ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 566/2024

Ședința publică din data de 1 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.05.2023 pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, cauză disjunsă din dosarul nr. x/2023 al Tribunalului Prahova, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare Filiala Ploiești, pentru A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Ploiești:

- recalcularea indemnizațiilor (drepturilor salariale) de concediu de odihnă începând cu data de 01.03.2020 și în continuare, pe toată perioada raporturilor de serviciu, până la schimbarea situației de fapt, în sensul includerii în indemnizația de concediu de odihnă a cuantumului sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare și condiții grele de muncă;

- calcularea și plata diferențelor salariale dintre indemnizația de concediu de odihnă plătită în perioada efectuării concediului de odihnă și cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării indemnizației de concediu de odihnă (a drepturilor salariale pentru perioada concediului de odihnă);

- obligarea pârâtului la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia până la data efectuării plății;

- obligarea pârâtului la dobânda legală penalizatoare acordată începând cu data de 01.03.2020, de la data scadenței fiecărui drept salarial și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul demers judiciar.

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 464 din 9 iunie 2023, Tribunalul Prahova a admis excepția necomptenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut dispozițiile art. 536 din Codul administrativ, art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, și faptul că domiciliul reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.06.2023, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 605/2023 din 15 noiembrie 2023, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că ceea ce interesează pentru stabilirea competenței teritoriale în ipoteza reglementată de art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004 este locuința efectivă a persoanei fizice.

Având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul este angajat al Penitenciarului Ploiești și locuiește efectiv în Ploiești, fiind depus și un contract de închiriere a unei locuințe în această localitate, s-a apreciat că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Prahova.

În motivarea soluției, s-a făcut referire și la practica ÎCCJ în soluționarea unor conflicte de competență în spețe similare, respectiv decizia nr. 562/2018 și decizia nr. 664/2018.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict. Problema care a generat conflictul negativ de competență privește înțelesul noțiunii de "domiciliu", în sens procedural și a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar reședința este locul unde persoana fizică are locuința secundară.

Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, Înalta Curte reține că, deși noțiunile de "domiciliu" și "reședință" nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, această distincție nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmărește să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înștiințarea corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii. Noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, în cazul de față cu reședința reclamantului, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speță, la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamantul nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamanților accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiesc.

Din actele dosarului rezultă, într-adevăr, că reclamantul A. are domiciliul în județul Bacău, însă, reședința se află în județul Prahova, locuind efectiv la locuința din localitatea Ploiești unde își desfășoară activitatea, aceasta fiind locuința statornică, în raport de care se stabilește competența teritorială a instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Prahova, competent după reședința în care locuiește efectiv reclamantul.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare-Filala Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Ploiești, în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 1 februarie 2024.