ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5234/2024

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 02.11.2021 reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei l-a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului, în calitate de fost manager de spital, la plata sumei de 81.179.50 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor la care a fost obligat într-un dosar execuțional, respectiv salariile neacordate unui angajat căruia i s-a desfăcut contractul individual de muncă.

În considerarea prevederilor art. 72 și urm. din Legea nr. 134/2010 — Noul C. proc. civ., pârâtul a formulat si cerere de chemare în garanție a doamnei B., d-nei C., d-nei D., d-nei E. și a d-nei F..

La data de 16.02.2022 pârâtul a depus o modificare a cererii de chemare în garanție prin care a solicitat chemarea în garanție și a persoanelor care au făcut parte din Comisia de disciplină care a procedat la cercetarea disciplinară prealabilă a d-nei G. la data de 04.04.2019, respectiv: dl. H. - președinte al Comisiei de disciplină; d-na I. — membru al Comisiei de disciplină; dl. J. - membru al Comisiei de disciplină; d-na K. — membru al Comisiei de disciplină (persoană menționată si în cererea de chemare în garanție depusă la dosarul cauzei).

2.1. Prin sentința civilă nr. 960/13.12.2022 pronunțată de Judecătoria Beiuș, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beiuș invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, împotriva pârâtului A., în favoarea Judecătoriei Arad.

A reținut instanța incidența dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ., competența aparținând instnaței de la domiciliul pârâtului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2096/18.05.2023 pronunțată de Judecătoria Arad, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, împotriva pârâtului A., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemații în garanție B., C., D., E., F., H., I., J., în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prezentul dosar are la bază un raport specific de dreptul muncii, fiind incidente dispozițiile art. 254 alin. (1) și (3) și 269 alin. (1) și (2) din Codul Muncii, care stabilesc competența în favoarea tribunalului de la sediul reclamantului.

2.3. Prin sentința civilă nr. 215/LM/2024 din 07.03.2024, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale procesuale a Tribunalului Bihor – secția I civilă, invocată de pârât.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei în contradictoriu cu pârâtul A., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemații în garanție B., C., D., E., F. Și K., H., I., Și J., în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut tribunalul că litigiul derivă dintr-un contract administrativ, pârâtul fiind numit în funcția de manager a spitalului prin ordin al ministrului, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., competența aparținând curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.4. Prin sentința nr. 432 din data de 29.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Timișoara.

A fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bihor – secția I Civilă.

S-a constatat că între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Bihor, s-a ivit un conflict negativ de competență.

În baza dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Curtea de apel a reținut că nu suntem în prezența unui raport de drept administrativ generat de încheierea contractului de management ci a unui litigiu de muncă, instanța competentă fiind tribunalul de la sediul reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei a formulat o acțiune de recuperare a unor debite împotriva pârâtului A., fost manager al Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei în perioada februarie 2017 — noiembrie 2020, domiciliat în jud. Arad, pentru suma de 98.463.36 RON, reprezentând salariul brut lunar cu toate sporurile, conform adresei nr. x din 01. I II.2021 a directorului financiar contabil.

S-a arătat că potrivit încheierii nr. 1/07.10.2021 de stabilire a debitului și cheltuielilor de executare din Dosarul execuțional nr. x/2021, suma de 81.179,50 RON a reprezentat titlu de despăgubiri egale cu salariile indexate și toate drepturile aferente începând cu 18.04.2019 pentru doamna L., angajata reclamantului.

Suma a fost stabilită prin decizia civilă nr. 631/2020 a Curții de Apel Oradea și sentința civilă nr. 112/LM/2020 a Tribunalului Bihor, prin care s-a dispus restituirea drepturilor salariale doamnei L. în sumă de 81.179,60 RON ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă în mod abuziv de către domnul A., fost manager al spitalului în acea perioadă.

Reține Înalta Curte că obiectul dosarului îl reprezintă o acțiune în regres formulată de unitatea sanitară, obligată la plata compensațiilor reprezentând indemnizațiile neacordate unui angajat, urmare a desfacerii disciplinare a contractului de muncă, constatată nelegală de o instanță de judecată.

Acțiunea pentru plata despăgubirilor a fost îndreptată împotriva fostului manager al spitalului în perioada februarie 2017- noiembrie 2020, semnatar al deciziei nr. 27/18.04.2019 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă a angajatului, pârâtul formulând, la rândul său, cerere de chemare în garanție a membrilor Comisiei de Disciplină.

Reține Înalta Curte, învestită cu soluționarea regulatorului de competență, că acțiunea se circumscrie sferei litigiilor de muncă, potrivit dispozițiilor art. 254 și următoarele din Codul muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Devin astfel incidente normele de competentă stabilite prin această lege, respectiv cele reglementate de art. 269 alin. (1) și (2), potrivit cărora instanța competentă este tribunalul de la sediul reclamantului.

În ceea ce privește susținerea pârâtului, reținută de Tribunalul Bihor, cu privire la competența instanței de contencios administrativ, față de împrejurarea că acesta a fost numit în funcția de manager în baza Contractului de management nr. x/31.08.2017, contract încheiat între acesta și Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența unui raport de drept public, administrativ.

Deși numirea în funcția de manager de spital prin ordin al Ministrului Sănătății poate fi asimilată unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004, în speță nu ne aflăm într-un raport juridic încheiat între pârât și Ministerul Sănătății, chiar dispozițiile legii contenciosului administrativ prevăzând că sunt în competența instanței de drept administrativ doar litigiile care privesc fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ și anularea unui contract administrativ, în timp ce litigiile care decurg din executarea unui contract administrativ sunt de competența instanțelor de drept comun [art. 8 alin. (2) teza finală].

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse, văzând și că sediul reclamantei se află în județul Bihor, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în Tribunalului Bihor, secția I Civilă (Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, în contradictoriu cu pârâtul A., precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemații în garanție B., C., D., E., F., H., I., J., în favoarea Tribunalului Bihor, secția I Civilă (Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale).

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.