeană a emis în data de 20.04.2011 Decizia privind închiderea conturilor unor agenții de plăți din Germania, Italia și România referitoare la cheltuielile finanțate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și în data de 15.02.2011 Decizia privind închiderea conturilor anumitor agenții de plăți din Italia și România referitoare la cheltuielile finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

În consecință, în baza art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul de prescripție al dreptului de a stabili creanța bugetară a început să curgă la 1 ianuarie 2012 și nu era împlinit la data de 27.03.2015, data întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/27.03.2015 a fost emis pentru campania 2008, la data de 27.03.2015.

Decizia Curții Constituționale a României nr. 66/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 236 la data de 07.04.2015, ulterior datei emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/27.03.2015, astfel încât nu devenise obligatorie.

Conform art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României și au putere numai pentru viitor.

Având în vedere că la data de 27.03.2015, decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 nu devenise obligatorie, ca urmare a nepublicării acesteia, în mod legal, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/27.03.2015 menționează la temeiul de drept aplicabil O.U.G. nr. 66/2011.

Pe de altă parte, chiar dacă decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 ar fi aplicabilă în cauză, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/27.03.2015 nu ar fi lovit de nulitate, chiar dacă menționează la temeiul de drept dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, de vreme ce art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 a preluat art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit căruia "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate, și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 - "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general" .

Ca urmare a principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar, în speță se aplică cu prioritate art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006.

De aceea, Înalta Curte apreciază că nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii noi.

Potrivit art. 21 alin. (14) și (15) din O.U.G nr. 66/2011, "(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare."

Conform art. 2, alin. (1) lit. t), din același act normativ,

"În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

"(…) t) structuri verificate - beneficiarul asistenței din fonduri europene, oricare structură de implementare, precum și orice persoană fizică ori juridică ce se află într-o relație contractuală, în cadrul proiectelor/programelor finanțate din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora; (…)".

Recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", deoarece nu se află într-o relație contractuală cu A.P.I.A., nefiindu-i astfel aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (14) și (15) din O.U.G nr. 66/2011 invocate.

În plus, în temeiul art. 21 alin. (15

1

) din O.U.G. nr. 66/2011, "fac excepție de la prevederile alin. (14) și (15) titlurile de creanță care sunt întocmite pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptățite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune și din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013".

Ulterior depunerii cererii de plată, recurenta-reclamantă a întocmit două formulare M1.1, unul în data de 11.12.2008 și unul în data de 12.12.2008, prin care a diminuat suprafețele unor blocuri fizice.

Dosarul a fost autorizat la plată pentru suprafața determinată de 1060,89 ha, fiind emisă în acest sens de către A.P.I.A.-Centrul județean Teleorman Decizia de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2008 nr. x/11.06.2009 pentru suma totală de 420.806,38 RON.

Ulterior, Serviciul Antifraudă din cadrul Direcției Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, a procedat la efectuarea unei verificări privind modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafață recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. în campaniile 2007-2011.

Primăria comunei Bogdana a transmis o copie după Registrul special al contractelor de arendă, unde erau înscrise contractele încheiate de recurenta-reclamantă cu mai multe persoane fizice pentru suprafețele aflate pe raza acestei localități. Din acest act a rezultat că recurenta-reclamantă avea încheiate contracte de arendă pentru o suprafață totală de 280,86 ha teren aflat pe raza comunei Bogdana și nu pentru o suprafață de 317,40 ha teren.

În plus, mai multe contracte înscrise în Registrul special al contractelor de arendă al primăriei Bogdana (cele ce au fost înregistrate începând cu numărul x) au fost încheiate după data depunerii cererii de sprijin la A.P.I.A. - 10.05.2008, neputând fi luate în considerare pentru anul 2008.

De aceea, Înalta Curte consideră că recurenta-reclamantă a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 36,54 ha teren aflat pe raza acestei comune (diferența între suprafața de 317,40 ha teren pentru care a solicitat acordarea de sprijin financiar și suprafața de 280,86 ha teren pentru care recurenta-reclamantă avea încheiate contracte de arendă valabile la data depunerii cererii de sprijin financiar).

În privința terenului declarat pe raza comunei Peretu, din tabelul în care sunt centralizate contractele de arendă încheiate de recurenta-reclamantă pentru suprafețele de teren aflate pe raza acestei comune, act înregistrat la primărie sub nr. x/05.06.2008, rezultă că aceasta a prezentat documente justificative numai pentru suprafața de 590,30 ha teren, deoarece mai multe contracte erau reziliate la data depunerii cererii la A.P.I.A. în campania 2008, altele au fost încheiate după această dată, iar altele nu erau valabile pentru întreg anul agricol 2008. În tabelul depus, Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol a menționat în dreptul fiecărui contract data la care acesta a fost reziliat.

De aceea, recurenta-reclamantă a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 4,93 ha teren aflat pe raza acestei comune (diferența între suprafața de 595,23 ha pentru care a solicitat acordarea de sprijin financiar și suprafața de 590,30 ha teren, pentru care recurenta-reclamantă avea încheiate contracte de arendă valabile la data depunerii cererii de sprijin financiar).

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 488 alin. (91) pct. 8 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 883 din 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2022.