ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2687/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 12.03.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea dispozițiilor nr. 176/01.08.2018 și nr. 178/01.08.2018, în considerarea caracterului lor subsecvent față de hotărârile Consiliului Local al Comunei Dumbrava nr. 31/27.07.2018 și nr. 32/27.07.2018, care au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă, să dispună obligarea pârâților la reîncadrarea reclamantei în muncă pe norma de muncă, coeficientul de salarizare si salariul avute anterior anulării hotărârilor consiliului local, începând cu 01.08.2018, și la plata unei despăgubiri în cuantum de 2.543 RON brut/lună, începând cu 01.08.2018 și până la data plății efective, ce va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat reclamanta de la 01.08.2018 și până la data plății efective; a mai solicitat instanței să constate nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă nr. x/11.02.2020 și să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 26.06.2020, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceluiași tribunal.

Astfel învestit, prin sentința civilă nr. 2183/07.10.2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis acțiunea, a constatat nulitatea dispozițiilor nr. 176/01.08.2018 și nr. 178/01.08.2018, emise de Primarul Comunei Dumbrava, ca acte subsecvente hotărârilor Consiliului Local al Comunei Dumbrava nr. 31/27.07.2018 și nr. 32/27.07.2018, anulate prin decizia nr. 1078/01.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă, a obligat pârâții la reîncadrarea reclamantei, începând cu 01.08.2018, pe norma de muncă, coeficientul de salarizare și salariul avute anterior anulării celor două hotărâri și la plata către reclamantă a unei despăgubiri în cuantum de 2.543 RON brut/lună, începând cu 01.08.2018 până la data plății efective, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, precum și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat aceasta (indexări salariale, voucher de vacanță, normă de hrană), de la 01.08.2018 si până la data plății efective; a constatat nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă nr. x/11.02.2020 și a obligat pârâții la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva aceste sentințe civile, pârâții Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava au declarat apel.

Prin decizia nr. 2861/25.11.2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția tardivității apelului și a anulat cererea de apel, obligând apelanții la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 2183/07.10.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., prin care au susținut că această hotărâre este potrivnică sentinței civile nr. 3480/21.11.2018, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, care a pronunțat sentința civilă nr. 1197/21.04.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pe calea întâmpinării, intimata A. a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Prin sentința nr. 2/14.03.2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins excepția tardivității cererii de revizuire și cererea de revizuire, ca neîntemeiate, și a obligat revizuenții la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava au declarat recurs, iar A. a formulat recurs incident.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au solicitat casarea decizie atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată a cererii de revizuire aceleiași instanțe.

Primul motiv de recurs vizează nemotivarea hotărârii recurate, autorii căii de atac principale susținând că au fost nesocotite prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu există o motivare proprie a curții de apel, ci aceasta a preluat întocmai argumentele prezentate de partea adversă prin întâmpinare, fără a arăta de ce au fost înlăturate susținerile lor.

A mai arătat că nu a fost analizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, și nici efectul negativ, prin prisma argumentelor pe care le-au expus prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că, față de conținutul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care statuează autoritatea de lucru judecat, iar nu expres excepția autorității de lucru judecat, instanța trebuia să analizeze cererea de revizuire prin prisma ambelor efecte pe care le poate avea prima hotărâre invocată.

În continuare, au susținut că motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost analizat cu încălcarea art. 431 alin. (2) din același cod, deoarece a fost examinată tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar nu și puterea de lucru judecat a considerentelor primei sentințe, prin care s-a statuat asupra unor chestiuni litigioase care nu au fost avute în vedere în al doilea proces, astfel că au primit dezlegări diferite, potrivnice.

Prezentând aspecte teoretice privind autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, recurenții au susținut că efectul pozitiv nu trebuie analizat pe temeiul triplei identități, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie dezbătută o problemă care are legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, fără ca această primă dezlegare să poată fi contrazisă. Au menționat că, și dacă în al doilea proces s-au invocat elemente noi care au condus la anularea celor două dispoziții emise de Primarul Comunei Dumbrava, nu se poate ignora faptul că hotărârile Consiliului Local al Comunei Dumbrava existau la momentul judecării primului litigiu, nu s-a invocat nelegalitatea acestora și nu au fost contestate nici separat, iar A. nu a declarat apel împotriva hotărârii din primul proces.

