ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4568/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14 martie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a arătat că formulează cerere în temeiul Legii nr. 254/2013, iar prin cererea înregistrată la dosar la data de 1 aprilie 203 a învederat că înțelege să conteste decizia emisă de pârâtă cu privire la cererea sa de transfer și solicită pronunțarea unei decizii prin care să se dispună transferul său la Penitenciarul Bistrița Năsăud.

2.1. Prin sentința civilă nr. 291 din 11 iunie 2024, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de supraveghere din cadrul Penitenciarului Găești.

În motivarea acestei hotărâri, curtea de apel a reținut că obiectul prezentei cauze îl reprezintă plângerea reclamantului împotriva soluției de respingere a cererii adresate Penitenciarului Găești, de a fi transferat în cadrul altui penitenciar în vederea executării pedepsei privative de libertate. Prin urmare, a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, revenind judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor prin care se atacă măsurile cu privire la transferul persoanelor încarcerate într-un penitenciar.

2.2. Încheierea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate desemnat pentru Penitenciarul Găești

Prin încheierea nr. 161 din 20 august 20124, judecătorul de supraveghere a privării de libertate desemnat pentru Penitenciarul Găești a admis excepția necompetenței sale materiale, a stabilit că revine Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal competența soluționării prezentei cereri și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La pronunțarea acestei soluții, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că, la data de 30 iulie 2014, reclamantul A. a declarat că prezenta plângere vizează anularea deciziei ANP prin care s-a încălcat dreptul său de a executa pedeapsa într-un penitenciar aproape de domiciliu. Raportat la obiectul cererii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a constatat că în speță competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Ploiești, în raport de soluția și considerentele din Decizia RIL nr. 3/24.04.2023.

Analizând conflictul negativ de competență în raport de hotărârile pronunțate și de obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că revine Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adresată secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul A. a formulat plângere împotriva deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 6778/26.02.2024, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Penitenciarul Găești la Penitenciarul Bistrița, în vederea executării pedepsei privative de libertate.

Înalta Curte constată că problema competenței soluționării cererilor formulate de persoanele private de libertate privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor, de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar, a fost deja tranșată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3 din 24 aprilie 2023, prin care s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea art. 9 alin. (2) lit. a) și art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și a art. 5 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, stabilește că revine curții de apel, prin secția de contencios administrativ sau completurile specializate în litigii de contencios administrativ competența de soluționare a cererilor privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar".

În motivarea soluției astfel dispuse, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut că "cererea persoanei condamnate împotriva deciziei directorului ANP nu se referă la un drept protejat de legea specială a executării pedepselor, astfel că nu intră sub incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care extrag din sfera competenței instanței de contencios controlul actelor administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară". De asemenea, a reținut că Decizia nr. 14/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 nu este aplicabilă și în cazul competenței soluționării cererilor care au ca obiect solicitările de transfer, ci doar în cazul competenței între judecătorii de supraveghere a privării de libertate sub aspectul soluționării unei plângeri formulate de un deținut care apoi a fost transferat, cele două chestiuni fiind total diferite.

Având în vedere obligativitatea dezlegărilor date instanțelor de judecată prin decizia anterior menționată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în prezentul dosar, prin raportare la obiectul dedus judecății, competența materială de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ din cadrul curții de apel, în speță Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, iar nu judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.