ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3980/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3980/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 20 septembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 04.04.2022 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în numele și pentru membri de sindicat din tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou, recalcularea diferențelor rezultate din neacordarea drepturilor salariale pe perioada concediilor de odihnă de la data de 01.01.2019 până la 28.09.2021 și acordarea, în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă, calcularea și plata diferențelor salariale rezultate între suma plătită în perioada efectuării concediului și cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării drepturilor salariale pentru perioada concediului, actualizate cu rata dobânzii legale până la data efectivă a plății, obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate potrivit petitelor anterioare cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia până la data efectuării plății și plata eventualelor cheltuieli de judecată.
1.2. Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a dispus, în dosarul nr. x/2022, disjungerea capătului de cerere privind pe reclamanții B., C. și D. și formarea unui nou dosar, cauza astfel disjunsă primind numărul 465/105/2023.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 63 din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Motivând această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut, în esență, că, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reclamantelor B., C. și D. au domiciliul în raza teritorială a Municipiului București, iar conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, coroborate cu cele ale art. 87 C. civ. ce definesc noțiunile de "domiciliu" și "reședință", competenta stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
2.2. Prin sentința civilă nr. 2778 din 16 mai 2023, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Prahova și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției astfel dispuse, Tribunalul București a apreciat că invocarea de către Tribunalul Prahova a necompetenței teritoriale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., după primul termen de judecată, fiind incidente, din perspectiva determinării instanție competente să judece cauza pendinte, aspectele dezlegate prin Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se succed:
Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată):
"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
În cauza de față, Înalta Curte reține că, în dosarul nr. x/2022 (din care a fost disjuns dosarul nr. x/2023), prin încheierea de ședință din data de 21.11.2023 (depusă în copie la dosarul Tribunalului București), Tribunalul Prahova s-a declarat competent general, material și teritorial să soluționeze cererea de chemare in judecata formulată de A., în numele și pentru membri de sindicat din tabelul anexat cererii (printre care și reclamantele B., C. și D.), a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosar și, în temeiul art. 244 C. proc. civ., a constatat cercetarea judecătorească încheiată, acordând termen la data de 02.02.2023 pentru dezbaterea fondului.
În raport de astfel de aspecte, instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competența reține că Tribunalului Prahova a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale la data de 02.02.2023, după primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața instanței și după ce a pronunțat încheierea interlocutorie prin care a stabilit că îi revine competența de soluționare a cauzei.
Cât privește efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței teritoriale, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 31/2019, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în punctele 65-67 ale căreia s-a statuat astfel:
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.
În situația în care instanța de judecată inițial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepției în termenul legal, ar fi, totuși, considerată îndreptățită să își decline competența către instanța pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenței realizată cu nerespectarea dispozițiilor legale ar subzista, atât instanța de trimitere, cât și instanța ierarhic superioară care va pronunța regulatorul de competență fiind ținute de această soluție.
Concluzionând, invocarea de către Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a excepției necompetenței teritoriale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenței sale de soluționare a cauzei, motiv pentru care Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în numele membrilor și pe pârâtul Penitenciarul de Femei Ploiești Târgșorul Nou, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.