ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1847/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciatul de Femei Ploiești, în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou, a solicitat recalcularea diferențelor rezultate din neacordarea drepturilor salariale pe perioada concediilor de odihnă, de la data de 01.01.2019 până la 28.09.2021 și acordarea în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă; calcularea și plata diferențelor salariale rezultate dintre suma plătită în perioada efectuării concediului și cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării drepturilor salariale pentru perioada concediului, actualizate cu rata dobânzii legale până la data efectivă a plătii; obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia până la data efectuării plății; cu plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 36 lit. c) din Legea nr. 293/2004, art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 64/2006 art. 5 din H.G. nr. 1294/2001, H.G. nr. 1946/2004, art. 150 Codul muncii, art. 1535 C. civ., Legea nr. 145/2019.

Prin sentința civilă nr. 67 din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciarul de Femei Ploiești în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou, în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Prahova a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, competența fiind una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

A constatat Tribunalul Prahova că reclamanta A. are domiciliul în raza teritorială a județului Alba, declinând competența de soluționare a cererii privind pe acești reclamanți.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Alba, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1497 din data de 30.05.2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciarul de Femei Ploiești în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou, în favoarea Tribunalului Prahova.

În motivare, s-a reținut incidența prevederilor art. 269 din Codul muncii și îndeplinirea condițiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus inițial cererea de chemare în judecată, fiind aplicabilă teza finală a art. 59 C. proc. civ., și anume, existența unei strânse legături între drepturile și obligațiile părților.

Tribunalul Alba a reținut, de asemenea, aplicabilitatea deciziei nr. 1/21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, care a statuat în sensul că " instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Alba, secția I civilă, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, în timp ce Tribunalul Alba a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 269 din Codul muncii, ale art. 59 C. proc. civ. și decizia nr. 1/21.01.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii.

În speță, reclamantul a formulat acțiune privind drepturi salariale, în numele membrului A..

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă, în raport cu data introducerii acțiunii, respectiv 24 aprilie 2023, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022, și statuările din decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată, în prezent fiind în vigoare Legea dialogului social nr. 367/2022, care a preluat dispozițiile art. 28 din legea anterioară), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi și nu de către aceștia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată prin avocat, conform împuternicirii semnată de președintele sindicatului, fiind anexat la dosar și tabel cu reclamanții care au mandatat sindicatul pentru reprezentarea și promovarea acțiunii.

Față de împrejurarea că sediul sindicatului reclamant este situat în comuna Târgșorul Nou, județ Prahova, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Prahova.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2024.