În susținerea motivelor de recurs, autorii căii de atac au evocat jurisprudența instanței supreme și au arătat că instanța care a soluționat cererea de revizuire a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 și de art. 513 alin. (4) teza finală C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

Față de recursul principal, A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava, prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac; recurenții au răspuns la întâmpinare.

Prin recursul incident, întemeiat pe dispozițiile art. 461 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta A. a solicitat înlăturarea considerentelor prin care s-a dezlegat excepția tardivității cererii de revizuire.

A arătat că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 și ale art. 634 alin. (2) C. proc. civ., prin prisma cărora curtea de apel trebuia să constate că ultima zi în care putea fi formulată calea extraordinară de atac era 13.05.2021, întrucât sentința civilă vizată prin cererea de revizuire a rămas definitivă la data împlinirii termenului de apel, iar nu la data pronunțării soluției de respingere a apelului ca tardiv; de aceea, a susținut că formularea cererii de revizuire abia la 29.12.2021 s-a făcut cu depășirea termenului legal.

Pe calea întâmpinării, Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava au invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului incident, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

La termenul de astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a pus în dezbatere excepția nulității recursului principal și excepțiile inadmisibilității și nulității recursului incident, asupra cărora, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Cu privire la excepția nulității recursului declarat de Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava, constată că, din conținutul cererii de recurs se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi reținută incidența în cauză a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar excepția va fi respinsă.

Față de excepțiile referitoare la recursul incident declarat de A., cu titlu prealabil, instanța supremă arată că excepția inadmisibilității primează excepției nulității, întrucât vizează legalitatea învestirii instanței de recurs, împrejurare în care, în conformitate cu art. 248 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi soluționată cu prioritate, având în vedere că, în situația admiterii acesteia, examinarea celeilalte excepții ar fi de prisos.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, deși, în principiu, admisibil, față de dispozițiile art. 461 alin. (2), art. 472 și ale art. 491 C. proc. civ., recursul incident a fost declarat formal doar împotriva considerentelor, în realitate titulara căii de atac urmărind și schimbarea soluției statuate în dispozitiv, în sensul înlăturării dispoziției de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.

Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii (...), instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate".

Așadar, pe calea recursului la considerente nu poate fi obținută finalitatea urmărită de autoarea căii de atac, întrucât textul impune înlăturarea considerentelor contestate și înlocuirea lor cu propriile considerente ale instanței de control judiciar, cu menținerea soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate; or, în speță, înlocuirea considerentelor privind fundamentarea soluției de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire nu s-ar putea realiza independent de soluția din dispozitiv, impunându-se și modificarea corelativă a dispozitivului; formal însă, calea de atac declarată de recurenta A. nu vizează și dispozitivul hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 461 alin. (1) C. proc. civ.

Față de această împrejurare, prin raportare la maniera de formulare a recursului incident și finalitatea urmărită în cauză, calea de atac formulată de recurenta A. apare ca fiind inadmisibilă.

Examinând recursul principal declarat de Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava, precum și decizia atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Rațiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea evitării încălcării autorității de lucru judecat și conduce, în principiu, la anularea hotărârii pronunțate cu nesocotirea ei. Prin urmare, instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotârâri.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acestei chestiuni.

Cerința ca a doua instanță să nu fi fost sesizată cu existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat izvorăște din natura juridică a revizuirii, cale extraordinară de atac de retractare, în care instanța nu poate efectua un control judiciar asupra modalității în care a fost dezlegată, în etapa procesuală anterioară, autoritatea de lucru judecat. În caz contrar, s-ar încălca însăși autoritatea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri, ceea ce nu poate fi primit.

Această cerință a fost îndeplinită în speță, astfel că, prin decizia recurată, curtea de apel a verificat împrejurarea dacă hotărârea supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, statuând că cererea revizuentului nu îndeplinește condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, instanța de revizuire a reținut că autoritatea de lucru judecat presupune îndeplinirea triplei identități de părți, obiect și cauză între litigiile finalizate prin pronunțarea hotărârilor judecătorești pretins contradictorii, iar examinarea celor două sentințe a condus la concluzia că nu este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză, precum și la aceea că nu au fost încălcate dezlegări date în procesul anterior.

