ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5058/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.05.2022 pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.10.2021; obligarea pârâtei la emiterea unui Raport de evaluare potrivit reglementarilor în vigoare aplicabile, respectiv reținerea încălcării dispozițiilor art. . 178 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006; cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 455 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. în ceea ce privește petitul vizând anularea raportului de evaluare nr. x/19.10.2021, formulat în contradictoriu cu pârâta și a respins ca atare acest capăt de cerere; A admis excepția inadmisibilității petitului vizând obligarea pârâtei Agenția Națională de Integritate la emiterea raportului de evaluare cu reținerea încălcării dispozițiilor art. 178 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 și a respins acest capăt de cere ca inadmisibil.

Recursul exercitat Împotriva sentinței nr. 455 din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs, a cărei revizuire se solicită Prin decizia nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 455 din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a formulat cerere de revizuire revizuenta A., întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei atacate. În motivarea cererii de revizuire arată că Statul a fost apărat cu viclenie de către Agenția Națională de Integritate. Revizuenta este nemulțumită de modul în care Agenția Națională de Integritate a soluționat sesizarea sa cu privire la conflictul de interese în care s-a aflat d-na B., în calitate de manager al spitalului din Jimbolia, prin numirea unui afin de grad II ca asistent medical coordonator în ambulatoriul spitalului, respectiv de faptul că Agenția Națională de Integritate a considerat că este vorba de un conflict de interese administrativ. Arată că a formulat plângere prealabilă împotriva raportului de evaluare, la care Agenția Națională de Integritate nu a răspuns. Consideră că raportul a fost întocmit cu încălcarea principiilor legalității, imparțialității și celerității, în condițiile în care faptele nu au fost încadrate lit. b) din art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ci lit. c) a aceluiași articol, persoana cercetată fiind favorizată prin această încadrare, deoarece reținerea faptei este condiționată de existența unui interes de natură patrimonială. Susține că ulterior întocmirii raportului de evaluare, persoana vizată a mai obținut un mandat de manager, perpetuându-se conflictul de interese constatat de către Agenția Națională de Integritate, cu încălcarea celor statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii nr. 1/2021, în ceea ce privește încetarea de drept a mandatului.

Apărările formulate în revizuire Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru neîndeplinirea condițiilor cazului de revizuire, având în vedere că în fapt, calitatea de titular al sesizării nu îi conferă revizuentei calitatea de contesta raportul de evaluare. Mai arată instanța nu poate constata în mod direct existența conflictului de interese, căci s-ar substitui atribuțiilor Agenției Naționale de Integritate.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 13.05.2024 s-a fixat termen de judecată la data de 30.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare. În cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere." Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibil acest motiv de revizuire, apărarea cu viclenie trebuie să existe în persoana revizuentului, în sensul că apărarea tinde la prejudicierea părții reprezentate, în scopul asigurării unui beneficiu părții adverse. În prezenta cauză, însă, nu revizuenta A. a fost apărată cu viclenie, în susținerea motivului de revizuire invocat, aceasta susținând că Statul român a fost apărată cu viclenie de către Agenția Națională de Integritate în cursul procesului. Înalta Curte reține că doar revizuentul care pretinde că a fost apărat cu viclenie poate invoca acest motiv de revizuire, acest aspect rezultând din interpretarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 7 din același cod, care prevăd că termenul de revizuire curge "din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitivă a acesteia", ceea ce înseamnă că revizuent, în acest caz, poate fi doar statul sau persoana juridică de drept public pretins vătămată prin lipsa de apărare sau prin apărarea cu viclenie, iar nu o persoană fizică, cum este cazul revizuentei. În aceste condiții, se constată că sunt fondate apărările intimatei Agenția Națională de Integritate, privind inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât motivul de revizuire poate fi invocat doar de persoana de drept public pretins prejudiciată. Înalta Curte reține că, prin limitarea câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. numai la anumite situații, legiuitorul a avut în vedere ca, prin instituirea căii de atac a revizuirii, să nu deschidă, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege. În jurisprudența CEDO, s-a reținut că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Astfel, potrivit acestei jurisprudențe, competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare. Abaterile de la acest principiu sunt justificate numai când sunt impuse de împrejurări cu caracter substanțial și obligatoriu (Hotărârea din 11 aprilie 2017 în cauza Costache și alții împotriva României – Cererea nr. 30.474/03). Așadar, prin raportare la motivul de revizuire invocat, Înalta Curte reține că în cauză se impune inadmisibilitatea cererii, neputând fi exercitat în cauză un control judiciar asupra deciziei nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la cererea de revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.