ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3768/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamanții - toți membri ai Sindicatului Solidaritatea, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Ploiești și Ministerul Justiției, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să recalculeze indemnizațiile cuvenite reclamanților - persoane fizice - aferente concediilor de odihnă din anii 2016, 2017 și 2018 și obligarea pârâților să plătească reclamanților - persoane fizice - diferența dintre indemnizația cuvenită în temeiul legii, așa cum a fost recalculată și cea efectiv plătită, diferența indexată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1703 din 4 decembrie 2019, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Justiției, invocată prin întâmpinare, și a respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; s-a luat act că reclamanta A. renunțat la judecată.

De asemenea, a admis acțiunea formulată de către reclamantii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. lonuț, III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., reprezentați prin Sindicatul Solidaritatea Ploiești, în contradictoriu cu Penitenciarul Ploiești, și în consecință: a obligat pârâtul Penitenciarul Ploiești să recalculeze indemnizațiile de concediu de odihnă pentru anii 2016, 2017 și 2018 cuvenite membrilor de sindicat reclamanți, prin includerea sporurilor care le-au fost incluse fiecăruia în parte în salariul de care au beneficiat pentru timpul normal de lucru în anii 2016, 2017 și 2018, a obligat pârâtul Penitenciarul Ploiești să plătească membrilor de sindicat reclamanți diferența dintre indemnizația de concediu plătită și cea cuvenită ca urmare a recalculării, indexată cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective și a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acesteia a formulat recurs pârâtul Penitenciarul Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 854 din 13 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Ploiești și a fost obligat recurentul-pârât la plata către intimatul reclamant a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 854 din 13 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, revizuentul a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, și a trimiterii la decizia nr. 589/11.08.2019 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. x/2019, revizuentul a solicitat ca prin decizia pronunțată în revizuire să se asigure o practică unitară în speța supusă revizuirii coroborată cu deciziile nr. 23/2016 și nr. 51/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității solicitării de a se asigura o practică unitară prin hotărârea pronunțată în revizuire; excepția tardivității cererii de revizuire, fiind formulată cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei anulare se solicită și excepția inadmisibilității cererii de revizuire fiind vorba de dosare diferite, reclamanți diferiti, raporturi juridice diferite, neexistând autoritate de lucru judecat, în realitate revizuentul manifestându-si nemultumirea față de o practică neunitară.

Prin decizia nr. 298 din 23 februarie 2021 pronunță de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus declinarea soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin raportare la dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că temeiul de drept invocat de revizuent este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția din data de 14.04.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării cererii de revizuire, invocată de intimații-reclamanți, întrucât nerespectarea termenului de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal.

Amintește instanța că cererea de revizuire este o cale de atac de retractare reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ. care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Conform art. 511 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (…) (8) în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Așadar, textul legal precitat, instituie termenul de o lună, care în cazul de față curge de la data pronunțării Deciziei nr. 854 din 13 octombrie 2020 a Curtii de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de care revizuentul își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire dedusă judecății este formulată de revizuent la data de 29 decembrie 2020 cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de formulare a cererii de revizuire, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, care are caracter imperativ și absolut.

Prin urmare, apreciind că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale au ca scop stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, constatând că cererea de revizuire este formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea acesteia, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. și va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepției tardivității exclude analizarea excepției inadmisibilității cererii de revizuire.

Față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a revizuentului, care a înțeles să formuleze tardiv cererea de revizuire împotriva hotărârii pronunțată în recurs, ceea ce a necesitat din partea intimatilor-reclamanti avansarea unor cheltuieli pentru asistență juridică calificată, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii formulate de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, urmând a o încuviința, conform dovezilor depuse de apărătorul acestora (chitanțele privind onorariul de avocat în cuantum de: 1400 RON - dosar ÎCCJ și 600 RON - dosar revizuire Curtea de Apel Ploiești).

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată de intimatii-reclamanți și va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată; va obliga revizuentul la plata către intimați a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată de intimatii-reclamanți.

Respinge cererea de revizuire formulată de Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei nr. 854 din 13 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.

Obligă revizuentul la plata către intimați a sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție; cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.