În prezenta cale de atac, întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenții au criticat soluția dată asupra revizuirii pentru încălcarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) din același cod, susținând că a fost examinată tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar nu și puterea de lucru judecat a considerentelor primei sentințe, prin care s-au dezlegat aspecte litigioase care nu au fost avute în vedere în al doilea proces, în care soluția a fost potrivnică. Din aceeași perspectivă, au susținut și nemotivarea hotărârii atacate, care nu cuprinde analiza condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin prisma efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Față de aceste argumente, Înalta Curte amintește că ipotezei art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în forma în vigoare la data declanșării procesului, aplicabilă în considerarea prevederilor art. 24 C. proc. civ., i se circumscriu atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, când hotărârile pretins potrivnice privesc aceeași cauză, obiect și părți, cât și cel pozitiv, când mai multe hotărâri dezleagă o chestiune litigioasă, situație în care litigiile trebuie să se fi desfășurat între aceleași părți.

Prin cererea de revizuire, titularii acesteia au susținut că cea din urmă hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, motivând expres îndeplinirea cerinței triplei identități de părți, obiect și cauză, iar, în consecință, au solicitat anularea ultimei hotărâri. Așadar, examinarea cererii de revizuire prin prisma art. 509 alin. (8) și a art. 513 alin. (4) C. proc. civ., relevă faptul că aceștia au învestit instanța cu soluționarea căii extraordinare de atac numai pe temeiul efectului negativ al autorității de lucru judecat.

De altfel, prin motivele de recurs, aceștia au susținut că au invocat și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prin răspunsul la întâmpinare; or, pe această cale - de altfel, neprevăzută de lege pentru procedura revizuirii -, și după împlinirea termenului legal pentru formularea și motivarea căii extraordinare de atac, nu mai pot fi extinse limitele învestirii instanței. Prin urmare, curtea de apel avea obligația de a examina doar motivele cuprinse în cererea de revizuire, așadar numai criticile vizând efectul negativ al autorității de lucru judecat.

Sub acest aspect, examinarea hotărârii recurate relevă faptul că a fost analizată cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, instanța statuând în sensul că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost date în procese care nu au avut același obiect și aceeași cauză, astfel că nu sunt întrunite condițiile ipotezei de revizuire invocate de autorii demersului judiciar.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte va înlătura ca nefondate criticile recurenților privind încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Al doilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii, recurenții susținând că lipsește raționamentul propriu al instanței, considerentele fiind preluate din întâmpinarea intimatei.

Nici această critică nu poate fi primită, întrucât curtea de apel, în limitele învestirii sale, a răspuns punctual motivelor de revizuire, de altfel succint formulate, prezentând raționamentul judiciar care a stat la baza sentinței pronunțate.

Împrejurarea că recurenții nu sunt de acord cu soluția dată cererii lor de revizuire nu echivalează cu lipsa motivării, la fel cum neînsușirea criticilor expuse de către aceștia nu reprezintă o nemotivare a hotărârii. Esențial este că hotărârea dată asupra revizuirii cuprinde, în mod clar și coerent, argumentele soluției pronunțate, fiind astfel posibilă realizarea controlului judiciar. Subliniind că exigențele motivării nu presupun ca instanța să răspundă fiecărui argument adus de către părți, iar hotărârea recurată cuprinde considerente suficiente care să fundamenteze soluția pronunțată și să permită părților și instanței de control judiciar să înțeleagă argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, instanța supremă notează că, în cauză nu se poate reține nicio încălcare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În speță, autorii recursului principal au indicat în mod expres și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă, însă, faptul că recurenții nu au indicat nicio normă de drept material nesocotită prin hotărârea atacată, dar nici critici ce pot fi circumscrise cazului de casare indicat, astfel că acest motiv de nelegalitate a fost invocat pur formal.

De aceea, Înalta Curte impune părților concluzia că prin hotărârea recurată a fost în mod efectiv examinată chestiunea autorității de lucru judecat, reținându-se că nu sunt întrunite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca atare, nefiind incidente motivele de nelegalitate invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului principal.

Admite excepția inadmisibilității recursului incident.

Respinge ca nefondat recursul principal declarat de recurenții Comuna Dumbrava, prin primar și Primarul Comunei Dumbrava împotriva sentinței nr. 2/14.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul incident declarat de recurenta A. împotriva considerentelor aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.