ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2021, la data de 13.07.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Poliția Locală Ploiești, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acesteia la reîncadrarea sa în muncă, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, până la zi, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 2831/16.11.2021, Tribunalul Prahova – secția I civilă a admis în parte contestația formulată și precizată, a obligat intimata la plata către contestator a actualizării cu indicele de inflație și a dobânzii legale a sumelor achitate către acesta (reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe întreagă perioadă de suspendare a contractului individual de muncă), de la data scadenței la data achitării acestora și a respins în rest contestația, ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 2831/16 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Prahova – secția I civilă, a formulat apel pârâta Poliția Locală Ploiești, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației.

2.1. Prin încheierea din 23.05.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a căii de atac declarate de pârâta Poliția Locală Ploiești, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a avut în vedere dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., aplicabile și în etapa procesuală a apelului, conform art. 482 din același act normativ, apreciind că acestea constituie o aplicare a principiului de drept unanim recunoscut în practica judiciară și în literatura de specialitate, potrivit căruia, competența, fie ea generală ori jurisdicțională (materială ori teritorială) se apreciază în raport cu data sesizării instanței.

Totodată, a reținut că necompetență materială procesuală a secției sau completului specializat este de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 17/17.09.2017 pronunțată în recurs în interesul legii.

În acest context, constatând că litigiul are ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public, Curtea de apel a reținut, pe de o parte, incidența dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, conform cărora, competența de a soluționa cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, revine instanțelor de contencios administrativ, iar pe de altă parte, prevederile art. II pct. 1 lit. b) din Hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, care menționează că cererile în materie de contencios administrativ și fiscal sunt de competența secției de contencios administrativ și fical a Curții de Apel Ploiești.

În concluzie, reținând că nu există nicio dispoziție legală expresă care să confere secției I civilă (specializată în soluționarea cauzelor civile, precum și a litigiilor de muncă și a asigurărilor sociale) competența de soluționare a prezentului litigiu având ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public, în baza dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 131 alin. (1) și 136 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civilă a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.05.2022, sub nr. x/2021*.

La termenul de judecată din data de 20.09.2022, Curtea de apel a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale, invocată din oficiu.

2.2. Prin decizia nr. 10 din 20.09.2022, Curtea de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de apel în favoarea secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că necompetența materială procesuală a secției sau completului specializat este de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 17/17.09.2017 pronunțată în recurs în interesul legii.

Totodată, a apreciat că în cauză este incidentă Decizia nr. 31/11.11.2019, pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la interpretarea și aplicarea art. 131 C. proc. civ.

În raport de cele statuate în considerentele acestei decizii, Curtea de apel a reținut că la momentul invocării din oficiu a excepției de necompetență materială procesuală de către secția I Civilă a Curții de Apel Ploiești, respectiv primul termen de judecată în calea de atac a apelului, avusese deja loc o consolidare a competenței materiale procesuale în privința instanței/secției pe rolul căreia fusese introdusă cererea, respectiv a celei ierarhic superioare din punct de vedere material și funcțional, învestită cu soluționarea căii de atac, independent de natura juridică a litigiului dedus judecății, acest aspect nefiind criticat prin intermediul căii de atac, prin formularea vreunui motiv de apel vizând pretinsa greșită soluționare a cauzei de o instanță necompetentă material și funcțional (împrejurare care ar fi permis instanței de apel, în ipoteza admiterii căii de atac exercitate, potrivit art. 480 alin. (4) C. proc. civ., urmare anulării sentinței apelate, trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului competent teritorial).

În acest context, a apreciat că secția I Civilă a Curții de Apel Ploiești a eludat dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu mai putea pune în discuție, din oficiu, necompetența secției în soluționarea cauzei în funcție de materia dedusă judecății, în scopul stabilirii competenței de soluționare a căii de atac declarate și al dezînvestirii completului din cadrul secției I Civilă a curții de apel, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași curți.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, potrivit art. 135, coroborat cu art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În soluționarea conflictului de competență astfel ivit, se observă că în speță se dispută competența funcțională de soluționare a apelului promovat împotriva unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă în soluționarea unei cauze care, potrivit argumentației expuse de prima secție sesizată cu soluționarea căii de atac, ar fi trebuit să fie soluționată în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Cu toate acestea, niciuna din părțile litigante nu a invocat excepția de necompetență materială funcțională a Tribunalului Prahova, secția civilă în soluționarea cauzei în primă instanță, excepția nefiind invocată nici de către instanță din oficiu, în aplicarea art. 131 C. proc. civ., aceasta considerând că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza dispozițiilor art. 269 Codul muncii, art. 208-210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 31/11.11.2019, pronunțate de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

În considerentele Deciziei nr. 31/11.11.2019 s-a reținut că " În baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială procesuală poate fi invocată de părți ori de judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea".

Or, la momentul invocării din oficiu a excepției de necompetență materială procesuală de către secția I Civilă a Curții de Apel Ploiești, respectiv primul termen de judecată, în calea de atac a apelului, avusese deja loc o consolidare definitivă a competenței materiale procesuale în privința instanței/secției pe rolul căreia fusese introdusă cererea, respectiv a celei ierarhic superioare din punct de vedere material și funcțional, învestită cu soluționarea căii de atac, independent de natura juridică a litigiului dedus judecății, aspect care nu a fost criticat prin intermediul căii de atac, prin formularea vreunui motiv de apel vizând pretinsa greșită soluționare a cauzei de o instanță necompetentă material și funcțional (împrejurare care ar fi permis instanței de apel, în ipoteza admiterii căii de atac exercitate, potrivit art. 480 alin. (4) C. proc. civ., urmare anulării sentinței apelate, trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului competent teritorial).

Prin urmare, aspectul referitor la secția competentă să soluționeze cauza în funcție de materia dedusă judecății nu mai putea fi pus în discuție, din oficiu, în scopul determinării competenței de soluționare a căii de atac declarate și al dezînvestirii completului din cadrul secției I civilă a Curții de Apel Poiești, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași curți, fiind eludate dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., sus-menționate.

Trebuie dedus, astfel, că soluționarea apelului declarat împotriva sentinței adoptate de Tribunalul Prahova revine secției Curții de Apel Ploiești corespunzătoare secției tribunalului ce a soluționat acțiunea în primă instanță, în considerarea faptului că exercitarea controlului judiciar se face de către instanța superioară în grad celei ce a pronunțat hotărârea atacată, prin secția corespunzătoare, raportat la specializarea instanței ce a adoptat acea hotărâre.

Prin urmare, dintre cele două secții ale Curții de Apel Ploiești aflate în conflict negativ de competență funcțională, în sensul art. 133 pct. 2, coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ., revine secției I civilă atribuția de soluționare a apelului declarat în cauză, aceasta fiind corespunzătoare specializării completului ce a adoptat hotărârea atacată, la Tribunalul Prahova.

În această privință, este de reținut că natura juridică a cauzei nu mai prezintă relevanță în stabilirea competenței funcționale pentru soluționarea căii de atac, tocmai în considerarea faptului că a intervenit decăderea din dreptul de a mai invoca excepția de necompetență funcțională a acestei instanțe, potrivit considerentelor mai sus expuse.

Pentru aceste considerente, urmează a se face aplicarea în speță a prevederilor art. 135 și 136 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că se va stabili în favoarea secției I civilă a Curții de Apel Ploiești competența funcțională de soluționare a apelului formulat de apelanta-pârâtă Poliția Locală Ploiești împotriva sentinței nr. 2831 din 16.11.2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei ce vizează cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă Poliția Locală Ploiești împotriva sentinței nr. 2831 din 16.11.2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.